27,984 matches
-
pământul altor tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment, într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să întrebi, dulceață! Vocea lui glumeață contrastă cu demnitatea ei. Aruncă sabia, o luă aproape de el și, înainte s-o sărute cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au odihnit ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
după nemurire. Și de ce soarele tocmai pentru ca nu e viu există mai mult? Poate pentru ca asta sunt ele. Din întuneric, din pântecul rece al femeii, din apă fluidă, apă ce fuge de tot, se naște lumină, stabilitate, verticalitate, contur și demnitate. Noi nu ne aparținem și vrem să fi propria noastră creație. De ce nu am fi, dacă noua ne aparținem? Însă iată ca unele lucruri ne depășesc, și chiar dacă ne-am ocupa de ele, tot nu am ști să răspundem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
publicate toate lucrurile, poate te las să pleci. Ne oprim la o cafenea pe autostradă. Mă uit la el. Se uită la mine și zâmbește. E inteligent, drăguț, plin de viață și are o forță interioară împletită cu curaj și demnitate. Și mai știu acum că știe să se oprească la timp. Situația este încordată, însă există și un anume spirit care să o atenueze. După ce plecăm de la cafenea, alegem melodiile pe CD și cu ocazia asta mai vorbim. Mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ai impresionat prin felul tău de a fi din prima clipă. Alta mi-ar fi tras niște înjurături și niște palme atunci în parc de nu m-aș fi văzut. În schimb, tu 54 ți-ai stăpânit furia cu multă demnitate. Poate că și asta m-a făcut să te admir și să te iubesc. — Iarăși declarație de dragoste? — Iarăși și iarăși și de câte ori îmi vei permite. Le-am vorbit și colegilor mei despre tine. —Apropo, unde lucrezi? —La spital. — Ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit lucru, pentru liniștea ta morală, este să nu-ți negi deloc faptele trecutului, ci, cu demnitatea greșelilor recunoscute, pentru care acum plătești, să privești cu nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete în gând aceste cuvinte, ce îl mai întăreau un dram: „Nu m-am despărțit niciodată de nimeni, nici de cei ce au murit...” aprilie, 2013 96 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 97
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel de purtare nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter autoritar, cu o dezinvoltură plină de demnitate și sigură pe ea în orice situație. Nu era nici prea inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate punctele de vedere și neputând pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
colonialiste și postulează încă mai clar existența, la un moment dat, a unor forțe de constrângere socială care trebuie îmblânzite sau câștigate în prealabil. Astfel, țările care n-au fost niciodată supuse sau care, deși invadate, și-au păstrat intactă demnitatea morală nu cunosc obiceiul rușinos al darului. Statele germanice, inclusiv cele anglo-saxone, din Europa, din America și din Australia, plus excepția extrem-orientală, Japonia, sunt națiuni în rândul cărora straniile reflexe otomano-levantine ar produce un firesc dezgust. Cum să-i explici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zeii ar avea de învățat de la noi. Noi, oamenii, suntem mai umani. Friedrich Nietzsche Rândurile care încheie această primă secțiune a cărții nu sunt, de fapt, un eseu per se, ci o pledoarie (mă tem, ușor patetică) pentru regăsirea unei demnități umane pe cale de dispariție în spațiul, mai mult rromanizat decât romanizat, de la nord de Dunăre. Prin urmare, cititorul va trebui să mă ierte că intru în subiect fără alte avertismente prealabile și chiar în absența unui minim exordiu. Este imposibil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
portmoneul în apartament. Șoferul, plin de solicitudine, i-a spus să nu-și facă nici o problemă, că îi va plăti "data viitoare". Ce șanse reale erau ca ea să nimerească aceeași mașină la întoarcere sau în ziua următoare? Nu contează. Demnitatea umană trebuie păstrată, în Japonia, cu orice preț. Devine aproape inutil să înșir aici exemple nenumărate: cum am fost servit la bancă, deși mă dusesem la ghișeul destinat împrumuturilor, nu depunerilor de numerar, cum am putut expedia o scrisoare, deși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
permanent înconjurat de bunăvoință afectivă și de atenție nedisimulată. Vinovat eu însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt, mă simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry își publică volumul de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la conferințe, în timpul ședințelor de lucru, japonezii nu scapă nici pentru câteva minute șansa de a ațipi. Nici o jenă nu pare să-i atingă, nici un sentiment al rușinii. Ca și cum ar fi ceva absolut normal să te expui astfel, în lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat pentru o bucată de vreme, privirilor celuilalt... Ba chiar, nu de puține ori, mi s-a întâmplat ca, întrebându-mi elevii japonezi ce hobby au, să primesc răspunsul că activitatea preferată în timpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a avut în intenție, el, să-și bată cumva joc de tine, lucru de care sunt sigură că nu pot fi bănuiți japonezii. Pe nesimțite, se insinuează însă în gândurile mele idei preconcepute de care nu eram conștientă. Lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat", "sentiment al rușinii", "grotescul gurii deschise", "invadarea celuilalt" de unde vin toate acestea? De ce ar fi mai natural să te ascunzi pentru a dormi, să te izolezi, la ore fixe, în scheletul sever
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
of your country?, do you have onsen?, vor să știe despre mine, despre Olga, zâmbesc și ne primesc în cercul lor fără ca noi să le-o fi cerut, cele bătrâne își poartă ridurile burții și cânepa obosită dintre picioare cu demnitatea unei statui dormitânde, altele tac, una cu piatra pe care își sprijină nimbul, doar sânii pulsează, plutesc într-o viață din care nu s-au retras încă, spre țărmul străvechi, ca un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care tocmai experimenta noi tehnici de producere a unor culori speciale, marca Nanatsumori. Noi încă aduceam vase aburind îmbietor, pe când bărbații se apucaseră deja să mănânce, vorbind și râzând tare, nepăsători. "Ce neciopliți" schimbam priviri cu Reiko, iar ea, cu demnitatea trufașă a unei regine exilate, părea ca răspunde "ce vrei, suntem la țară aici, foarte la țară, sugoi countryside" (așa spunea de fiecare dată când simțea că se sufocă departe de Tokyo, de unde venise doar cu un an înainte). Ne-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic, era evident, și, de aici, revolta sisifică, pe care orice străin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cum să mă așez până în spate???" Deci te așezi greșit!". Aici, am simțit nevoia imperioasă să-mi apăr onoarea de practicant până atunci neștiut ca atare al ortodoxiei așezatului pe veceu, cu atât mai mult cu cât în joc era demnitatea a milioane și milioane de membri ai aceleași congregații: "Cum adică eu mă așez greșit?!!! Nu cumva suntem noi cei care am inventat veceul și voi doar niște imitatori cu zel?" (Pentru necunoscători, precizarea se impune: toaleta japoneză clasică presupune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
convingerile noastre religioase și etice proclamă: Toți trebuie să fim tratați în mod uman. Aceasta înseamnă că oricine, indiferent de vârstă, sex, rasă, culoare a pielii, capacități fizice sau spirituale, limbă, religie, convingere politică, origine națională sau socială posedă o demnitate inalineabilă și intangibilă. De aceea toți, individul și Statul, trebuie să respecte această demnitate și să îi garanteze o apărare eficientă". Aici își au fundamentul drepturile și îndatoririle omului. Nu este vorba de o etică individualistă: principiul de umanitate este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Aceasta înseamnă că oricine, indiferent de vârstă, sex, rasă, culoare a pielii, capacități fizice sau spirituale, limbă, religie, convingere politică, origine națională sau socială posedă o demnitate inalineabilă și intangibilă. De aceea toți, individul și Statul, trebuie să respecte această demnitate și să îi garanteze o apărare eficientă". Aici își au fundamentul drepturile și îndatoririle omului. Nu este vorba de o etică individualistă: principiul de umanitate este valabil pentru om ca individ, pentru propriile sale acțiuni, dar și pentru instituțiile și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
părere și a rezumat-o în celebra poezie didactică de patru strofe intitulată Împotriva seducției. Încă din 1982, în cartea mea Viață veșnică?, mi-am permis să propun, cu mici intervenții, o versiune inversată, o versiune ce respectă seriozitatea și demnitatea celei originale. Este o alternativă cu rațiunile ei. Citez în continuare Împotriva seducției, iar lângă, versiunea mea inversată 13: Nu vă lăsați seduși! Nu vă lăsați seduși! Nu există întoarcere. Există întoarcere. Ziua stă la porți. Ziua stă la porți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Sexului, dumnezeului Putere, Știință, Națiune sau Fotbal, căruia este pregătit să-i sacrifice totul. Rămâne de amintit că credința în Dumnezeul unic este în contrast cu orice pseudoreligie ce supune oamenii unei puteri profane, îi transformă în sclavi și îi privează de demnitatea umană. Putem facem și autocritica. Și unele dintre calitățile atribuite Dumnezeului unic nu sunt lipsite de probleme, ca de exemplu omnipotența. Consider mai important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
poate să ofere o contribuție atât de substanțială și semnificativă pentru viitorul unei etici comune a umanității precum poporul evreu cu Cele Zece Porunci. Ele sunt, după cum a explicat scriitorul Thomas Mann, în urma ororilor nazismului, "cuvântul concis și etern, piatra demnității umane", "abecedarul comportamentului uman"". Sursele iudaice pentru o etică a umanității au fost ilustrate excelent de Walter Homolka, rabin și rector al Colegiului "Abraham Geiger" din Potsdam, în cartea pe care am scris-o împreună în 2008 Weltethos aus den
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
precedent a oricărui tabu și în care domină un consumism nelimitat, să nu devenim sclavi ai sexului și ai căutării exasperate a satisfacerii plăcerii personale; în această epocă, în care pare că unica valoare a omului este performanța, să apărăm demnitatea celor mai slabi, a persoanelor "neproductive" și sărace. Este vorba despre o nouă libertate: a deveni liberi începând cu realitatea cea mai importantă a lui Dumnezeu, ce conține și pătrunde nu doar persoana mea, ci pe toți oamenii și pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
A fi acuzat, biciuit, batjocorit și lunga sa agonie pe cruce cum mi-a explicat odată o evreică americancă au anticipat tripla experiență teribilă a Holocaustului, mai exact acea experiență totală de abandonare totală, de a fi jefuiți de propria demnitate umană, de a putea fi abandonați chiar și de către Dumnezeu. Primii creștini au făcut totul posibil pentru a interpreta moartea rușinoasă a lui Isus ca pe o moarte salvifică. Au folosit categorii juridice: moartea lui Isus ca justificare a păcătoșilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]