3,068 matches
-
Sau te-ai certat din nou cu Ieronim pe drum? Fata se oprise la un pas în fața lui și-l privea, zâmbind trist. Și de-abia atunci o văzu cât este de frumoasă, ce lumină neobișnuită îi însuflețea figura. - Maria Daria, începu el emoționat, te-ai făcut deodată foarte frumoasă. Ce s-a întîmplat? Fata continua sa-l privească, adânc, în ochi, cu același zâmbet trist uitat pe buze. - Nu mă mai recunoști, Maestre, spuse foarte încet. E adevărat, a trecut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ti voglio bene, Laetitia. E adesso, je dirai le reste en roumain: Vrei să ne logodim? Acum? Chiar acum, în grădina asta? Împlinise chiar în seara aceea nouăsprezece ani. Îl privea cu același zâmbet trist pe care-l avusese Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știu dacă s-ar merita experimentul unui parteneriat între MOLID SECURIT SSTEMS și bunul nostru amic scriitor, Aurel Bruma.Fie ce-o fi, deși nu cred în chestii de astea, am să arunc cu banul: CAP sau... CÂINE DIZIDENT! VIRGIL DARIE Director General al S.C.MOLID SECURIT SSTEMS “SIGURANȚĂ MAXIMĂ îMPREUNĂ” Aurel Brumă este de admirat pentru inteligența scrisului său, domnia sa fiind printre puținii autori care exploatează cuvântul făcând din el sursă de umor. Tudor Popescu BALADĂ PENTRU UN PUI DE
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Otilia, Maitreyi, Ana lui Ianke, Tincuța lui Scatiu, Gena din Titanic Vals, Haia Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra, Voica, Matilda Petrini, Ela Gheorghidiu, Carmina din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fi ideal și cum ar face numaidecât orice editor cu capul pe umeri! Îmi doresc pe film ceva ase mănător excelentei inițiative a Mirunei Runcan cu „Divanurile“ ei de acum 15 ani, când i-a adunat pe Mă niuțiu, Ducu Darie, Dabija, Galgoțiu, Tompa Gabor, per fect studiu de etapă al unei serii regizorale de marcată originalitate, omogenitate și densitate a programului socio-estetic. De ce nu-și asumă Gorzo, Chirilov sau Olivotto misia superplăcută de a-i reuni între două coperte pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
capul din tranșee să ia o pătlăgică verde și un glonte i-a intrat prin frunte. Din nou despre “Moș Coajă”, bătrânul nostru locotenent colonel de 50 de ani, Abdenagor Constantinescu. Venise, pe când eram grupați mai mulți ofițeri, venise locotenentul Darie, ofițer activ. Ia poziția de drepți, salută pe colonel, dă mâna cu doi dintre ofițerii activi dar cu rezerviștii, ba. Măi Darie, mi se pare mie sau văd niște ofițeri aici? Rezerviștii au rahat pe mână de-ți pute? Sau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nostru locotenent colonel de 50 de ani, Abdenagor Constantinescu. Venise, pe când eram grupați mai mulți ofițeri, venise locotenentul Darie, ofițer activ. Ia poziția de drepți, salută pe colonel, dă mâna cu doi dintre ofițerii activi dar cu rezerviștii, ba. Măi Darie, mi se pare mie sau văd niște ofițeri aici? Rezerviștii au rahat pe mână de-ți pute? Sau tu nu știi că războiul nu se duce cu ofițerii activi, soldații activi și cu caii regimentului? Războiul se duce cu ofițerii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce ești în civilie? Învățător, răspund. Aha. Dar acolo, în învățământ, aveți și voi gra de, ca la armată. Tu ce ești? - Păi, domnule colonel, la gradul II pe care îl am, nu pot fi decât general. - Ai auzit, locotenent Darie? Ți-ai refuzat cinstea să dai mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stradă de vorbă cu Sia. Ei lăsase pe fată în drum, furioasă, firește. Abia după câteva zile Ada îi spusese: - Vorbeai deunăzi cu o femeie urâtă și de rând. Atît! ... Ce va fi crezut Ada despre Sia? Nu părea geloasă, darii disprețuia. O femeie urâtă și de rînd! ... Și dacă l-ar mai fi întîlnit a doua sau a treia oară ce și-ar fi putut închipui?! . . . Să-i spună că e o rudă!... Poate că nu admite rude... Să-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Odriá, Care a Coborît din Munți În 1948. Și n-avea nimic de-a face nici cu lumea ei de Lecții de Spaniolă și Reguli de Gramatică. Oare știau nefericitele astea ce Înseamnă Sintaxa ori Prozodia? Sau cine era Rubén Dario? Sau cine a fost poetul Americii? Ea, În schimb, era cel mai delicat produs al Manualului de Bună Creștere al lui Carreno, știa să spună „poftă bună“ cînd vedea pe cineva mîncînd și, lucru Încă și mai important, să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În mod special tuturor celor care m-au ajutat cu sfaturi și idei sau care mi-au oferit orice alt fel de ajutor am avut nevoie pe drumul pe care am pornit, și familiei mele dragi: Maia, Taia, Despina, Dinu, Darie, Mamina, Gigel și, În cer, domnului Botez.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
autodidacte. Ca într-un exercițiu magic de eufemizare, Densusianu îi contestă futurismului noutatea („futurismul nu e așa nou cum îl prezintă adepții lui”), salutînd delimitările mai recente ale unor foști adepți marinettiști precum G. Papini („Il mio futurismo“) și Ruben Dario („Letras“). Interesantă, deși discutabilă, rămîne observația sa privind filiația futurismului italian: „Ei și-au dat într-adevăr samă că literatura a rămas prea mult timp în Italia departe de curentele regeneratoare din alte țări și că o modernisare a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu corpuri de literă diferite. Al VI-lea episod din romanul Tic-Tac (Paradisul suspinelor, care va da titlul - mult mai liric - al scrierii și al volumului) delimitează cu corp de literă mic, între paranteze, comentariile auctoriale pe marginea jurnalului lui Darie (toate comentariile sînt semnate I.V.). Finalul capitolului conține un comentariu subliniat cu majuscule și atribuit aceluiași Darie: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA I” în care convenția literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
titlul - mult mai liric - al scrierii și al volumului) delimitează cu corp de literă mic, între paranteze, comentariile auctoriale pe marginea jurnalului lui Darie (toate comentariile sînt semnate I.V.). Finalul capitolului conține un comentariu subliniat cu majuscule și atribuit aceluiași Darie: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA I” în care convenția literară e demascată teatral și insolent. Altfel spus: „Jos Arta, căci s-a prostituat”... Segmentarea pe secvențe - uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doamnei Pipersberg: experiența avangardei se dizolvă, aici, în matricea estetizantă, postsimbolistă, precum ceaiul în apă. Intriga psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Național în perioada 1921-1925; acesta era pe atunci apropiat de cercurile socialiste și de membrii grupării Contimporanul. A existat în anii ’20 și o „recoltă” destul de substanțială de texte dramatice expresioniste sau cu tentă expresionistă: Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Fapta (1925), Meșterul Manole (1927) de Lucian Blaga, Trei cruci (1928) de Isaia Răcăciuni, Anno Domini (1927) de Ion Marin Sadoveanu, Lupii de aramă și Meșterul de Adrian Maniu, Sam (1928) și Grup revoluționar 8 (1930) de G.-M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Proza lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor este apropiată de psihanaliză și expresionism, cu sublinierea carcaterului său anticipativ: „Scrisă într-o vreme (1920-1923) cînd studiul sexualității încă nu pătrunsese pe la noi adus de avalanșa psihoanalizei, biografia deșteptării erotice a lui Darie este un document (poetic, evident și fără tendință moralizatoare, ca Frühlingeserwachen a lui Wedekind), de primă importanță pentru psihologia analitică românească”. Pentru Lucian Boz, Vinea poate fi considerat „cu drept cuvînt șeful școalei moderniste”, spiritul său vădind „empatie cu veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asfalt Încins, de pizza cu suc de roșii amestecat cu duhoarea gazelor de eșapament - mirosul Romei. Din curtea școlii se auzeau mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era Încă departe, În cealaltă viață a sa. Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic, erau doar sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
femei, pe care nu o cunoștea deloc și pe care peste mai puțin de o lună nu avea s-o mai vadă niciodată, chiar acum, când el ar fi trebuit să alerge acasă și să se pregătească pentru sosirea lui Dario. Fusese evident Încă de dimineață că aceasta nu avea să fie o zi ca toate celelalte, Încă de când sosiseră lalelele albastre. Și senzația aceasta Îi fusese confirmată de e-mail-ul absolut neașteptat pe care Dario i-l trimisese după prânz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se pregătească pentru sosirea lui Dario. Fusese evident Încă de dimineață că aceasta nu avea să fie o zi ca toate celelalte, Încă de când sosiseră lalelele albastre. Și senzația aceasta Îi fusese confirmată de e-mail-ul absolut neașteptat pe care Dario i-l trimisese după prânz și pe care el Îl citise și Îl recitise perplex. Subiect: Propunere indecentă. Puiuț - Îi scria iubitul - urmează să Înregistrez un material cu un preot care s-a căsătorit. Emisiunea aceasta va stârni un infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neliniște. Căci Mister Verità, cel care vorbea pe ecran și zâmbea Încercând milostiv să Îndulcească neliniștile oamenilor, de fapt nu era În ecranul televizorului, nici Într-un studio de Înregistrări, ci În altă parte, cine știe unde. Acolo era doar umbra lui Dario, fantoma lui. Toată după-amiaza nu se gândise decât la cuvintele acelea, Întrebându-se dacă exista vreo șansă concretă pentru ca existența lui să se schimbe radical. Intrând și ieșind din acele apăsătoare cabine de probă ale boutique-urilor, era convins că răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar acum Îi părea că toate acele cuvinte erau doar o ironică, aproape insolentă capitulare În fața realității. Și, dintr-o dată, Îl cuprinse o repulsie copleșitoare față de femeia care Își ciugulea sandvișul În tăcere, pierdută În cine știe ce gânduri - dar și față de Dario și față de el Însuși. În timp ce doamna Buonocore sau Tempesta mușca dintr-un alt sandviș - făcând inutilă acțiunea nesănătoasă a pastilelor de slăbire, care ar fi trebuit să-i atenueze senzația de foame -, simțea cum se scurge din el orice Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
orice Încredere și orice speranță, cufundându-se Într-o tristețe Întunecoasă. De zece ani trăia o viață mutilată. Viața lui și cea a iubitului său se intersectau pentru câte o cină sau o noapte furată rutinei unei căsnicii, pe care Dario se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cea a iubitului său se intersectau pentru câte o cină sau o noapte furată rutinei unei căsnicii, pe care Dario se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea periuța de dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi ca doi soți. Fiecare Își avea ritualurile lui, mofturile lui, modul lui de a coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]