15,914 matches
-
lui se ridicau ironic. Când a vorbit, Însă, avea o voce foarte liniștită. — Speranță. Americanii vorbesc Întruna de speranță. Ceea ce sperați voi acum e să fac ceva pentru voi, a spus. Am dreptate? Margaret n-a răspuns. Când occidentalii fac daruri așteaptă ceva În schimb. Când, pe de altă parte, asiaticii primesc daruri, se gândesc Îndată cum să răspundă. Astfel Încât amândouă gesturile se Împlinesc, deși nu Întotdeauna prea cinstit. E rostul care mă Împiedică să primesc darul, pentru că nu pot să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
liniștită. — Speranță. Americanii vorbesc Întruna de speranță. Ceea ce sperați voi acum e să fac ceva pentru voi, a spus. Am dreptate? Margaret n-a răspuns. Când occidentalii fac daruri așteaptă ceva În schimb. Când, pe de altă parte, asiaticii primesc daruri, se gândesc Îndată cum să răspundă. Astfel Încât amândouă gesturile se Împlinesc, deși nu Întotdeauna prea cinstit. E rostul care mă Împiedică să primesc darul, pentru că nu pot să ofer nimic În schimb. Acum trebuie să mă Întorc la treburile mele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspuns. Când occidentalii fac daruri așteaptă ceva În schimb. Când, pe de altă parte, asiaticii primesc daruri, se gândesc Îndată cum să răspundă. Astfel Încât amândouă gesturile se Împlinesc, deși nu Întotdeauna prea cinstit. E rostul care mă Împiedică să primesc darul, pentru că nu pot să ofer nimic În schimb. Acum trebuie să mă Întorc la treburile mele de conducător al acestei țări. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. A Împins plicul spre marginea mesei, iar tânărul aghiotant l-a luat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din cap. — Da, s-ar putea spune și așa. El a cercetat-o o vreme, apoi s-a uitat la ceilalți. Țigara părea foar te subțire Între degetele lui groase. A clătinat din cap și a zâmbit. — Cum ziceam, vremea darurilor a trecut! 27 Cu multă vreme În urmă, departe de acest oraș, Margaret părea să aibă o viață plină de daruri. Răstimpul ăsta nu durase mult, un an, poate ceva mai mult, dar parcă Îi umpluse toată canavaua adolescenței, astfel Încât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Țigara părea foar te subțire Între degetele lui groase. A clătinat din cap și a zâmbit. — Cum ziceam, vremea darurilor a trecut! 27 Cu multă vreme În urmă, departe de acest oraș, Margaret părea să aibă o viață plină de daruri. Răstimpul ăsta nu durase mult, un an, poate ceva mai mult, dar parcă Îi umpluse toată canavaua adolescenței, astfel Încât, ori de câte ori se gândea la copilăria ei, tot ce-și amintea era că fuseseră atâtea și-atâtea lucruri de oferit și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amintiri nu-i oferea decât un gol În piept, de parcă inima Îi stătea-n loc pentru câteva clipe. Numai că știa că amintirile ei erau exacte, până la ultimul amănunt. Își amin tea că perioada asta de primit și de făcut daruri se terminase pe când trecea de la limpezimea adolescenței la adâncimile mocir loase ale maturității. În memoria ei, momentul acela nici nu se ștergea, nici măcar nu se Încețoșa. Păstrează neștirbit conturul nemilos al adevărului. — Plec, a spus Karl. Era una dintre nopțile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ramuri tunse ca să nu ocupe prea mult loc. Pe unele crenguțe erau atârnate câteva flecuștețe, mingi de ratan, vreun fruct agățat cu un fir scurt, dar n-avea nici o importanță, pentru că nici un copil nu știa ce e Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia. Dar ei nu știau altceva, iar când n-ai habar de nimic ești fericit cu ce capeți. Mai târziu, când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar când n-ai habar de nimic ești fericit cu ce capeți. Mai târziu, când Johan ajunsese să trăiască În noua lui familie, a Învățat totul despre Crăciun și a aflat cum era de fapt. A văzut ce fel de daruri se făceau, lucruri frumoase puse de părinți În cutii și Împachetate frumos, cum fusese tricicleta pe care o căpătase cândva Bob. Mami zicea Întotdeauna: De ce să nu sărbătorim și noi, chiar dacă nu suntem creștini? Crăciunul le aparține tuturor! Iar tati
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru că, dacă nu cunoști adevărul, nu poți să fii cu adevărat fericit. Atunci se gândea la Adam, care nu aflase ce Înseamnă Crăciunul. Ar fi vrut să nu fi cunoscut niciodată un fals Crăciun, cu pom fals și cu false daruri, cum fusese globul acela În care ningea și pe care Adam Îl iubea atât de mult. Tare-ar fi dorit să nu fi cunoscut niciodată Adam așa ceva. S-au oprit să privească un norișor de licurici atârnat de-o creangă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
martiră, nu-i așa, o întruchipare a sacrificiului a devotamentului matern și deseori reușea să amelioreze situația, să-i facă pe tineri să fie mai înțelegători unul față de altul, să fie conștienți că au de partea lor tinerețea și dragostea, daruri de care ar trebui să profite din plin, fiind mai presus de toate celelalte daruri. Într-un fel, Sidonia voia să-și demonstreze sieși că de fapt are mână bună atunci când e vorba de întemeierea unui cuplu și se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amelioreze situația, să-i facă pe tineri să fie mai înțelegători unul față de altul, să fie conștienți că au de partea lor tinerețea și dragostea, daruri de care ar trebui să profite din plin, fiind mai presus de toate celelalte daruri. Într-un fel, Sidonia voia să-și demonstreze sieși că de fapt are mână bună atunci când e vorba de întemeierea unui cuplu și se străduia să-și mențină faima. Firește, se mai întâmpla ca toate insistențele ei împăciuitoare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa, într-o parte, cu genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și tu ce zici? îl întrebă Carmina și-și privi unghiile. Ovidiu era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat, cu câte o pâine, cu fructe sau o cutie de cafea, ca și cum după așa ceva plecase, o întreba dacă vrea bilete la circ, pe el îl amuzau saltimbancii și era fascinat de strălucirea costumelor, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felul ei, diplomat, printre asigurări ce priveau bunele sale sentimente, rămase nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu. Munții au căpătat străluciri de diamant. Așa priveliști nu am mai văzut! M-am despărțit cu multă greutate de munți. Nimic nu-i mai frumos ca un răsărit de soare printre munți. Răsărit de soare Multe și minunate sunt darurile cu care Natura ne copleșește! Am văzut Carpații având culmile înzăpezite, codrii seculari care scrutează orizonturile, drumul fără pulbere al Dunării, tainicul ținut al Deltei. Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trei copii nu simt asta. În cameră e liniște. Toți trei se gândesc cu neliniște la ziua de mâine. Irina stă cu ursulețul ei în brațe, Alin se învârte nervos prin cameră, iar Adrian repetă obsedant: ,, Mâine e ziua mamei ...”. Darul copiilor Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară, joacă jocuri vesele, se bucură cu toții de întoarcerea căldurii. Primăvara are darul de a schimba întreaga natură, de a o înveseli și de aceea toți așteptăm cu nerăbdare și bucurie în suflet sosirea ei. ,,Primăvară, ce din rai, Nemișcat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni?” Sorina Onceanu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum cândva făcea bărbatul ei urcând cu crema de ras pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub balconul lui Cain tot felul de daruri: flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care domnul Aștilean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și În Societatea socialistă multilateral dezvoltată, cu toate că n-a Înțeles niciodată de ce a trebuit să aibă un nume atât de lung, ceea ce făcea parcă mai anevoios și mai nesigur uneori Însuși drumul spre ea. În plus, societatea asta avea un dar rar: se Îndepărta pe măsură ce te apropiai de ea. Când credeai că pui mâna pe ea, apărea un congres sau o plenară, rapoarte și cuvântări lungi care acopereau societatea ca o ceață sau ca batista lui Iozefini. Când se ridica batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plecarea matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]