3,433 matches
-
ulterior. Oare cine s-o fi ocupat astăzi la cafenea de umplerea cutiilor cu chibrituri ? Oricît ar crește prețurile, chibriturile și apa sînt Încă gratuite oriunde-ai merge... Am trecut peste toate acestea În raportul meu. Ar fi trebuit să dărîm gardul interzis, să-l calc În picioare. Dar Încă nu sînt pe deplin pregătit să acționez În sensul acesta. Nu Încă... Aseară observasem că bețele de chibrit au capetele diferite. Simțindu-mă respins de fereastra lămîiatică, m-am urcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce zice intelighenția, nu-i vibrează fibra morală? I s-a blegit? Adună președinția adeziunii în sprijinul cecenilor? Umblă „domnii societate-civilă” prin gări să adune semnături?). Spune cineva ceva în fața „pierderilor colaterale” de acolo? Aiurea. Când nemții au început să dărâme Zidul, Thatcher s-a dus l-a Honecker să ceară măsuri de mână forte, Tiananmen, să oprească totul. Apoi s-au luat de mână cu Mitterrand și s-au dus la Gorbaciov, să-i ceară intervenție militară împotriva manifestanților. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și glasurile lor se înălțau tremurând în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costișele pline de holde, și vălcelele cu fânațuri - și-nspre miazăzi o miriște fără sfârșit - și întrebai pe gospodar: — Dar curțile vechi ce s-au făcut?... —Curțile acelea le-au dărâmat alții, ș-au făcut altele mai la deal; pe urmă și acelea au rămas pustii ș-au căzut, și alți boieri au făcut așezare de cărămidă în colo, în mijlocul moșiei... S-au schimbat cum se schimbau demult perdelele vitelor, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ochii ei arzători de mult s‑au stâns..." Înțelesei, din ce spunea baba cea cu clonț și cu ochii verzi și vicleni, că demult tare era peste deal, în valea cealaltă, la malul Moldovei, o curte care acuma s-a dărâmat. Au rămas numai niște urme de temelii și câțiva peri bătrâni și scorburoși dintr-o livadă veche. În acel loc, la curtea lui Iorgu Canta, trăia, între mulți slujbași ai moșiei, ș-un vătaf, Alexa Grecu, pripășit de prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici într-un chip să te desfaci de ea. Asta-i ca mâhnirea lui putredă, care-l covârșește și din care nu izbutește a ieși, oricât s-ar zbate. În care cer să se înalțe? în care străfund să se dărâme? Deocamdată, strângându-și în el puterea pe care o mai are și pe care o simte ghimpoasă în locul unde se afla odată inima, nu mai poftește decât să ajungă la Prelunci. Să ajungă acolo, să deschidă ușa cu frică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
va să-ți vie somnul, Culi. Te văd mai înseninat. —Ba, mamă, am când să tot dorm. Nu știu ce va fi făcut Onu până acuma cu teascurile. De-acu înainte are să-i fie mai greu, că pe unele le va fi dărâmat furtuna. — Nu te gândi, Culi, la asta; va veni badea Toma, care ne-a fost de mare sprijin, și va vedea ce și cum. Altfel, băiatul e dibaci, batâr că-i tinerel. Avem pân-acum patru pielcuțe. Cât știe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un Bizanț molatic și sleit din punct de vedere al forței militare; dar era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute de pe câmpurile de luptă? — Nu, zâmbește obosit stăpânitorul; oștile noastre se dovedesc biruitoare pretutindeni. În Tracia seceta urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
singură a mea iubire, a urmat Soliman, scumpă și singură a mea răsplată, a vrut Allah, se vede, să n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovați. Aflu și de unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era cu putință să tăgăduiască. Se vedea din înfățișarea împăratului că firele înțelegerilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a urmat Soliman, scumpă și singură a mea răsplată, a vrut Allah, se vede, să n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovați. Aflu și de unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era cu putință să tăgăduiască. Se vedea din înfățișarea împăratului că firele înțelegerilor și intrigilor au fost date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut foarte urât din cauza asta. Aceste accidente au fost o nimica toată în comparație cu dezastrul Eye Eye Captain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O pildă grăitoare revenea în toate discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe o tavă... Gândiți-vă, Octavia nu împlinise încă douăzeci de ani! - se uită în jur, mulțumit că reușise să-i atragă atenția bucătarului-șef, care de obicei nu-l învrednicea cu vreo privire. Eram la Roma când poporul a dărâmat statuile Poppei, pe care le ridicase Nero, ca să-și demonstreze solidaritatea față de Octavia... Eram acolo! Poporul știe ce face! — Și Sporus? - cocoșatul presăra sare pe sturzi. Sporus, băiatul pe care Nero l-a castrat ca să-l prefacă în femeie? Nero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lungă. Din câte știu eu, ieri-dimineață Vitellius a părăsit orașul în carul său luxos, împodobit cu ghirlande, în fruntea unei armate de bucătari și soldați... Din câte știu, multe statui ecvestre ale lui, care fuseseră ridicate în orașe, s-au dărâmat, iar vântul i-a smuls cununa de laur, aruncând-o într-un pârâu. — Statuile au căzut ca să facă loc gloriei împăratului aflat în viață... Iar cununa, vântul a depus-o într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armatelor vitelliene din Germania. În sfârșit, prin cucerirea Veronei, avea să atragă de partea sa orașele din întregul ținut. Primii care i se alăturară fură soldații din flota de la Ravenna, ce proveneau, în marea lor majoritate, din Dalmatia și Pannonia. Dărâmară statuile lui Vitellius și îl aleseră comandant pe Cornelius Fuscus. La Verona ajunseră și legiunile a șaptea Claudiana, comandată de legatul Vipstanius Messalla, a treia Gallica și a opta Augusta, ai căror legați erau Dillius Aporianus și Numisius Lupus. Legații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ploaia de pietre și țigle pe care aceștia le smulgeau din porticurile aflate de-a lungul colinei. Vitellienii își aruncară torțele, și porțile principale ale Capitolium-ului luară foc. Nu reușiră însă să intre, deoarece, din ordinul lui Flavius Sabinus, apărătorii dărâmaseră statuile ce împodobeau sălile și le îngrămădiseră la porți, pentru ca dușmanii să nu poată intra. Vitellienii atacară atunci alte intrări. Focul se întinse repede. Spre cer se ridicau rotocoale de fum și scântei. Flăcările distruseră templul lui Jupiter Optimus Maximus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că i se taie respirația, și își duse mâna la inimă. Mantia alunecă, descoperindu-i chipul. Îi fu de-ajuns să vadă chipurile obosite și furioase ale soldaților, ca să-și dea seama că nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
materiale și în calitatea actului educațional, aspecte pe deplin susținute de rezultatele obținute de elevi de-a lungul anilor. Se spune despre chimie că este o disciplină de care „fug” majoritatea elevilor. Cred că, în timp, acest mit a fost dărâmat, iar abordarea acestei discipline de cultură generală a căpătat noi valențe. Chimia teoretică, dar mai ales cea experimentală a devenit o activitate tot mai atrăgătoare și uneori chiar o pasiune pentru o parte dintre elevi. Chimia este prin excelență o
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
văzut pe tine și pe Charles ținându-vă de mână pentru un moment la petrecerea de logodnă. I-o pasai, nu-i așa, în fața tuturor, fără ca nimeni să știe asta... —Bells nu a știut! a sărit Suki din scaun, aproape dărâmând masa. Nu a știut că asta îl va omorî, jur! A fost total îngrozită când l-a găsit pe Charles, nu avea idee ce era ceea ce îi dăduse! — Taci naibii din gură! Belinda a sărit la sora ei. Nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întâmplat de câteva ori să trec pe lângă biserici care se demolau. Ocoleam, de obicei, locurile acelea. Cu un fel de teamă. Cu un fel de rușine neputincioasă. Cu un fel de sentiment al complicității că, poate, prin simpla mea privire, dărâmam și eu o bucată de zid, câteva cărămizi din zidirea sfântă care, rămasă fără nici un ajutor, se prăbușea sub ochii mei nepăsători. Știam că nu am ce face, că noi toți nu prea aveam ce face, dar, dincolo de acestea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trece chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu de chestia asta cu plimbarea dintr-o cameră în alta prin pereții de beton, pe care-o făceau la ședințele lor transcendentalii, care cică făceau yoga, dar ei își concentrau gândurile să dărâme multilaterala dezvoltare. Cei de la Servicii i-ar fi spus lui Mațungă, prietenește, să stea în banca lui de traducător, câștigă încă bine, are copii care învață satisfăcător, ce-i mai trebuie o nenorocire în casă, când viața și așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sala Palatului. Probabil cheful se lățise, unii dintre invitați, cei de pe la sectoare, se risipiseră prin oraș și umblau Daciile negre să-i culeagă și să-i ducă acasă. Împlinise atunci Ceaușescu 60 sau 65 de ani. Mai apoi s-au dărâmat casele din zona unde locuia Gelu și nu mai aveam cum să mă întorc de la podul lui. Și am început să-i înșir toate bucatele care-mi veneau în minte. Fără o ordine anume, pe sărite, pe amestecate, băuturi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]