1,542 matches
-
luni, În noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat În Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de Direcția Penitenciarelor, În ziua cînd la București se serba Ziua Muncii, 1 mai, și tot orașul era mobilizat la defilare. În toamna anului 1954, urmînd sfatul unui fost coleg de liceu, m-am Înscris la examenele de la Facultatea de Filologie, presupunîndu-se că la secția de italiană aș fi avut mai multe șanse de a fi admis decît la istorie, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
s-a remarcat în timpul războiului cu romanii din 66-70 al cărei lider - pe care mulți iudei îl considerau adevăratul lor conducător, rege și posibil Mesia - era Simon bar Giora. El a fost dus la Roma pentru a fi inclus în defilarea pe străzi în onoarea triumfului lui Titus. Josephus povestește că la sfârșitul paradei, Simon a fost ucis în cadrul unei ceremonii, conform obiceiului roman, după ce a fost biciuit. Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
bucura să o primesc înapoi... Și tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor care veneau adesea pe neașteptate) vorbeam în cea mai mare parte a timpului în rusește, ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun”. Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
2008). Riturile În mișcaretc "Riturile În mișcare" În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o procesiune publică (K. Ashley, 2001, pp. 6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o procesiune publică (K. Ashley, 2001, pp. 6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate prin anumite note specifice. Pe urmele lui R. Grimes (1987, vol. XII, p. 2), care denumește ansamblul riturilor ce implică mișcarea În spațiu a unor grupuri sau mase de oameni „rituri perambulatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spațiului public și pot intra În zone ale spațiului privat. (G. Fox, 1997, vol. II, p. 625) Parada este o performanță colectivă, lineară, o procesiune făcută pentru un anumit public. Participanții au un comportament „special”, definit prin costumare, mascare, dans, defilare, muzică, purtarea unor anumite Însemne și a altor elemente dramatice. Aceștia sunt formații muzicale, dansatori, saltimbanci, actori costumați, persoane pe patine, bicicliști, oameni care defilează cu animale... (D. Lawrence, 1967, p. 125) Definițiile de mai sus dezvăluie dificultatea fixării unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
amploarea sau, În formularea lui Oliver Ihl (1996, p. 349), „elocvența numerelor”: paradele și procesiunile pun În mișcare mase de spectatori și numeroși „performeri”: reprezentanți ai clerului și ai instituțiilor Puterii, unități militare, grupuri de sportivi, alte categorii implicate În defilare (pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cea mai mare parte a acțiunilor semnificative (onorul militar, demonstrațiile sportive sau artistice, uralele mulțimii Înrolate) se petrec În acest loc și pentru acest public particular. Marea masă a asistenței, Înșirată pe traseul procesiunii sau paradei, are acces numai la defilarea unităților componente, nu și la performanțele speciale. Structura coloanei exprimă, de asemenea, structura ideală a comunității. Uneori, acest lucru se realizează prin multiplicarea unor parade distincte, precum, spre exemplu, În cazul sărbătorii Zilei Constituției În Norvegia, unde parada copiilor evocă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oficale, transmit totuși un mesaj Împotriva ordinii sociale: Ritul ideal de 1 Mai se articulează În jurul unei structuri sintactice identice cu aceea a evenimentului fondator. Ea implică o manifestare a muncitorilor Împotriva puterii patronale, manifestare care se dezvoltă Într-o defilare și care, astfel, ia În stăpânire străzile orașului, Încă dominat de burghezie. Pentru a favoriza reușita reuniunii finale, care consacră unitatea proletariatului În fața capitalismului, mijloacele clasice ale riturilor politice sunt puse În mișcare: drapele, insigne, sloganuri, manifeste, imnuri și cântece
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiuni (altfel spus, refuzând să se transforme Într-o demonstrație), transmitea un mesaj opus celui oficial. Analiza lui Z. Mach (1993, pp. 153-154) relevă faptul că sărbătoarea oficială a evoluat de la o paradă militarizată către o sărbătoare populară În care defilarea, rutinizată și convențională, era combinată cu elemente de divertisment popular. Între aceste două componente nu exista o legătură „ideologică”, ci una conjuncturală: oamenii se distrau singuri și Încercau să uite și să se elibereze de semnificația politică a paradei. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Prin afirmarea și exprimarea simbolică a acestor clivaje, paradele confirmă ordinea și ierarhiile sociale. Carnavalul instituie o mișcare fără o direcție sau un scop bine definite, o mișcare de luare integrală În posesie a spațiului, fie el centru sau periferie. Defilările carnavalești creează centre simbolice ad-hoc, reguli de comportament eliberate de constrângerile uzuale, eroi și modele care inversează frecvent valorile consacrate. În această mișcare, membrii unei societăți se amestecă, indistinct, Într-o estompare generală a granițelor sociale. Trebuie menționat Însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
său provine din latinul carne vale (renunțarea la carne, Începerea postului), formă din latina populară a expresiei caro lavare (a lua, a Îndepărta carnea). Totuși, unii cercetători așază la originea acestui nume formula carrus navali, referitoare la carele alegorice specifice defilărilor carnavalești din Evul Mediu european. Forma europeană a carnavalului nu epuizează Însă această categorie ceremonială: manifestări de tip carnavalesc, plasate În cele mai diferite momente ale calendarului, au fost atestate la toate civilizațiile cunoscute. Definițiile carnavalului (atunci când nu sunt aproximări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pp. 20-21; P. Stallybrass, A. White, 1993, pp. 280-290). Carnavalul este alcătuit din numeroase manifestări, integral sau parțial ritualizate. Lista componentelor ritualice esențiale variază Însă de la un autor la altul: performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al manifestării: „Carnavalul creează o sărbătoare În afara vieții sociale de zi cu zi, În care dispare accentul pus pe regulile dure ce stabilesc apartenența la un anumit grup sau identitate socială” (p. 89). Chiar și elementul central al carnavalului brazilian, defilarea diferitelor școli de samba, este dublat și contestat simbolic de multiplele defilări paralele ale școlilor de grad mai mic și, mai ales, de procesiunile altor organizații (blocos carnavalescos) sau ale unor grupuri constituite ad-hoc (pp. 92-96). Inversarea normelor cotidiene este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zi, În care dispare accentul pus pe regulile dure ce stabilesc apartenența la un anumit grup sau identitate socială” (p. 89). Chiar și elementul central al carnavalului brazilian, defilarea diferitelor școli de samba, este dublat și contestat simbolic de multiplele defilări paralele ale școlilor de grad mai mic și, mai ales, de procesiunile altor organizații (blocos carnavalescos) sau ale unor grupuri constituite ad-hoc (pp. 92-96). Inversarea normelor cotidiene este exprimată prin actul mascării și prin caracterul aparte al figurilor și măștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a paradelor carnavalești din New Orleans, G. Lipsitz (1990, pp. 247-248) identifică mecanismele simbolice prin care defilarea băștinașilor contrazice mesajele incluse În defilarea oficială și tradițională, contestând puterea și autoritatea albilor: În timpul sărbătorii Mardi Gras, lumea bună din New Orleans Își celebrează ascendența nobilă și se mitologizează În ipostaza de moștenitoare legitimă a puternicelor tradiții ale magiei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a paradelor carnavalești din New Orleans, G. Lipsitz (1990, pp. 247-248) identifică mecanismele simbolice prin care defilarea băștinașilor contrazice mesajele incluse În defilarea oficială și tradițională, contestând puterea și autoritatea albilor: În timpul sărbătorii Mardi Gras, lumea bună din New Orleans Își celebrează ascendența nobilă și se mitologizează În ipostaza de moștenitoare legitimă a puternicelor tradiții ale magiei și misticismului. Elitele se maschează În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În onoarea lui Lenin, sub forma ofrandelor În muncă, aduse În timpul liber (C. Lane, 1981, pp. 211-212). Comemorările iau În stăpânire spațiul, după modelul riturilor În mișcare, prin cortegiile care schimbă modul de utilizare a orașului: coloanele strict organizate ale defilărilor unităților militare sau sportive, procesiunile alegorice care evocă momente ale istoriei sau cortegiile masive ale militanților și publicului larg, toate creează un nou cadraj spațial și „monumentalizează” spațiul urban profan de zi cu zi. Toate acestea alcătuiesc ceea ce istoricul francez
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
populare. În aceste două faze, cele trei categorii de actori ai sărbătorii - oficialitățile, militanții și simpatizanții lor, masele populare - sunt Învestite cu funcții complementare: dimineața, oficialii și militanții au un rol activ, prin discursurile și activitățile politice. ș...ț Între defilarea militară, care are loc dimineața, și jocurile și distracțiile de după-amiază are loc banchetul republican, loc al sociabilității de stânga, versiune laică a slujbei religioase, unde participanții se Întâlnesc să cânte, să bea În cinstea Republicii, să evoce luptele victorioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încărcată de elemente patriotice. Apoi mulțimea ieșea din biserică și forma o paradă, afișa steagurile și pancartele Solidarității, steagurile și emblemele naționale cu vulturul Încoronat (simbol al independenței), cânta cântece patriotice și defila pe străzi paralele cu cele ocupate de defilarea oficială. Cele două parade de 1 Mai aveau loc În zone diferite. ș...ț Autoritățile politice organizau parada lor În jurul Mormântului Soldatului Necunoscut, un simbol militar și patriotic, care făcea parte din patrimoniul simbolistic oficial al statului polonez. Organizatorii paradei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginar social mobilizator, ci doar ca un mit, Încărcat de forța specifică. După aceeași autoare (1998, pp. 17-18), aceste „manifestări de stradă” se disting prin câteva note specifice de alte forme de acțiune, atât politice, cât și rituale (precum greva, defilările, cortegiile): a) reprezintă o modalitate de a ocupa, chiar dacă În mod efemer, strada; b) aduce o ruptură În modurile codificate de a folosi spațiul orașului (spre deosebire de cortegiul oficial, care urmează trasee prestabilite și consacrate de simbolismul oficial); c) se construiește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gulerele de Orania, se adună În Orange Halls pentru a pregăti evenimentele zilei. Pancartele lojilor de Orania, care reprezintă locuri, oameni și evenimente semnificative pentru acea lojă, precum și numele și numărul ei, sunt desfășurate și agățate pe stâlpi, gata pentru defilarea de pe străzi. Membrii se aliniază În coloane, În stil militar și sunt precedați de o fanfară. Cântăreții sunt Îmbrăcați În haine colorate, care imită uniformele militare de epocă și poartă numele fanfarei sau alte Însemne regaliste pe marea tobă care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterea comunității lor și confirmă (În ciuda echilibrului fragil și a tensiunilor religioase) normalitatea ordinii politice. Acum accentul cade pe expunerea Însemnelor simbolice identitare (afișe, costume, steme), pe punerea În scenă a forței comunității (prin numărul participanților și suporterilor, prin ordinea defilării) și pe ocuparea simbolică a orașului (spațial prin șirurile de manifestanți, sonor prin sunetele fanfarei). În partea doua a zilei, parada capătă accente de sărbătoare populară, prin consumul excesiv de alimente și băuturi, prin relaxarea ordinii, prin apariția măștilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pornire. Unii membri sunt plini de sobrietate și demnitate, alții, abia veniți de la masă, Își caută agitați locurile În coloane. O atmosfera de mic carnaval pare a pune stăpânire pe alți membrii. Apar măști, pălării nostime, peruci și bărbi false. Defilarea este mai dezordonată, iar muzica este mai puțin disciplinată ș...ț Pe măsură ce lojile se Întorc În cartierele de unde au venit, ele se bucură de o primire zgomotoasă. Fanfara dă semnalul de Încheiere intonând imnul național, dar unii participanți vor cânta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]