8,208 matches
-
cu totul depășită judecând după pofta de nou pe care ei înșiși încep s-o simtă difuz. Și această pasiune ciudată consumă, cu propria lor încuviințare și participare, tot ce e omenesc în ei. Rămâne, aruncat cât colo, într-un decor de dugheană cu fleacuri, restul de mécanique, lipsit de viul pe care să-l căpușeze. Ceea ce, de fapt, se distruge prin lupta lor cu stânjenitorul sine, dată dintr-un sentiment brusc de descompletare (Algazy nu mai are ce să mănânce
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
Caravana Coca-Cola a făcut opriri în câteva dintre cele mai mari orașe din România - București, Constanța, Iași, Brașov, Sibiu, Timișoara și Oradea. Peste tot, trecătorii priveau curioși cum, din câteva mișcări, în fața lor se întindea o masă primitoare, într-un decor cald și prietenos, în acordurile armonioase ale unui violonist. Mai mult, cel mai inspirat consumator, care a acceptat provocarea Coca-Cola de a trimite o invitație la masă celor dragi, pe Twitter, utilizând hashtag-ului #Haisamancamimpreuna, a câștigat marele premiu - o cină
#Haisamancamimpreuna, prima campanie de Live Tweeting lansată de Coca-Cola România. Interviu cu Nicoleta Eftimiu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62012_a_63337]
-
locatar". Sâmbătă, 5 iulie și duminică, 6 iulie, de la ora 19.00, la Sala Horia Lovinescu, vor avea loc primele două reprezentații ale producției Noul locatar de Eugène Ionesco (traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi), un spectacol de Gábor Tompa. Decorul este semnat de Helmut Stürmer, iar costumele de Corina Grămoșteanu, care a făcut și asistență pentru decor. Teatrul Nottara, "Noul locatar". Rolul principal este interpretat de Francisco Alfonsín, un actor spaniol care a jucat atât pe scene din țara natală
Noul locatar, un spectacol de Gabor Tompa, la Teatrul Nottara by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62066_a_63391]
-
avea loc primele două reprezentații ale producției Noul locatar de Eugène Ionesco (traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi), un spectacol de Gábor Tompa. Decorul este semnat de Helmut Stürmer, iar costumele de Corina Grămoșteanu, care a făcut și asistență pentru decor. Teatrul Nottara, "Noul locatar". Rolul principal este interpretat de Francisco Alfonsín, un actor spaniol care a jucat atât pe scene din țara natală, cât și în Franța și Anglia. Alături de el, îi veți revedea în această montare pe actorii Teatrului
Noul locatar, un spectacol de Gabor Tompa, la Teatrul Nottara by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62066_a_63391]
-
stârnise la început se stinsese odată cu ieșirile copilăroase pe care le îndrepta împotriva ei. Chikako părea să fie însă cât se poate de mulțumită cu viața ei lipsită de orice urmă de sex, care-o transformase într-un element de decor. Adoptată de familia lui Kikuji, ajunsese să se bucure chiar și de o anumită recunoaștere ca instructor de ceremonia ceaiului. La moartea tatălui său, Kikuji fusese cuprins de milă la gândul că femeia renunțase de bunăvoie la orice urmă de
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
de a produce umbrela care se deschidea singură printr-un "mecanism plasat în mâner". Deși umbrelele și parasolurile au o istorie de mii de ani, umbrela care se pliază a fost creată abia în 1928. Umbrelele în miniatură folosite ca decor pentru băuturi datează din prima jumătate a secolului XX.
Lucruri mai puțin știute despre umbrelă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62082_a_63407]
-
poate fi revizitat pe calea artei. Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din Hagi Tudose, performanță stilistică notabilă, imagine a unei obsesii și a unui destin tragic, dar care, desfășurat în decorul mahalalei natale, degajă acum o patriarhalitate simpatică. In cele mai ingenioase pagini, Delavrancea și-a compus un stil propriu destul de sofisticat. Utilizării naturale a dialogului i se adaugă o țesătură textuală interesantă, formată din combinarea monologului interior cu dialogul și
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
a vorbirii populare au reprezentat la Delavrancea o constantă, oferind premisa trecerii spre dramaturgie. Scrise la sfîrșitul carierei, piesele sale de teatru cuprind o trilogie din istoria Moldovei (Apus de soare - 1909, Viforul - 1910, Luceafărul - 1911), precum și trei piese în decor contemporan, total diferite ca formulă dramatică; acțiunea lor se desfășoară în lumea micii boierimi (Irinel), a intelectualilor (A doua conștiință) ori a mahalalei bucureștene (Hagi Tudose). Originalitate pregnantă întîlnim doar în drama istorică. Pentru a reînvia figura lui Ștefan cel
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Delavrancea era cel popular; rătăcit pe teritorii lingvistice străine, scriitorul nu se mai află în largul lui. De aceea, doar comedia tragică Hagi-Tudose își păstrează pînă astăzi oarecare interes: înaintarea spre nebunie a acestui Harpagon sordid se petrece într-un decor familiar lui Delavrancea; replicile vii și suculente denotă o artă a dialogului stăpînită aici la perfecție. Zona suburbană a Bucureștiului trăiește prin figuri memorabile ce poartă pecetea lui Alecsandri ori Caragiale. Atmosfera specifică piesei Hagi-Tudose se concentrează în indicațiile de
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
familiar lui Delavrancea; replicile vii și suculente denotă o artă a dialogului stăpînită aici la perfecție. Zona suburbană a Bucureștiului trăiește prin figuri memorabile ce poartă pecetea lui Alecsandri ori Caragiale. Atmosfera specifică piesei Hagi-Tudose se concentrează în indicațiile de decor pe care dramaturgul le compune cu grijă la începutul actului I, la ridicarea cortinei, înainte de a se fi rostit prima replică. „La dreapta, biserica Sfînta Troiță cu patru stîlpi de peatră la intrare. Ziduri groase o înconjură. Mai în fund
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Simona Vasilache La sfârșitul lui 1930, Mateiu Caragiale publică, în Gândirea, un prim fragment dintr-o poveste rămasă neterminată, Sub pecetea tainei. Decorul acestei povești e caragialian pe de-a întregul: o berărie, chiar dacă una pricopsită, în care un amic ieșit la pensie din poliție deapănă amintiri. Numele lui ? Rache, întregind o serie. Un Lache mai pedant, mai asprit, om de viață, dar
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
situație, împrumutând totul din artele în care cei doi trăiesc -întâlnirea e mediată nu de o carte, precum scena clasică a adulterului dantesc, ci de o icoană, costumul de buchetieră în care V*** o revede pe Cecilia e de închiriat, decorul, inclusiv grăbitele schimbări ce rezolvă situații pentru a căror lămurire în viață pot trece ani, e al spectacolului, nu al realității. Confidentul-narator, în trecere prin Florența, care-l reîntâlnește pe V***, odinioară camarad al său la Paris, se vede prins
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
și clienții acestuia și decade încetul cu încetul. Există mai multe cercuri ale infernului pe care le parcurg acești doi orfani despărțiți de oribilul accident mortal al părinților lor care se fixează traumatic în subconștientul lui Oscar și regăsiți în decorul luxuriant al metropolei. Un întreg complex oedipian marchează acest cuplu soră-frate, pulsiunile incestuoase revin luminescent pentru că nu există atingere în filmul lui Gaspar Noe care să nu doară într-un fel, care să nu excite într-un fel. Universul său
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
asupra lui. De pildă, estetic vorbind, sfîntul e o figură pelorică fără însușiri frumoase. „Peloric" însemnînd aici: o apariție monstruoasă care nu numai că nu ne delectează defel, dar chiar ne indispune prin spectacolul suferinței îndurate. Gafencu e inestetic prin decorul de bolgie în care moare. La asta se adaugă neputința de a explica de ce, la unii, suferința provoacă abrutizare, iar la alții, spiritualizare. De ce unii cad sub pragul umanului, iar alții urcă peste el. Apoi, ideologic vorbind, sfîntul e un
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
practicau jocul erotic numit „faire cattleyas", formulă enigmatică, descifrată numai de cei doi, sinonimă cu a face dragoste). Ce să mai zic? Cartea e doldora de povești (adevărate) și de anecdote, foarte adesea pline de haz, de personaje trăsnite, de decoruri extravagante. E un ghid foarte bun (cu ilustrații pe măsura textelor), amuzant și instructiv, care ne permite să redescoperim Parisul. Si, desigur, în primul rînd Parisul erotic, adevăratul Paris erotic. Sîntem, din fericire, departe de parkingurile subterane, de șoselele de
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
nu semnifică aici renașterea naturii, dimpotrivă: florile se veștejesc mereu, își transmit imaterial parfumul, se află în pragul scuturării, își contemplă petalele căzute. Apar surprinse în clipa lor ultimă, ca năvală finală de frumusețe, iar ansamblul evocă mai degrabă un decor funebru, chiar dacă adăpostit de o grădină. Asocierea culorilor și a parfumurilor provoacă transe; grădina lui Anghel provoacă somn hipnotic, pierderea conștiinței, stingerea: „Miroase-a moarte și-a iubire și crește-o dulce lenevie / Ca-ntr-un polog frumos în care
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Elenă Badea, elena badea Un grup de cercetători din Chină au reușit o performanță insolita: au creat, cu ocazia Crăciunului, 10 purceluși care strălucesc în întuneric, însă nu pentru a obtine "un decor de sezon", ci pentru a studia o nouă metodă pentru ajutorarea persoanelor suferinde de hemofilie. Cercetătorii de la Universitatea de Agricultură din Chină de Sud au creat au creat, cu ajutorul unei tehnici inventate de oamenii de știință de la Facultatea de Medicină
Performanță insolită: Purceluși care strălucesc în întuneric by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62837_a_64162]
-
Alfredson, care mi-a amintit de Gruparea Baader- Meinhof (2008) al lui Uli Edel, chiar dacă subiectul ultimului este terorismul extremei stângi și nu spionajul propriu-zis. Aceeași atmosferă de anii ’70, același gust de cenușă și oțel în cerul gurii. Cenușiul decorurilor din filmul lui Alfredson se însoțește cu o atmosferă pluvială, sumbră, cu o răceală pe care o accentuează trenciurile posomorâte ale anilor ’70 preluate parcă din filmele noir ale lui Jean-Pierre Melville, pentru că ce altceva este George Smiley (Gary Oldman
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
cîte unei notorietăți. Ce surprinde la Dora Petrilă este că povestea fiecărui personaj e urmărită în două secvențe: mai întîi chipul intim, așa cum l-a cunoscut grație prieteniei care a legat-o de protagonist, și apoi, prin schimbarea bruscă a decorului, ipostaza lui de bolnav. E ca și cum personajul e trecut din mediul citadin în cel spitalicesc, cititorul putîndu-i urmări metamorfoza: mai întîi identitatea omenească, de ins al urbei, și apoi identitatea de fișă clinică, ca simplu prizonier al unui salon auster
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
cunoscut ca dramaturg, decât ca romancier. Protagoniștii sunt zugrăviți schematic, predictibili și plați, și interacționează parcă în cerc, numai unii cu alții. Întreaga localitate Gradiște parcă ar fi locuită și animată doar de ei și de faptele lor, ca un decor gol în lipsa actorilor. Autorul nu are forța de a descrie tablouri ample, ci se rezumă doar la a făuri și reprezenta o lume închisă. Acțiunea împletește două filoane narative distincte: povestirea fantastică în care tradițiile populare sau superstițiile joacă un
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
în care moartea și plăcerea se unesc. Poezia lui Bolintineanu reprezintă întîlnirea dintre două lumi geografic și cultural diferite: cea a Sudului, unde jocul luminilor, atmosfera de iubire intensă fac regula; și cea a Nordului, populată de spectre, hîrci, morminte, decor macabru - comună romantismului englez și german și preluată apoi cu aviditate (de la Uhland, Bürger și Byron) în cea de a doua fază a romantismului francez. Originalitatea lui Bolintineanu constă tocmai în unirea neașteptată a celor două orizonturi opuse, într-unul
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
devin secundare ori neglijabile. Pentru a permite facerea, desfacerea și refacerea cuplurilor, Bolintineanu construiește scenariul adecvat: în Manoil, acțiunea se desfășoară la moșia lui N. Colescu, unde personajele se află perfect izolate, putîndu-se ocupa nestînjenite de iubirile lor; în Elena, decorul se repetă, eroii se strîng la moșia Fănești a postelnicului George, iar atmosfera din Manoil se reeditează. Rarele călătorii ale personajelor pînă la București și înapoi nu schimbă mult din topografia esențială - conacul izolat, cadru ideal al iubirii. Ciudata configurare
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
mobile (scenografia Codina Dusoiu, Elena Constantin, Ionuț Mandrișcanu), care, nu numai că separă un tablou de altul, dar au propriul lor dans, amplificat excesiv în unele momente, ci, în special, din cauza suprapunerii peste toate aceste mișcări ale interpreților și ale decorului a unor proiecții multimedia realizate de Vali Chincișan, și ele în mișcare continuă. Acest exces obosește, devenind de la un moment dat un supliciu vizual. Ca plastică coregrafică și tensiune interioară, cele mai împlinite momente sunt două confruntări între bărbați, între
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
-o niciun moment, ba din contră, a relevat-o și a pus-o în valoare. Aș dori să punctez câteva elemente regizorale care contribuie într-un mod substanțial la sublinierea unor importante motive ideatice și muzicale ale lucrării. Utilizând un decor minimal extrem de sugestiv, prin câteva elemente scenografice care capătă diverse funcționalități, el reușește să atingă acele valori metaforice ale structurii de adâncime a acestei opere. Copacii din actul I (casa din pădure a lui Hunding) devin în actul II Walhalla
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
de coloratură pe care le cunoșteam de la rolul Olympiei din „Povestirile lui Hoffmann” de Jacques Offenbach. „Rigoletto” a fost, după opinia mea, spectacolul cel mai puțin reprezentativ. Deși vedeam o producție clasică de referință, în regia marelui Otto Schenk, cu decoruri somptuoase, cu costume în stil, partea muzicală interpretativă m-a dezamăgit, din păcate. Personajul central al montării a fost, după mine, orchestra sub bagheta sigură a lui Fabio Luisi. A sunat omogen și frumos, revelându- se nuanțat accentele dramatice ale
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]