1,654 matches
-
multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii Domnului. E un adevărat deliciu olfactiv savoarea combinată a atâtor parfumuri pe care natura ni le dăruiește. Când eram în clasele primare la Priponeștii mei, de armindeni, mergeam cu școala la pădurea Ghidigeni și mă întorceam cu substanțiale buchete de lăcrămioare pe care le dăruiam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură a uimirii, curiozitatea populară care face deliciul unor numere de bâlci. Avem din nou mecanismul optic care transformă exercițiul privirii într-o percepție a alterității radicale rescrisă sub semnul monstruosului, scena repre- zentării sociale într-una de menajerie. Naratorul se simte asemeni animalelor din menajerii care suportă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
confuzie care provoacă amenda cu o pereche de palme a grațiosului Claymoor. În sensul deformărilor cu iz licențios stă și o mărturie a lui Tudor Arghezi care îl corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
umplu paharele, indiferent de mărimea lor. Nici pe acesta nu l-am putut termina căci, în timp ce serveam friptura făcută „la tavă” cu sos de hribi (ciuperci) cum se zice pe la noi, a apărut șampania care, în cupe largi, a făcut deliciul mesenilor. În final, am servit pepene (fiecare a luat ce-a vrut: alb sau roșu), a mai fost deschisă o șampanie, s-a adus cafea pentru cei care au îndrăznit s-o bea aproape de miezul nopții (noi nu) și, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aruncată în pălăria din fața lor, îți pupă mâna și se lasă fotografiate pentru o amintire inedită. Aici am asistat la o scenă hazlie: un om-statuie, aurit tot, reprezentând un roman cu o suliță și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond care, disprețuind valoarea artistică și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să facă ceea ce câinii fac de când au apărut statuile pe lume: să-și lase urme de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acest mod plăcut și colectiv. În aer liber, mese rotunde de câte 10 persoane, acoperite cu fețe de masă bleumarin cu tacâmuri impecabile, câte 3 rânduri, la fel și pahare cristaline. Deasupra o „umbrelă” de lumini care urmau să facă deliciul atât al privitorilor cât și al beneficiarilor. Ni s-a spus că evenimentele coincid și lucrul acesta poate fi și bun și rău, dar mai mult bun, pentru că noaptea, toată lumea se va perinda prin sala de expoziție. După ora nouă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dispoziție 2 camere mari, având și "acces" la baie. Salvați din situația de a avea doar "cerul înstelat deasupra noastră" și rămași cu "tăria morală în noi", am suportat cu stoicism noua stare de lucruri, viața în comun oferindu-ne deliciile împărtășirii, în orele de seară, a întâmplărilor de peste zi, primelor succese diplomatice și planurilor de viitor. Tineri fiind, abordam uneori și subiecte "roz", unele din ele de toată comedia. Cum dimineața și seara mâncam "din traistă", făceam adesea schimburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat mirat că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a "Coanei Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii"! Ce bine că nu s-a descoperit mașina de citit gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
folosit e "cafea"! Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a început prin 1727, când un militar brazilian a adus câteva "semințe" și butași din Guyana franceză. Cultura s-a răspândit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la 1000 de dolari nu și în cazul "frumoaselor", îmbrăcate doar în... bikini!). După defilarea pe Sambodrom, carnavalul continuă pe străzi și pe plaje, precum și în unele localuri specializate în "baluri deochiate" de travestiți și alte "secte" păcătoase, care fac deliciul localnicilor, dar mai ales al turiștilor străini. Aflasem "din surse sigure" că, la defilarea școlii "Beija Flor" (în traducere literală, "sărută floarea", definind mica pasăre colibri), voi avea o surpriză și abia așteptam să văd despre ce e vorba. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vedette", 4 "portabanderas" purtători de steaguri, 15 bailarinas y bailarines... Carnavalul începe cu "Las Llamadas" cu "chemările" executate de formațiile de tobe, fiecare cu ritmul și tonalitatea specifice. De Carnaval se produc și grupările de "Murgas", formații vocale care fac deliciul publicului prin "cântări" cu texte satirice. "Vedi Napoli, e poi mori!" Parafrazând zicala populară, o fi cum o fi Carnavalul la Montevideo, dar nu se compară cu cel de la Rio! La sfârșit de aprilie, precum biblicul Noe și porumbelul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de înalt nivel profesional și etic. În general așa este sau ar trebui să fie. Au fost însă, în ultimii ani, suficiente cazuri să te facă să crezi că "templul diplomației" este uneori transformat în "cuibușor de nebunii". A făcut deliciul presei "doamna cu jacuzzi", ambasadoare în Țara cangurilor, câțiva ani mai înainte doi distinși șefi de misiune erau "alergați" prin ambasade de soții unor subalterne căzute în "păcat" cu șeful, doi "tineri diplomați furioși" de la Viena s-au luat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în fine cred că baletul, Opera ieșeană având o valoare de circulație națională și europeană, din păcate nu este atât de vizibilă în mentalul ieșenilor care aici se adună, doar să zic așa, aproape ca într-o sectă și gustă deliciile acestei arte. Cum știți multe din spectacolele ținute aici pe care le-am văzut, aproape că ignoră cu totul frumusețea și profunzimea textului, interpretarea deosebită a actorilor, și toate sunt așa zis spectacole de regizor. Ei bine!ĂDomnul Zaborilă, n-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de suflet" a cerberului nostru cu ochi albaștri. A râs și ea în hohote și de atunci nu a existat întrunire familială sau de prieteni atât înainte, cât și după "Revoluție", în care episodul respectiv să nu fie relatat, spre deliciul ascultătorilor (n.b. înainte de '89, cred că relatarea a fost transmisă "mai sus" de unii din cei prezenți, afectați de "deconspirarea" unui posibil coleg de breaslă). De la acest schimb de "amabilități" din 1974, dintre subsemnatul și "cooperatorii" de la "Ochiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mii de documente calificate "secret de serviciu", "secret ", "strict secret"..., mă întreb ce rațiune putea să impună calificarea banalelor convorbiri telefonice "casnice, domestice" în categoria documentelor "strict secrete"? Dar despre aceste probleme, nedumeriri, intrigi și "texte" care ar fi făcut deliciul lui Nenea Iancu, Farfuridi, Brânzovenescu, Coanei Joițica, Nae Girimea, Cațavencu... "aveți puțintică răbdare"! După acel sensibil "colind" din ajunul Crăciunului din 1974, am rămas, cum era și firesc, în atenția "organelor". Motivele erau multiple: lucram la Ministerul Afacerilor Externe, primeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat, mirat, că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a "Coanei Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii"! Ce bine că nu s-a descoperit mașina de citit gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în care oamenii devin uneori transparenți (cum se exprimă nu mai știu cine), mă caută același domn care mi-a propus strania partidă de gramofon încă din primele nopți de când lucrez aici. Este și el un mare fumător. Trage cu deliciu din drogul aromat, tace, tace mult, pe urmă, cum bănuiam, aflu că este scriitor și poet, dar și matematician de profesie. "Ceva total nepotrivit", îmi spune. Părerea mea este alta, opusă. Eu cred că între poezie și matematică există atingeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
răii. Cred că aceasta explică și preferința mea ciudată pentru psihiatrie dar pentru psihiatria activă, care ar trebui să ducă undeva, încă nu știu unde. Oricum, nu mi-a lipsit un temperament de psihiatru, manifestat precoce și nici un strop de agresiune latentă. * Deliciile verii pe care nu le confund cu deliciile repaosului mă îndeamnă către o gândire cam clandestină: aștept să vie toamna, cu nuanțele sale, cu ploile sale triste, aștept, ca un fanatic îndârjit, o revoluție climaterică, oricare, indiferent, numai să izbucnească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ciudată pentru psihiatrie dar pentru psihiatria activă, care ar trebui să ducă undeva, încă nu știu unde. Oricum, nu mi-a lipsit un temperament de psihiatru, manifestat precoce și nici un strop de agresiune latentă. * Deliciile verii pe care nu le confund cu deliciile repaosului mă îndeamnă către o gândire cam clandestină: aștept să vie toamna, cu nuanțele sale, cu ploile sale triste, aștept, ca un fanatic îndârjit, o revoluție climaterică, oricare, indiferent, numai să izbucnească un eveniment termic cu sens opus. Astfel, adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amintirile lor anacronice. Noi suntem "altfel": tari, duri, mai simpli; promovăm Filozofia Eficienței. Sentimentele excesive ne încurcă. Preferăm un comportament direct, "face to face", și nu ne displace brutalitatea. Ne impunem, decis, personalitatea; la volan avem un stil special, apreciind deliciul de a-l marca sonor pe posesorul unui automobil de o cilindree inferioară bolidului nostru; dacă nu ni se face loc, intervenim, îl scoatem din circulație pe sărăntoc cu Dacia lui, la nevoie cu pumnii și picioarele. Suntem partizanii unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
69-’71) mai mult decât plăcute: discoteca de sâmbătă, excursii cu chitariști și „maguri”, reviste și cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam „les poets maudits”, filosofie existențialistă, romane cu premiul Goncourt. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Ne distanțam de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în „viitorul luminos
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
legii. Cum în cazul pomenit „delatorul” este anonim, de data aceasta răspunderea morală și legală revine numai redactorilor. Este în interesul patronilor și angajaților să vândă o gazetă. Uneori o fac pariind pe delațiuni ca voluptate a unor comentatori, pe deliciul de lectură al unor cititori sau pe dreptul la liberă exprimare. Legal, aceste interese, plăceri și drepturi se ciocnesc de dreptul persoanei la o imagine demnă și de interzicerea calomniei în Codul Civil. Moral, interesele și drepturile ziariștilor și patronilor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria și toate defectele erau pedepsite de el prin execuții care făceau deliciul sălii. Revenit în propagandă electorală, academicianul Mârza culegea într-o sală de restaurant onorurile cuvenite omului politic. Împrejurare tocmai nimerită pentru a-l stârni pe Mărgărit. Rezemat la bar în coate, Ghiță comenta cu glas tare trecerea suitei academicianului, punctânduși
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
zîmbetul irezistibil. Diplomat foarte stimat în toate posturile pe care le-a deținut, era secondat în mod admirabil de soția sa, persoană de o mare distincție și de o inteligență remarcabilă. O oră petrecută în compania lor era un adevărat deliciu". Situația lui Emil Ghika, la Viena, decan al miniștrilor după 14 ani în post, o depășea pe aceea pe care protocolul și uzanțele o atribuiau unui șef de Legație: Împăratul îi conferise ordinul Leopold, apanajul ambasadorilor. Saloanele Legației se deschideau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]