1,656 matches
-
Când auzi soneria, Șerbănică Miga strânse la repezeală prăjiturile de pe masă și le duse în bucătărie. Se precipită apoi spre ușă strigînd: ― Vin! Vin! Îl primi încîntat pe maior. De două zile trăia într-o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu-se un personaj extrem de important care traversase eroic ineditul unei aventuri extraordinare, pline de capcane și pericole. La 6 dimineața, se dusese după lapte. Fusese cât pe aci să relateze povestea casieriței grase, amărâte că fiu-său nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu nuci pralinate și stafide, mustind de rom, apoi deliciul cafeluței dulci (cafea, cacao și o lingură de frișcă) servită cu ighemonicon în biroul lui."Maică-mea, spunea doamna Azimioară râzând, a mâncat toată viața în bucătărie pe un colț de masă ca să nu strice odaia cea bună, a băut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom’ Ubu“! „Birtul dădea lecții literaturii.“ Și atunci Jarry poruncește: „Aduceți-mi cerneală roșie și un păhărel.“ În care „neprihănitul mistificator“ a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității. Probleme ireale, de pildă dacă „Dumnezeu poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește“, furtunos dezbătută în Evul Mediu catolic, au creat adevărate schisme. Tot ce nu are de a face cu credința își află un teren sublim
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ziarelor scăzuse mult. Mânate de nerăbdarea ușor de înțeles de a împușca și vâna în toate direcțiile, au existat ziare care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie masculine, amestecate sau singure, izolate sau în societate, liniștite sau în acțiune, dar cititorii, cu răbdarea epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare și de aspect, pe lângă minime și cu un efect stimulator redus, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o punte din depărtare constituie o fascinație fără margini. Alte activități includeau mâncatul exagerat, partide frecvente de sex „de lună de miere“ după-amiaza, care, pot să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase din cuptor la ceai. Cred că prăjiturile și ceaiul au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
intimă cu celălalt sau retragere singuratică din lume ? Eroul lui Huysmans din A rebours o rezumă astfel : După el, nu erau decît două modalități de a și amenaja dormitorul : fie să faci din el un alcov excitant, un loc de delicii nocturne ; fie să dai naștere unui loc de solitudine și de repaus, un refugiu de gîndire, un fel de oratoriu. În primul caz, stilul Louis XV se impune persoanelor delicate (...) ; într adevăr, doar acest secol al XVII-lea a știut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bacșișul a rămas... Dincolo de aceste detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
între aceste două orizonturi. Nu ne mai regăsim în solidaritățile comunitare ale țăranilor, dar nici nu am împins individualismul modern pînă la acel grad de maturitate unde acesta se recompune în spațiu public, visînd astfel să ne asociem, cu subtile delicii, doar în jurul unei mese. Cu un ochi la făină și altul la slănină, nu ne îndurăm să isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
va rezerva o mare surpriză cititorului care urmărește această temă. Trama polițistă alcătuiește „osatura“ romanului, al cărui suflet e tema fantastică și metafizică. Fundalul ei e compus dintr-o serie de evenimente istorice interconectate, evenimente senzaționale dintre cele care fac deliciul presei de scandal dintotdeauna. Unele sunt de interes internațional: mitul lui Jack Spintecătorul sau afacerea Dreyfuss. Altele țin de viața urbei: un duel în care un reputat jurnalist e ucis de către un la fel de cunoscut politician, ca și diverse furturi spectaculoase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ninge „ca în frații Grimm”.A fost prima mea faptă frumoasă din acest mileniu. Prima gaură făcută în cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon. La echilibru ecologic se poate ajunge și prin rechinism. După ce descoperă deliciile somnului în captivitate, vulturul refuză zborul. Unii s-au întors în copaci. Dar cu automobilul. Nici natura și nici poporul nu și-au semnat capodoperele. Suntem teribil de poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât o dată în viață. Acum, o poți contracta și de trei ori pe zi. Iubirea - o sublimă caleașcă spre rai. Iubirea - această academie a instinctelor. Dragostea e oarbă, constată cu bucurie oftalmologii. Mă tem că violul va înlocui iubirea. Din deliciu, iubirea poate deveni oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun frâu iubirii. Petru că trebuie să se căsătorească. De regulă, în iubire te atinge un glonț rătăcit. Iubirea adolescentină poate înfrunzi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru că ne chinuie regretele. Și proiectele. Întors târziu în satul natal, cazi în genunchi la căpătâiul fiecărei amintiri. Elementara obligație a prezentului e să se mai uite, din când în când, înapoi și înainte. Conștiința transformă memoria în insomnii. Când deliciile vieții prind riduri, devin amintiri. Cu trecerea anilor, ajungi să crezi că tinerețea nu a fost decât o frivolitate. Cărămizile timpului sunt mai ales oftaturi. Nu-i judeca pe înaintași după canonul vremurilor tale. Cine risipește clipa nu prețuiește nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
demnitari și pe infractori. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit. Sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. Alcovul - cea mai eficientă poliție secretă a lumii. În situații limită se poate conta oricând pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt capabili de orice. Și trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din dar în datorie. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
multe bucurii, iar bărbaților câte un prilej de a servi un pahar-două în plus... Atât el cât și fiica lui nu erau în apele lor. Lăsaseră acasă multe probleme nerezolvate. În alte condiții, o asemenea călătorie ar fi fost un deliciu. Ar fi avut posibilitatea să savureze splendorile unei seri de primăvară de-a lungul întregului traseu împreună cu copiii și cu soția alături, cum procedase deseori în trecut când, întreaga familie unită se deplasa în aceeași direcție și în același ritm
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așteptați? Și-a reținut un living? — Oh, evident! Aici, băiete, condu-l pe domnul În Încăperea domnului Myatt. — Dă-i cartea mea de vizită când sosește. Cele două americance deciseră să nu-i dea domnului Kalebgian o cutie de rahat Deliciul turcesc, dar el fusese atât de drăguț și Încântător, că voiau totuși să facă ceva pentru el și meditau nehotărâte, până când acesta apăru brusc lângă ele: — Taxiul dumneavoastră a sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
greu, pe apă în sus, prin afluentul negru, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, sprijinindu-se de ramuri și plante agățătoare. Cină pe plaja de nisip, acolo unde descoperise urme proaspete de broască țestoasă care i-a oferit deliciul unor omlete gigantice. Dormi în hamacul atârnat între două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și cînd Tina Turner, cînd și cînd Llosa, Süskind, Ginsberg, cînd și cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]