2,349 matches
-
de la intrare. În hol era liniște și frig, iar răsuflarea lui Încețoșa aerul. Pete Întunecate În jurul intrarilor de beton, trimițând umbre ca de copaci de la Înălțimea șoldului și până la pământ, marcau locul unde cineva urinase repetat pe ușa vecinului. Mirosul dăinuia acid și rânced În holul Înghețat. Logan scârțâi oprindu-se, respirând greu, cu ochii fixați asupra urmei de urină. Doug s-ar fi putut adăposti În oricare dintre apartamentele acelea. Sau putea doar să fie undeva unde să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire”. Și delfinul țâșni spre suprafață după gura aceea de aer Înghețat, singura lui legătură trainică cu propria alcătuire biologică, singurul lui instinct șlefuit până la desăvârșire. A dăinuit prin sens, nu prin semn. Acest gând Îl chinuie, această acceptare a lipsei de comunicare, mâna care face, ca o liniște, ca și cum neputința ar fi o modalitate culturală și acceptarea ei, Însăși ideea de cultură. „Te iubesc!” Îi spuse acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceasta din urmă. În legătură cu articolele sale din Mundo Gráfico și din alte publicații similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din ziare de provincie care pun în evidență comorile de candoare ingenuă și de naivitate gugușticească ce încă mai dăinuie în poporul nostru. Uneori i se comentează fraza potrivit căreia domnul Cervantes (don Miguel) nu era lipsit de o anumită ingeniozitate și par a se indigna de atare necuviință; alteori reflecțiile sale melancolice despre căderea frunzelor îi sunt întâmpinate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit eternele scrisori de dragoste pe care celălalt proscris, Giuseppe Mazzini, i le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit eternele scrisori de dragoste pe care celălalt proscris, Giuseppe Mazzini, i le-a scris Judithei Sidoli. Mi le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pâine. Bineînțeles că nu scria. Lucrul acesta m-a liniștit. Filmul se va șterge din memorie. Nici măcar nu mai era în cinematografe. Și piesa se va șterge din memorie. Toate acele companii europene nu puteau să continue la nesfârșit. Dacă dăinuia ceva, asta era cartea. Punctul de vedere al unei fete de treisprezece ani poate nu e la fel de solid ca Enciclopedia britanică, dar nu conținea atâtea minciuni ca piesa și filmul. Un pasaj din carte mă neliniști însă. Era noaptea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
perechi. Din Înaltul scării, doamna Mariana a Întins brațele spre copil, iar acesta, purtând facón și chiripá, a dat fuga la sânul mângâierii materne. Această scenă de neuitat, care se repetă de altfel seară de seară, demonstrează că legăturile familiale dăinuie chiar În toiul mondenității și boemei. Fără să mai adaste, guvernanta l-a luat pe Pampa cu ea. Muñagori a explicat că Întreaga pedagogie este rezumată În preceptul solomonic: dacă ești zgârcit cu bățul, nenorocești copilul. Am aflat că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
portret al celor care o locuiesc. — Însoțească-te vorbele mele de Încurajare, a spus cu Înflăcărare Montenegro. Casa din strada Deán Funes e o interesantă masure născută o dată cu veacul, unul din monumentele fără de număr ale arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt creol fără egal, dăinuie invincibil În inima urbei, ca și alți frați ai săi; și poate că motanul mahalalei se duce să caute acolo ierburile care i-ar putea domoli necazurile de célibataire morocănos al olanelor. La catul de jos sunt instalate un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a preferat: Din plin Memoria strânge materie pentru Uitare. Textul definitiv, apărut În Antologia a șase poeți latino-americani, spune: Cu gândul la Uitare Înalță magazii Memoria. Un alt rodnic exemplu ne oferă endecasilabul: Și doar În ce-i pierdut mai dăinuim noi, care devine În litere de tipar: Să mai persiști sculptat În tot ce curge. Chiar și cel mai distrat cititor va observa că În ambele situații textul publicat e mai puțin onorabil decât ciorna. Chestiunea m-a intrigat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Imperiului și coincidea punct cu punct cu el. Mai puțin Înclinate spre Studiul Cartografiei, Generațiile Următoare au Înțeles că Harta aceea enormă era Inutilă și nu fără Împietate au lăsat-o pradă Rigorilor Soarelui și Iernilor. În Deșerturile din Apus dăinuie hărtănite Rămășițe ale Hărții, locuite de Animale și Cerșetori; În Întreaga țară nu se mai află nici o altă relicvă a Disciplinelor Geografice. Cu perspicacitatea sa obișnuită, Lambkin a observat În fața unui cor de prieteni că harta În mărime naturală presupunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el să Întrebe - decât În ceaiul privighetorilor, În care ar fi travestit-o Maiakovski? Datorită mai mult formulării de Întrebări decât primirii de răspunsuri, el verifica și dacă un fragment din Sapho sau o inepuizabilă maximă a lui Heraclit nu dăinuia mai mult În timp decât nenumăratele volume ale lui Trollope, ale fraților Goncourt și ale lui Prăjitu, refractare memoriei. Un asiduu participant la șuetele de sâmbătă din strada Parera a fost Gervasio Montenegro, Încântător atât ca gentleman, cât și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unor dispozitive care luau asupra lor respirația, circulația, asimilarea și excreția. Păcat că cel astfel eliberat nu putea comunica cu nimeni. Naratorul pleacă, mânat de necesități care țin de domeniul practicii. Revine după zece ani. Don William a murit, fiul dăinuie În legea lui, În mansarda plină de mașinării și cu respirația regulată. Plecând pentru totdeauna, naratorul lasă să cadă chiștocul unei țigări aprinse, care dă foc casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
NU MAI SUNT La patruzeci și șapte de ani, îmi voi lua ADIO DE LA SATUL NATAL, unde BISERICA, mă va aștepta oricând, ctitorie de-a lui ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT. De la monumentul de marmoră, a părinților mei în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poate un Ochi de CRIST, Ce azi mi se așterne-n suflet de umbre sfâșiate. De ce doresc POETUL, ca un răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s tâmplele arzânde de-o visare Și ploaia-mi înalță ochii arși de veri Prin stelele de gânduri și n murmur de-osanale M-aș logodi frenetic în sufletul de CER, Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
PUSTIU amestecat În vraja unui gând de noapte Și-am viețuit iubiri și-am colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui prin sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu de ce umbra se clatină din cer, De ce simt că-n mine e atât de târziu Ceva-mi pare schimbat și iubirea rămâne un mister, Oare când va fi soare prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul alb de rouă. Îți voi purta iubirea în EDEN, Iar sufletul va dăinui în orizonturi sfinte, Cadavrul dragostei va fi-un blestem Ce stăpânește-n trupuri doruri ostenite. Voi fi în ploile ce ți-au adus durere Și-n sânul tău de lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii unanime de a urma neabătut, deoarece cuvintele astfel preparate trebuie să dăinuie, Într-o adeziune deplină, dacă ard nu mai găsim altele, or, prin ele și pentru ele, vom compune o strălucită cuvîntare, succese deosebite, pînă atunci Însă vom avea răbdare, vor fi depuse În marele for al cavității bucale a oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că iubirea ar dispărea odată cu adolescența sau cu anii douăzeci sau cu prima naștere, fiecare vârstă are farmecul ei, care nu e decât păstrarea a ceea ce ai simțit înainte, sub o altă formă, dar esența e aceeași, toate trebuie să dăinuie - și iubirea, și credința, și speranțele, și încrederea. Tu de ce n-ai putea gândi ca mine? o întreba. Dacă ar fi luat-o de exemplu, ar fi trebuit să-i dea dreptate. Oricum, nu mai știe dacă era de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de trecere mult prea ușoară prin viață), nici chiar de amenințătoarea prăpastie dintre idealul imaginat și realul palpabil ce nu se suprapunea cu nici un chip celui dintâi, ci este posibil să fi fost acoperită de un fapt ce avea să dăinuie încă multă vreme neînțeles de el; adică nu putea înțelege cum să se arate trăirea clipei mai importantă decât marile dorințe, și cum ai putea trăi cu adevărat acea clipă fără vreo legătură cu marile dorințe. Iar asta, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din tunelul de beznă aparent nesfârșit, înecat în noroi și năpădit de bălării care constituia aleea de intrare, pătratele aurii ale luminilor de lampă care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului castel. Pe Michael îl trecură fiori când se apropie de portalul principal și auzi urletul oribil al câinilor, protestând față de închiderea lor în vreo anexă a gospodăriei. Spre surprinderea lui, se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și nu de puține ori încropeam un cenaclu adhoc în care cântecul și poezia erau pe primul loc între preferințe. Aici am deprins graiul naturii și m-am identificat cu ea. Eu cu ea într-o singura împletitură ce va dăinui cât voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
și dispunerea de proprietățile ecleziastice. În același timp, Clerul inferior era despărțit de Episcopi și trebuia să fie protejat asiduu de către Biserică împotriva despotismului și cruzimii Păstorilor lui. O consecință au fost frecventele disensiuni dintre Capituli și Episcopi, care mai dăinuie și astăzi; o altă consecință a fost inamovibilitatea parohilor care a luat mare parte din puterea prelaților de a remedia prompt scandalurile și nenorocirile de ordin spiritual din rîndul populației. 150. Dar divinul întemeietor al Bisericii nu voia să piară
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care prezintă pericol pentru societate și fiecare dintre ele constituie temeiul angajării uneia din formele răspunderii juridice: contravenția temeiul răspunderii contravenționale, infracțiunea temeiul răspunderii penale. Spre deosebire de infracțiune care reprezintă un pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave și care dăinuie în timp, la contravenție acest pericol este mai redus iar urmările sunt mai restrânse. Criteriile generale de deosebire dintre infracțiune și contravenție și implicit la stabilirea gradului de pericol social sunt intrinseci (țin de natura faptelor) și extrinseci (sunt exterioare
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
mă liniștească, citind pe chipul și În atitudinea mea că eram pregătit să-l protejez pe bărbatul mort. Oare știa deja, pe cînd pășea spre mine, că aveam să-mi asum responsabilitatea pentru acea moarte? Misiunea lui Crawford avea să dăinuiască, iar festivalurile din Residencia Costasol aveau să umple mai departe cerul cu petale și baloane, cît timp cartelurile vinovăției le sprijineau visurile. PAGE PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]