1,726 matches
-
tânără domniță cu plete negre, lungi, ondulate și catifelate, cu ochii albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încântată. Edmund mi-a arătat camera mea, iar în scurt timp o domnișoară a venit să îmi aducă haine, rochii bineînțeles. M-a ajutat să mă îmbrac și să îmi fac părul pentru marea cină. Purtam o rochie albastră cu dantelă neagră. Ca să fac rochia puțin mai pe gustul meu, i-am adăugat mănuși de dantelă neagră. Părul era prins într-un coc și avea perluțe negre în el. Pe măsură ce coboram scările spre sala balului, mă întrebam dacă arăt bine sau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să îmi aducă haine, rochii bineînțeles. M-a ajutat să mă îmbrac și să îmi fac părul pentru marea cină. Purtam o rochie albastră cu dantelă neagră. Ca să fac rochia puțin mai pe gustul meu, i-am adăugat mănuși de dantelă neagră. Părul era prins într-un coc și avea perluțe negre în el. Pe măsură ce coboram scările spre sala balului, mă întrebam dacă arăt bine sau dacă mai este nevoie de ceva sau dacă fac bine ce fac și nu ar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e favorabil. Ar trebui să fie deja aici, oftă viitoarea mireasă. - CÎnd taică-tu pornea la pescuit de ton, pleca pe cîte șase luni, decretă Jeanne fără să ridice capul. Iar tu tînjești după cîteva ceasuri... Stai cuminte. Rochia din dantelă, fin brodată de o străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
afectivă accesibilă. (Tace o vreme... Privește-n jos. Iese abătut prin dreapta scenei.) Scena 2 (O femeie nu foarte tânără, dar neîndoios frumoasă, intră prin stânga. Poartă o rochie galbenă cloș, strânsă pe mijloc, cu bretele și un strat de dantelă îi iese de sub tiv. Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu tulpina înaltă, din care inspiră adânc cu fiecare respirație, cu zgomot, ca și cum și-ar trage seva vieții direct din ea. Se întrerupe din când în când, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
intrări și ieșiri din vastele apartamente troglodite. Destul de mult, de vreme ce soarele cocheta deja cu linia orizontului. Apoi, dintr-o dată, mă aflu într-o sală uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mărunți și de neputincioși? Împărătița Furnică s-a oprit pentru o clipă din pledoaria ei ce se adresa mai mult audienței în zale, cu coifuri și sulițe, decât mie. S-a ridicat în picioare și rochia ei de sârmă și dantele ca o crinolină se rotea ca un clopot în jurul ei. A tras aer în piept și a decis pe același ton nazal și incantat. Totuși, pentru că zici că a călcat cu grijă și nu a deranjat pe nici unul din supușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei dincolo. Praznicul sentimentelor (Epilog) Praznicul sentimentelor (Epilog) Stau la masă cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-am anunțat ceremonios marea clipă a despărțirii. Cele mai alese dintre ele au făcut o reverență sinceră. Cele neclare și amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca de-obicei... Și ninge iar ... Și ninge iar, poate la fel ca-n seara-aceea Când tu bărbatul, căutai nebun femeia, Când pașii tăi rupeau prin nea cărări de dor Iar pașii mei voiau să-nvețe primul zbor. Ne-nvăluiau dantele albe de zăpadă, Copacii se nchideau deasupră-ne-n arcadă, Sub ramuri ninse străluceau priviri de foc Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc. Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine Și-am rătăcit croindu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cărți! a țipat ea, aplecându-se ca să-mi ofere două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă, să nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a băgat mâna în geantă și a scos o pereche de chiloți roșii, din dantelă, strânsă ghem, pe care mi-a aruncat-o jucăușă. I-am mulțumit, fără să iau însă chiloții. Nu mă puteam împiedica să nu mă întreb dacă erau curați - sau dacă nu și-i dăduse jos, de pe ea, în seara precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
triumfătoare. Își strânsese părul blond-roșiatic într-o coadă de cal, ceea ce făcea ca pe față să-i stea înscrisă o expresie de perpetuă surpriză. Renunțase la obișnuitul ei costum de femeie puternică, în favoarea unui corset strâns pe trup, dintr-o dantelă roșie, completat cu un boa de puf, ciorapi de plasă și niște cizme înalte până peste genunchi, din lac negru. Punând totul cap la cap, se putea spune că era vorba de un ansamblu destul de tulburător atunci când îl vedeai expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu-mi fierbea oala. Am pus documentul la loc, în dosar, și-atunci am văzut-o - o fotografie Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu o pereche de papuci de casă cu toc înalt și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era nici părul de pe pieptul lui Stanley, care se ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar mi-a străbătut tot trupul. Am aruncat dosarul înapoi, în dulap, și am încuiat sertarul. Asta e o chestie greșită din mai multe puncte de vedere, m-am gândit în timp ce mă furișam, neobservată, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de entuziasmat, de-ai fi zis că el fusese cel care primise cadoul. — O, Randall! E incredibilă! Am scos din cutie o rochie Chanel - o rochie neagră, de cocktail, absolut uluitoare, cu o fustă umflată și cu cea mai delicată dantelă pe care o văzusem vreodată. — Stai, nu e totul, m-a oprit el, scormonind, din nou, în geantă și scoțând la iveală o cutie mai mică - care s-a dovedit a ascunde o pereche splendidă de pantofi cu toc stiletto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Deutschland, Deutschland über alles! Revanșardo! Îi strigă Volodea tocmai când locomotiva fluieră o dată prelung acoperindu-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le spulberase apartamentul și odată cu el părinții, avusese loc Într-un mai obișnuit, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndeaproape, Într-adevăr. Doamna Wharton o primi În apartamentul său de la Hotelul Buckland’s din Brook Street, Îmbrăcată Într-un neglijeu roz, cu o broderie elaborată, care Îi punea În evidență brațele goale, cu carnație frumoasă, și o bonetă de dantelă écru bordată cu blană - ținută care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce curge printre noi. La cerere lui de căsătorie rostisei într-un final "Vreau să fiu soția ta". La altar mă conduse tatăl meu. Purtam o rochie albă, lungă în falduri, brodată, cu pietricele pe piept și cu mânecuța din dantelă. Îl priveam și pe el, trăiam și în mine și clipele treceau rapid. Preotul ținuse slujba, noi făcurăm schimb de verighete și ne sărutarăm dulce și pasional. El în negru, eu în alb. El are cravată, eu un buchet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dac-aș vedea-o?... - Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. Ți-o fi plăcând să te joci doar de-a scăpatul săpunului, cu bulangiii de prin băile publice... Ești poponaut-șef, moșule? - Par eu c-aș umbla cu portjartier de dantelă pe sub parpalac, jigodiosule? - Nu se știe ca pământul. Nu zic că-i rău. De când te-ai urcat, doar de poezie și de băieței mi-ai garibaldit... Îl iubești pe fizicul de la șantieriști, scămoșatule? - Nu neapărat... - ...Când le zici pe poezii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema "Patria", urmat de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puști ca-n filmele cu gangsteri, 141 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sub moliciunile de mătase, stăpâna purta bikini, portjartier și sutien, îndrăznețe, din dantelă neagră. Necunoscutul, cu latul palmei, îl dădu la o parte pe Genel. Străinul cuprinse, cu două degete, palma stângă, inertă, a leșinatei. Și, scuturîndu-i-o lejer, ca și cum ar fi urmărit doar să-i troznească vreuna din articulațiile translucide, fără greutate, parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meritase să o facă cu o anumită căldură. Încăperea arăta, pe departe, ca cea mai înduioșător pregătită încăpere dintre toate cele prin care cântase el. Garnisită, încondeiată și împodobită ca un ou de Paște. Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Garnisită, încondeiată și împodobită ca un ou de Paște. Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din acest gingaș material, într-o lume în care se uitase a se mai prețui, la adevărata ei valoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din acest gingaș material, într-o lume în care se uitase a se mai prețui, la adevărata ei valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând, bineînțeles, două rochii spendide din acest material. S-au îmbrăcat ca de teatru, suspină Pink. Observă și poșete. Pe o măsuță de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ieșite, de-a bușilea, din ciorba organică a începutului de veac și tîrîndu-se către el. Naive, tremurătoare, neajutorate. Deși nelipsite de o anumită eleganță. O pală de vânt, de la o singură elice, le ridica părul cărunt, le înfoia veșmintele de dantelă și dădea vorbelor lor o importanță exagerată. Da, nu le menajă Pinky. Și cu fuselajul căzut. - Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertați-mă că vă întreb. Poate aveți alte gusturi. În Orient așa se obișnuia. Pentru început, în cinstea vizitei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
delirul melancolic și de persecuție al blocurilor de piatră, strânse cu de-a sila, într-o zdravănă construcție de casă boierească, la sfârșitul secolului trecut. În sfârșit, un comutator electric clănțăni și zorile electricității puseră iarăși în evidență rochiile de dantelă ce fuseseră cu delicatețe boțite, primii pași ai surorilor. Pași ce le ieșiseră ușor șontăcăiți, dar ce mai conta, amănunte ca acestea erau corectate încă din mers. În casa surorilor Stamatescu se schimba băutura, iar mersul lor nesupravegheat și lejer
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]