25,049 matches
-
aveți față de părinții și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înlănțuiți, se pierdură pe străzile ce duceau spre marginea orașului. Cei doi soți aveau o vagă bănuială: era posibil ca Rafira să se fi aflat în preajma casei lor încă de la ceasul când ochii nopții nu se închiseseră și pe geana Dealului Mare nu apăruse încă bulgărele de jar al soarelui. Ea își așteptase feciorul! Cei doi soți se priviră reciproc și rămaseră fără glas. Veni însă Alex cu îndemnul: - Haideți să mâncăm ceva, mai avem și alte treburi astăzi. Alex luă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în compania directorului revistei „CRONICA” din Iași, poetul și scriitorul Valeriu Stancu, în duminica Sărbătorii hribului la Vama, din luna septembrie, 2012. După îndelungile căutări ale prețioșilor hribi de toamnă, furați de peisajul sălbatic al pădurilor de la Ciumârna, ce acoperă dealurile din nordul Mănăstirii Vatra Moldovița, am rătăcit drumul la întoarcere, mergând la întâmplare, până ce ne-am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dau impresia unui ceaun tapetat cu brazi și molizi, parcă sunt rupte dintr-un rai ipotetic, așa cum îl descriu cele două genii naționale, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri : „În fantazii mândre, ea își face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo 50 de prăjini teren arabil și grădină. În Dealul Runc și pe Doabra i-au rămas bunicii Ilinca 40 de fălci de teren fânaț, pășune și pădure, un bordei cu două încăperi și un adăpost pentru animale îvite și oi). O parte din aceasta au confiscat-o comuniștii în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de ani, rămasă văduvă, a condus gospodăria și a purtat copiii în școli și facultăți. Chiar și la vârsta de 70 de ani făcea două drumuri dus întors, însumând aproape 20 de km, între gospodăria din sat și bordeiul din Dealul Runc, aducând laptele de dimineață și de seară, în două bleahuri de 10 litri fiecare, în mâini. Acest ritual zilnic, cu ritm de metronom, s-a întins pe ani de zile, pentru a achita la Banca cernăuțeană împrumutul restant. Când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu mai poate să-mi răspundă. A fost a doua moștenire ratată, care putea să mă facă om bogat în România. Întors acasă la Vama din pușcărie, unchiul Filaret, după o căsătorie eșuată cu Viorica din Frasin, sa autoexilat la deal în Bârlog și a stat în bordeiul bunicii vreo doi ani, ocupându-se cu creșterea vitelor, până a murit în urma unui conflict verbal cu pădurarul Gemănar, căzând ca secerat de un infarct miocardic acut. Are un moștenitor în orașul Frasin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lupta dusă de brigadier...” ori din agricultură, cu reforma agrară și cu colectivizarea. Marele actor Stefan Ciubotărașu a rămas în memoria colectivă a țăranilor cu următorul dicton: „Ne-au dat boierii pământ / Pentru al nostru mormânt”. La Cimitirul Eroilor din dealul Buzău sunt îngropați soldați de toate naționalitățile, din primul și al doilea Război Mondial. Când bisericuța veche a cimitirului s-a degradat, a trebuit refăcută din temelii în 1950, la atelierul de tâmplărie al bunicului Nițucă, ajutat necondiționat de Sile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
toți săream, cu mult elan, de pe malul înalt al Șutului, căci aveam și un antrenor de înot în persoana inginerului Zugravu, soțul dirigintei mele, profesoară de română. Al treilea loc de baie, mai îndepărtat de casă, era pe Strâmtură, în dreptul dealului consăteanului Tebrean, mai la vale de casa bătrânului piuar Gușoi, care deviase un braț din râul Moldovița spre piua sa din gospodărie, unde se băteau țesăturile groase din care se confecționau sumane, ițari de iarnă, șube, ilice și obiele. Specific
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spre piua sa din gospodărie, unde se băteau țesăturile groase din care se confecționau sumane, ițari de iarnă, șube, ilice și obiele. Specific acestui loc de scăldat destul de adânc, cam de trei metri, era săpătura apei sub malul înalt al dealului Runc, profundă de doi metri, în care colcăiau clenii, scobarii și păstrăvii cei mari de peste 1 kg, care nu puteau fi prinși acolo decât cu mâna, de experți. Un specialist în domeniu era colegul meu de clasă Doru Frunză, fiul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bobi, maci, porumbi în lapte, susai, măcriș, cireșe, căpșuni, dude, mere și pere văratice. Fructele unice, de pădure îfragi, afine, zmeură și mure) ne plăceau în mod deosebit pentru parfumul lor atrăgător și ne deplasam kilometri buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în special sâmbăta și duminica, împreună cu băieți mai mari, eu fiind mezinul. Locurile preferate de dat cu sania erau pe derdeluș la Pojaroaia, pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
împreună cu băieți mai mari, eu fiind mezinul. Locurile preferate de dat cu sania erau pe derdeluș la Pojaroaia, pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-l ajutam la trasul clopotelor și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de mărăcini, putregaiuri, gunoaie și resturi menajere, aflate totuși în cantitate redusă față de acum, nefiind încă la modă picnicurile de sfârșit de săptămână și lipseau cu desăvârșire sticlele din plastic, acest flagel al civilizației. Campania de igienizare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
postura de șef de Ocol Silvic Vama. Pauzele dintre competiții erau caracterizate de jocuri interesante între cele două parohii, de Sus și de Jos, în care este împărțită administrativ-religios comuna, cât și de confruntările dintre români și țiganii din comunitatea dealului Runc, botezată ironic „Cernăuțiul Nou”, ce aveau loc pe terenul câmpului Gușoi, care devenea, de obicei, un adevărat teatru de război. După etapa „piticilor”, perioadă în care ne-am inițiat în tainele sportului cu balonul rotund, cei mai mulți dintre noi am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale, mai puțin cele 60 ha de teren forestier „donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum era firesc, datorită crizei de locuințe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
relații cu toată lumea din parohie, care m-a etichetat, Sorin-Cumătrul. De-a lungul anilor, împărțirea comunei în două Parohii, de Sus și de Jos, a generat diverse conflicte, cele mai grave fiind războaiele purtate în toată regula pe cele două dealuri, Buzăul și Morarul, cu platouri care permiteau dispunerea tactică a forțelor înarmate până-n dinți, cu săbii, sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de fotbal, de volei și de handbal ale liceului, participante la competițiile interliceale. Tenisul de câmp l-am practicat pe terenul bitumat de la stadion, singurul cu dimensiuni oficiale, omologat, construit de sondorii din județul Prahova, veniți pentru prospecțiuni geologice pe dealurile comunei, cu o suprafață de o sută de kilometri pătrați. Totuși, sporturile în care am excelat au fost cele individuale: schiul, tenisul de masă și, în special, sportul minții, în care am devenit campion absolut in clasa XII-a. Diploma
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
e În martie ziua ta?... și el vrea să vină de ziua ta, ca să sărbătorim. Băiețelul aproape că nu o mai asculta. Privea o fotografie cu mult verde și albastru, În care el și tata se aflau la poalele unui deal Înflorit, cu o minge mare la picioare. Tata Îl ținea pe după umeri și el Îl cuprinsese pe după brâu, iar cealaltă mână și-o sprijinea În șold. Tata era Înalt și lui Îi plăcea asta, fiindcă atunci când era cu el nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la cules de plante medicinale pentru tanti Rita. Mă cam săturasem de smuls buruieni, așa că am spus doar atât: Milule, hai să zburăm... Cum adică să zburăm? Păi, “cum adică” am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul Doamnei (un deal cât un munte, aflat În preajma noastră, pe care rareori se aventura cineva până sus) și ne dăm drumul pe versantul celălalt, abrupt (ce se termina, de fapt, Într-o râpă adâncă, despre care cei din partea locului ziceau, fabulând, că "n-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară, trenul le duse printre dealuri dogorâte de podgorii, printre livezi cu pomii doldora de fructele ce dădeau în copt, spre casă. Priveau din goana trenului, cu ochii plini, încărcați de frumos, priveliștile ce li se derulau asemenea unui film. * Acasă, mare sărbătoare mare. Olga și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
toată intensitatea, marea decepție. * Zilele ce urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate șansele să nu se vindece multă vreme, poate... niciodată! Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]