1,932 matches
-
în ceea ce se cheamă viitor. M-am culcat la o oră nu tocmai târzie, având grijă de a nota însemnările după o întrerupere de 20 zile cu adevărat fericite. M-am odihnit relativ bine și eram gata-gata să nu mă deștept dimineața la timp, căci acum nu mai aveam ceasul deșteptător. Însăși vremea nu mai e aceeași. A devenit mai aspră, mai capricioasă. Babele sunt parcă mai rele... După orele de serviciu sunt cu gândul acasă unde să-mi caut cel
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Articolul 1 (1) Se proclama ziua de 29 iulie Ziua imnului național al României - Deșteaptă-te, române, simbol al unității Revoluției Române din anul 1848. ... (2) Ziua imnului național al României va fi marcată de către autoritățile publice și celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative cu caracter evocator și științific, în
LEGE nr. 99 din 26 mai 1998 pentru proclamarea Zilei imnului naţional al României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120830_a_122159]
-
cel dintâiu învățător al științelor pe limba Românească, nu era nici de părinți nobili, nici patriot de aici, dar pentru că era rumân iubitor de neamul său s-a arătat mai folositor decât oricare Patriei noastre. Căci el este care a deșteptat pe rumâni că sînt adevărați Romani" (p. 76). Există un neam românesc, care cuprinde pe toți etnicii români, însă patria este doar Țara Românească. Chiar și un abecedar atât de original în universul cărții școlare precum era cel semnat de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui Mihaiu în mijlocul lor a fost ca un fulgir strălucitor care dete duhului rumânesc celui amorțit o lovitură electrică; rumânii se deșteptară; cunoscură trimiterea lui din ceriu, și alergară la glasul lui cel propăvăduitor de mântuință. El era eroul, era idolul lor, era viața și fericirea lor, era rumânul care făcea cât toți rumânii. Sub comanda lui, rumânii cu armele în mână
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a bunului cetățean fiind aceea de "a-șĭ iubĭ țĕra, fără reservă, și de a avé o încredere nemărginită într'însa și în viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Unire din 1918. Un mesaj la fel de explicit în sensul întregirii românești îl are ca emitent pe R.G. Melidon (1876), care specifică faptul că prima ratio pentru care a scris manualul său de istorie națională îl constituie dorința sa "de a deștepta simțimêntul național în masele poporuluĭ român", în condițiile în care manualele precedente (menționează aici pe cel al "D-luĭ Laurian" și pe al "D-luĭ Eliade") sunt diagnosticate ca suferind de un deficit de naționalism (Melidon, 1876, p. 3). Secunda ratio, corelată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că mai bine ar fi să facem o cântare la "Balenă". Jenny își ia chitara... Pe nerăsuflate în jurul nostru se adună câteva zeci și apoi sute de colege din celelalte cămine. Cântăm cântece deocheate, de studenție, dar și profund subversivul Deșteaptă-te, române! și cântece de oaste pe care batem, sâmbătă de sâmbătă, pas de defilare îmbrăcate militar. Nimănui nu-i trece prin cap că ce facem are vreo legătură cu lupta împotriva ,,sistemului". Încercăm pur și simplu să facem cumva
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Unirii, tabloul începe să semene cu celebra imagine a Proclamației de la Islaz, să capete un aer revoluționar. Câțiva studenți se cațără pe statuia lui Alexandru Ioan Cuza, e prea mult vacarm, n-aud ce se strigă, se cântă, în continuare Deșteaptă-te, române!. Plec cu tramvaiul în "Tudor", unde vreau să ajung la o petrecere. După vreo două ore, ciulim cu toții urechile... Ce hărmălaie o fi afară? Coborâm, toți câți suntem, vreo 14, în drum. Râdem să ne sufocăm... Unii vor
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vorbă! Am mai învățat ceva! Ce mai sterilizam pelincile, cădița în care le făceam baie copiilor și ce dezinfecții trăgeam prin casă... cînd eram eu tînăr tătic. Lumea evoluează în asimilarea de cunoștințe și unele chestii, pe care le credeam deștepte rău, se dovedesc a fi invers. În vagonul nostru intră un individ însoțit de un băiețel de vreo opt anișori. Individul este curățel, acceptabil îmbrăcat și copilul la fel. În plus, amîndoi au cravate. Omul ni se adresează într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
IV-a la dl.Hrisosceleu. Cum a fost cum n-a fost, am absolvit școala primară în vara anului 1871, cu atestat în regulă, și eram printre băieții buni, nu atât prin câtă carte știam, ci prin dorul ce se deșteptase în mine de a învăța mai departe” - își depănă amintirile învățătorul Michiu către biograful și ruda sa Gh. Ghibănescu, profesorul și cercetătorul ( Anuarul școlii normale „Vasile Lupu” din Iași, nr. 4/1926/1927 și Anuarul jubiliar al aceleiași școli la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
dispunem de un enorm inventar al teme rilor omenești. Unii pretind că, după secolul al XVII lea, lumea s-a mai potolit. știința a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor și a penumbrelor magice, populația globului s-a mai deșteptat. Nu cred. Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi și psihologi „frica-divertisment“. Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, așa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
povestind cum în iarna 1963 - 1964, ținut trei luni într-o celulă foarte rece, deși foarte slăbit, rezistă în mod inexplicabil pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
egoist, pe post de scuză... Ca orice plantă, urzica este un producător primar. Implicit, e datoare cu plata unui tribut către restul biocenozei: să servească drept hrană ierbivorelor. Pentru că riscă să fie astfel exterminată, cu perișorii pișcători cu tot, se deșteaptă: Se lasă mâncată până la Înflorire, nu și mai apoi, când are de crescut „copii“. Și vedem tufele de urzici, cât gardul, ocolite de toți, iar iarba din jur rasă. Cum se apără, Într’o Natură care nu agreează agresiunea, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de energie. Nu știu cât vă e de foame la propriu, cât vă e de sete, dar umblați cu limba pe umăr după huzur. Căci la ce altceva vă trebuie energia decât ca să nu vă mai culcați „odată cu găinile“ și să vă deșteptați așișderea ci, culcați pe la miezul nopții după câteva ore petrecute sub „lampa lui Ilici“, să vă treziți, tot după cele consacrate ancestral 8 ore, dar când Soarele e de „trei sulițe“ pe cer; à propos: Benjamin Franklin critica, acum mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iorga în cartea sa «Oameni care-au fost» : «Badea Cârțan nu știa vorbi decât românește, dar el era sigur că toți frații latini sunt datori a înțelege accentele lui latine. Și era încredințat că iubirea lor, pe care a și deșteptat-o ici și colo prin caracterul impunător al energicei manifestații populare cuprinse în fapta lui, e așa de puternică, încât nici bani de drum nu-i trebuie. Așa a străbătut Italia și Franța; a văzut Columna lui Traian la care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Botez, op. Cit., ed. cit., p. 207-208 328 M. Eminescu, Opere VII, p. 203 329 C. Botez, op. Cit., ed. cit., p. 193-194 330 M. Eminescu, Opere VII, ed. cit., p. 311 3. Niveluri de sublimare poetică Dară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă. (Scrisoarea III) A sufletului spațiu e însuși el. (Povestea magului călător în stele) În Dicționarul explicativ al limbii române, pentru termenul (a) sublima aflăm următoarea glosare: (despre corpuri chimice) a trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
văd chipul mamei Iertător și blând Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea s-apropie de mine Și-mi spune ușor : Dormi în pace, puiul mamei Uită de-al vieții chin. Atunci un zgomot mă deșteaptă Vedenia-a zburat Eu rămân tot în celulă În lanțuri legat. Fă-mă Doamne iar odată Fă-mă iar copil Să o rog pe maica mea Să mă scape din chin. Câte sfaturi mi-a dat mama Dar n-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
văd chipul mamei Iertător și blând; Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea se-apropie de mine Și-mi spune ușor: Dormi în pace puiul mamei Uiți de-al vieții chin. Atunci un zgomot mă deșteaptă Vedenia-a zburat; Eu rămân tot în celulă În lanțuri legat. Fă-mă Doamne iar odată Fă-mă iar copil; Să-i dau viață mamei mele Să mă scape din chin. Cât am fost copil la mama Eu n-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
valma și pierzându-se Într-un terci demonic, halucinant, În care tot ce a fost n-a Încetat o clipă să se transforme În ce aș fi vrut și ce n-aș fi vrut eu să fie, și care Îmi deștepta În răstimpuri o compasiune fierbinte, descinsă parcă din rugăciunile spuse În viul nopții cu mâna pe fruntea tatălui meu. Fruntea lui era rece și asudată și o simțeam zvâcnindu-mi sub palmă În ritmul rugăciunii, iar mai târziu am Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bou, Relule, e păcat de Dumnezeu să te gândești la nenorociri, și-i și mai mare păcat să le spui. Expediția la Timișoara și prin Împrejurimi nu numai că-i Întărise Încrederea În reușita planului nostru de evadare, dar Îi deșteptase cheful de treabă și dibăcia mecanicului auto care fusese În vreo viață anterioară și de care avea atâta nevoie Buceagul lui moș Victor. Se gândise cum să ne mișcăm, mai altfel, desigur, și uite că găsise răspuns și soluție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împănată din belșug cu străini cu camere video și microfoane Învelite În bucăți de blană. Până seara târziu se vindeau și se aprindeau lumânări pentru sufletele eroilor acestui ținut de verdeață și răcoare, și-mi mai amintesc de textul cântecului Deșteaptă-te, Române, scris cu vopsea neagră pe zidul Universității, alături de care am văzut un Protest la unul din primele decrete date de președintele provizoriu de atunci. Ca o recompensă și o recunoaștere a libertății proaspăt dobândite, poporul era lăsat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
coarnele încleștate: se înfruntau demonstrativ ca să cucerească o femelă. Căprioara tânără privea neutră, stând retrasă mai la distanță. Am rămas grozav de surprins când am văzut-o apoi alergând îngrijorată să lingă rănile cerbului care pierduse lupta. Acest lucru a deșteptat în mine o emoție adâncă. Dar am privit-o foarte mirat, cu ochii mari deschiși când, după ce l-a consolat pe cel învins, l-a urmat docilă pe învingător printre arborii deși. Și eu care aș fi vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
misterul ei, mă încântă nespus, chiar dacă n-am izbutit să deosebesc cu precizie diferitele variații cromatice pe care le înregistrez. Poate că nici nu vreau asta, pentru că nu-mi plac schimbările imprevizibile. Neputință Sunt foarte neliniștit. Azi-dimineață, când m-am deșteptat, am simțit o stare insuportabilă; articulațiile corpului înțepenit mi se puneau în mișcare cu mare greutate. Efectiv, oricât efort am făcut, nu am izbutit să mă ridic din pat. Trupul meu, ud de transpirație, părea că se sfărâmă neputincios, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
retorică în poezie. E nevoie de o întoarcere la starea naturală. Când nu mai e posibil să ne comunicăm nimic esențial, de ce să nu stăm muți și să vorbim numai prin ochi, prin gesturi, prin trupuri? Silă Azi m-am deșteptat mai devreme din cauza durerilor foarte mari de burtă care m-au apucat din senin: îmi simt măruntaiele forfotind continuu, parcă am în mine ceva străin ce nu aparține trupului meu. Mirosul de hoit mă tot urmărește de când am descoperit omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]