5,238 matches
-
pe cap șapca țuguiată. — Probleme? Întrebă agenta Watson. — Cineva fură batoane de Mars de la magazinul de cadouri. Îl priviră cum dispare după colț, cu picioarele și coatele zburându-i În toate părțile În graba lui de a ajunge la locul delictului. Watson zâmbi sarcastic. — Cum trăiește cealaltă jumătate... Un al doilea agent de pază - un om masiv, cam la cincizeci de ani, cu părul dat pe spate și sprâncene de terrier, se ocupa acum de consolă. Sorbea dintr-o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
târziu. Mai devreme sau mai târziu nu era suficient de bine pentru Insch. Mai devreme sau mai târziu Însemna ca Jamie McCrath să Îngroașe rândurile morților. Doctorul se ridică pe picioarele de dinapoi și și scrută fotografiile făcute la locul delictului, cele prinse de perete, scoțând căte un „hmmm“ și „Înțeleg“ criptice. — Doctore? spuse inspectorul. Ai idee unde o să apară? Psihologul se Întoarse, iar lumina se reflectă artistic În ochelarii săi rotunzi. Afișă un zâmbet care să se asorteze. — Omul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Vezi tu, lui Îi e rușine de ceea ce face - doctorul Bushel indică o fotografie post mortem a vintrelor lui David Reid. Se preface că nu e vorba de un copil de sex masculin, secționându-i organele genitale. Își spune că delictul e mai puțin atroce, pentru că nu violează În fapt băieței. Își scoase ochelarii și-i lustrui cu capătul cravatei. Nu, Martin Strichen trebuie să-și poată justifica acțiunile, chiar dacă și numai față de sine. Își are ritualurile lui. Va vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ieși era un șir de mormăieli Înfundate. Îmi cer scuze, puteți repeta? Transpirând, Jackie Watson făcu o altă Încercare. — Acesta e un număr pentru urgențe. Amabilitatea dispăruse din vocea de la celălalt capăt al firului. Telefoanele false de alarmare constituie un delict. Jackie nu putea decât să bălmăjească din nou. — Gata. Am să raportez chestia asta! Nu! Nu! Trebuia să localizeze numărul și să trimită ajutor! Linia se Închise. Furioasă, lăsă la o parte telefonul și se târî Încă o dată Înainte, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui de adolescent aveau să fie întrerupte de o tresărire înspăimântată. Spuse: — Când a ajuns vestea aici, nimeni n-a mai văzut-o pe mama ta timp de trei zile. — Nu-mi aduc aminte... murmură Gajus. — Erai mic. Acel prim delict al noului împărat („primum facinus novi principatus“, avea să scrie Tacitus cu dezgust) dovedise lipsa de milă, răceala și marea lui capacitate de disimulare, cu care terorizase Roma. Dar când centurionul l-a anunțat pe Tiberius că misiunea fusese îndeplinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celor vinovați, o mai mare prudență în continuarea vechilor obiceiuri și o complicitate unanimă pentru mascarea scandalurilor și rezolvarea controverselor între zidurile propriilor case. Însă legea, nu degeaba născocită de mintea rafinată a lui Augustus, declara adulterul ca fiind un delict de „acțiune publică“. Oricine putea să se amestece în treburile altuia și să-l denunțe, iar tribunalele erau obligate să-l urmărească. Legea s-a transformat repede într-o armă subtilă de șantaj economic și politic, cu consecințe dezastuoase, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și pe care o majoritate distrată, speriată sau complice o aprobase în grabă: princeps - adică el însuși - putea să-i aresteze, să-i judece și să-i condamne cu ușile închise, fără garanții și fără apel, pe cei vinovați de delicte împotriva „siguranței imperiului“, cu condiția să-i informeze apoi pe senatori. O lege care, de-a lungul secolelor, avea să dea naștere la sute de imitații dictatoriale. — După executarea sentințelor, Augustus a făcut cunoscute întregului imperiu numele acuzaților. Primul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putea încheia frazele. În vremea aceea aveam doisprezece ani. Și, în timp ce în camerele astea noi muream de spaimă și de rușine, la Roma mulți râdeau. Pe atunci, la Roma se povestea că bărbații aceia și fiica lui Augustus, pe lângă nenumărate delicte private rușinoase, se dedaseră la o orgie colectivă în Forum Romanum, în apropiere de Rostra, istorica tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceștia, care sunt acuzați că au încălcat legea De pudicitia cu fiica lui Augustus și, prin urmare, ar trebui judecați într-un proces public în fața tribunalului senatorial, au fost în schimb judecați și condamnați în taină, aplicându-se legea împotriva delictelor de subversiune“. Nimeni nu i-a răspuns. În schimb, unii au observat caustic că, pentru cei obișnuiți cu cele mai frumoase vile din tot imperiul, orgia în zona lui Marsyas trebuie să fi fost o experiență grozav de incomodă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avut curajul să râdă, spunând că probabil comisese adulter cu propria soție. S-a poruncit ca numele lui să fie șters din inscripții și de pe lapide. Bătrânul senator, cu neputință de îmblânzit, a protestat: „Damnatio memoriae se aplică numai pentru delicte împotriva Republicii, nu pentru excese private. Adevăratul motiv al acestui proces ne-a fost ascuns“. Dar era foarte înaintat în vârstă, glasul îi era slab și nimeni nu i-a dat atenție. Apoi am aflat că mulți senatori și magistrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
râdeau auzind povestea ei, se prefăcea că râde și un spion al Mașterei. Am aflat-o ieri, când a fost târâtă într-un proces pentru ofensarea maiestății imperiale“. Jurnalul tremură în mâinile lui Gajus. „Și cum competența în cazul acestor delicte îi aparține Senatului în ședință plenară, toți cei prezenți la acea nefericită serată au fost cuprinși de spaimă. Unii, ca să uite lumea de ei, au fugit la vilele lor de la țară. S-a deschis procesul, cu Roma împărțită în cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vinovăția Variliei și le-a închis gura celorlalți. Tribunalul senatorial s-a declarat obligat să procedeze în virtutea legii împotriva adulterului. «Avem mâinile legate», au spus senatorii, reluându-și locurile. Tiberius a declarat că nu-i stătea în putere să ierte delicte de acest gen. Iar Varilia, care riscase să fie condamnată la moarte fiindcă vorbise despre adulterul altcuiva, a fost condamnată la exil pentru propriu-i adulter. Familia ei a fost devastată de scandal. Dar“, încheia Drusus, „cred că singura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atunci puțini aveau cunoștință, începând fiecare paragraf cu un ironic „noi, la moartea lui Tiberius, plângem că am pierdut...“ Și declamase teatral întregul text în mijlocul unui grup de prieteni. Drusus deschise jurnalul și începu o pagină nouă. „În anii aceștia, delictul care s-a numit crimen majestatis - trădare împotriva măreției poporului roman, adică revolta armată, conspirație, înțelegeri cu dușmanul -, care se plătește cu viața, a căpătat o veninoasă amplificare juridică. Ca prim pas, Augustus a făcut ca legea să apere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu viața, a căpătat o veninoasă amplificare juridică. Ca prim pas, Augustus a făcut ca legea să apere nu doar Statul, dar și pe el însuși. Și nimeni n-a reacționat. Apoi, pricepuții juriști ai lui Tiberius au definit ca delicte ce se pedepsesc cu moartea nu doar atentatele și conspirațiile, dar și scrierile și chiar vorbele care aduc atingere «Maiestății» imperiale. Astfel, această lege reprezintă instrumentul perfect, lipsit de riscuri, pentru distrugerea unui adversar. Dar ea nu se folosește singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gyaros. — Nu-l vom mai vedea, spuse Agrippina. Închise ochii, își strânse pleoapele care o usturau, înroșite; acesta era acum felul ei de a plânge. Adăugă: — Nimeni nu s-a întors viu din insula aceea. Drusus scrise: „Te obișnuiești cu delictele, nu te mai indignezi, devii prevăzător. Fiecare se teme să nu i se întâmple ceea ce vede că au pățit alții. Prietenii noștri sunt condamnați unul după altul, iar vina lor, de care toți se tem, e fidelitatea. Vechiul, curajosul grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe sub porticurile din Foruri. Nero întrebă ce scrieri criminale i se atribuiau. — A preamărit, spun ei, fapta lui Brutus, care l-a ucis pe Julius Caesar. A scris că Brutus a fost ultimul roman. Acuzatorii lui zic că lauda unui delict echivalează cu a fi complice. Tânărul Gajus se îndepărtă, spunându-și lucid: „N-o să scape nici unul dintre noi“. Își aminti că în apropiere de Antiohia, în timpul unei vânători, o vulpe scăpase de câini prefăcându-se moartă într-un tufiș. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său, rece și lent la început, cu vorbe găsite cu greutate, devenea tot mai pasionat și acuzator. — Toți aceștia l-au cinstit și l-au slujit pe Tiberius când acesta era în viață; au fost instrumentele, complicii și, poate, inspiratorii delictelor sale. Apoi, la moartea lui Tiberius, s-au bucurat că dispăruse un tiran și i-au insultat memoria. Dar oare Tiberius era cu adevărat singurul vinovat? Iar dacă era un asemenea monstru, de ce îl cinsteați fără să vă răzvrătiți? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
război, spuse resemnat un senator. — Mai bine așa decât prin forța armelor, se consolară alții. Alții decretară, gânditori: — Am pierdut cu toții. Începută în vremea lui Julius Caesar, lupta dintre puterea senatorială și cea imperială durase aproape un secol și, printre delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică monarhie imperială. Însă imperiul devenise o moștenire militară; Senatul era redus la un organ consultativ, la o academie în care se înflăcărau, neputincioase, vechile orgolii ale patricienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu cine te-ai...?“. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mut nedumerirea unde să le mai descarc, el mă luă de braț și mă Împinse spre cealaltă masă. Am continuat cu mișcări lente, neștiind ce voi face când va trebui să predau praștia (aveam vaga intuiție că acest obiect - „corpul delict“ - nu este de dorit să-l consemnez În nici un caz și, În subconștient, nu pierdusem orice speranță de a mă salva, precum prizonierul indian care găsește o cale să Înșele vigilența supraveghetorului alb și să evadeze În spațiul de libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
număr orchestrat din umbră de Omul Imobilizat. - Ar fi bine să mă ocup de locul ăsta, spuse Sachs privind prin încăpere și încruntându-se. - Sigur, sigur, Sachs. La ce mă gândeam? Uite cum stăm de povești și contaminăm locul unui delict. Imobilizat cu o mulțime de cătușe și legături și cu câte un ofițer de fiecare parte, ucigașul fu scos pe ușă, de departe mai puțin plin de sine decât ultima dată când fusese reținut și dus în Centrul de Detenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Și când o sa aflu? - Peste o zi sau două. Porni către ușă. Se opri, stând cu spatele. - Domnule? Marlow o privi ca și cum era surprins să descopere că încă se afla acolo. - Ramos se afla în mijlocul locației în care se produsese delictul. Și dacă ați fi fost dumneavoastră sau primarul sau însuși președintele, aș fi făcut exact același lucru. - Exact de asta ești fiica tatălui tău, agent, și exact de asta ar fi mândru de tine. Marlow își ridică telefonul din furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mod gratuit de oragnizația creștină „Gideonii” pentru a încuraja citirea ei (n. t.ă VICAP sau Vi-CAP (Violent Criminal Apprehension Programă este un sistem computerizat implementat de FBI și disponibil pe tot teritoriul Statelor Unite care corelează toate informațiile despre delictele majore, cu precădere despre crime: cazuri rezolvate sau nerezolvate, persoane date dispărute, persoane neidentificate etc. (n. t.ă NCIC (National Crime Information Centeră este baza centrală de date a Statelor Unite cu informații care au legătură cu săvârșirea de delicte. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre delictele majore, cu precădere despre crime: cazuri rezolvate sau nerezolvate, persoane date dispărute, persoane neidentificate etc. (n. t.ă NCIC (National Crime Information Centeră este baza centrală de date a Statelor Unite cu informații care au legătură cu săvârșirea de delicte. Deși este administrată de FBI, conține date obținute atât de la agențiile guvernamentale de menținere a ordinii (poliții locale, statale sau naționale, birouri FBIĂ cât și de la alte organizații guvernamentale, cum ar fi autoritatea care se ocupă cu înregistrarea autovehiculelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cântă Trio Grigoriu. „Broscuța Oac”. Nici diamante să-i dai nu mai vrea să audă de echipa Dinamo. Cu toate că, zice el, e prieten cu Nunweiler. Auzi, să umble el deghizat Într-o șubă să prindă borfași și hoți. În flagrant delict. Păi dacă Îl prinde pe unul că fură ceva Îi trage una de-i curge sânge din nas. Sângele alb. Așa a fost botezat laptele pentru marea sa valoare hrănitoare. Conform unor calcule, o treime din hrana zilnică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]