2,176 matches
-
Europei. Democrația creștină din Germania are ca semn o pajură cu aripile desfăcute. Tot o pajură (“vultur cruciat”) ține în aripi și harta României reîntregite pentru Partidul România Mare. Republicanii americani au ca semn un elefant, animal care semnifică forța. Democrații americani, de obicei internaționaliști de diverse origini etnice, au ca semn măgarul. Să fie măgarul de aur? Trimiterea se face la forța banului pentru unele etnii strângătoare. Desigur, nu lipsesc nici simbolurile vegetale din politică. Trandafirul este regele florilor pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
munițiile evacuate, după 1989, din țările pactului de la Varșovia. După prăbușirea Imperiului, în august 1991, neprețuita comoară rămânea pe teritoriul unei enclave separatiste. Cine o recunoștea, cine o controla de fapt? Un clan ”al directorilor roșii” de la Tiraspol? ”Îngerii roșii”, democrați și liberali de la Kremlinul lui Elțin? Era imposibil de evaluat exact. Conflictul de interese și-a atins apogeul în vara lui 1992, din cauza traficanților de armament, care urmau să-și împartă o sumă uriașă de bani. Conform celor mai modeste
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Duma a hotărât că Rusia are «interese geopolitice în Transnistria și spre Balcani». Au votat aproape în unanimitate și nimeni nu i-a condamnat. Noi ne sfiim să ne arătăm interesele. Acum, basarabenii noștri au votat cu burta că pretinșii democrați din 1992 până în 2000 au fost toți de aceeași culoare roșie. Snegur, Lucinschi, Voronin au făcut și fac aceeași politică rusească la Chișinău. Partidele pro-occidentale și unioniste au fost dezbinate și populația a fost demoralizată. Acum este o boală de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în măsura în care exemplul ales este propaganda muzicală hitleristă, simbolizată prin marșul Walkyriilor, scandat de regimentele naziste, împotriva căreia se ridică Halbwachs, răspunsul este clar: numai oamenii vulgari pot fi satisfăcuți de asurzitorul zgomot de propagandă care desfigurează muzica lui Wagner, iar democrații se pot sprijini pe memoria colectivă care este știința notației (la citirea partiturilor) pentru a lupta împotriva memoriei sociale. Aceeași temă fusese deja abordată în Cadrele sociale, fără ca trimiterea la memoria socială să fie explicită (aceasta fiind totuși cea vizată
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
degrabă un desiderat decît o realitate. Eseul subscris de Guy Hermet ne poate ajuta să înțelegem mai bine atît problematica actuală a națiunii, cu distorsiunile inerente, cît și dimensiunea ei diacronică. Ideea autorului că "de-mocrațiile în formare au nevoie de democrați naționali pentru o perioadă mai lungă" se cuvine a fi reținută ca un îndemn realist, bazat pe o bună cunoaștere a evoluțiilor din fostul imperiu sovietic. Referințele la români sînt minimale și oarecum neutre. Desigur, ne putem distanța de autor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o convingere democratică încă liberă și pluralistă. Problema se va descîlci începînd cu 1934, la inițiativa Partidului comunist francez care se preocupă într-un alt mod de pagubele provocate de acest amalgam care tinde să strivească cu aceeași ostilitate pe democrații moderați, pe socialiști și pe naziști, toți repudiați în aceeași clasă a "trădătorilor sociali". În mai 1935, semnarea pactului franco-sovietic va confirma faptul că schimbarea se prefigurează de acestă dată la Moscova, urmînd ca revirimentul Internaționalei comuniste să fie oficializat
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numai practicînd democrația. Însă pentru a se dobîndi această practică, adeziunea prealabilă față de casa comună este indiscutabilă; în lipsa acesteia, cetățenia devine o simplă abstracțiune. Deși observația pare a fi regretabilă trebuie să acceptăm că democrațiile în formare au nevoie de democrați naționali pentru o perioadă mai lungă. Numai astfel vor putea accede la un contract politic mai avansat: acela în care sta-tul-națiune poate ceda locul națiunilor-state, în cadrul cărora aparatul de guvernare să nu mai fie perceput într-un mod pasional.434
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în general, pe toată perioada administrației Clinton, cu unele excepții care denotă faptul că politica de securitate, la un moment sau altul, nu poate fi clar asociată cu principiile unei paradigme sau alta de gândire. Gesturile de politică externă ale democraților din jurul președintelui Clinton, care acordau, pe coordonate liberale, în special, atenție promovării democrației și recunoașterii meritelor globalizării au fost însoțite de elemente ce dovedeau înclinații realiste (germenii viitoarei apărări antirachetă, votul aproape unanim din Congres al legii privind susținerea militară
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
promovează o ordine mondială e drept, liberală, ca ajustare la realitatea de după Războiul Rece girată de SUA. Această caracteristică, precum și falia dintre retorica publică și elementele concrete de strategie și politică externă, dintre declarațiile de formă liberală (întâlnite atât la democrați, cât și la republicani), și acțiunile ce ține de logica realistă, sunt, deseori criticate aspru. Reprezentanții realismului recunosc că, în spatele ușilor închise, elitele care elaborează politica de securitate națională vorbesc în cea mai mare parte limbajul puterii, nu pe acela
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
revenirea la doctrina nucleară a Statelor Unite care predomina în timpul președinției Clinton, o reluare a doctrinei tradiționale a Statelor Unite. El nu trebuie privit prin prisma militară, ci prin prisma politică a puterii și a descurajării 202. La 3 noiembrie 2010, după ce democrații americani au pierdut majoritatea necesară pentru ratificarea tratatului START, în urma alegerilor din 2 noiembrie, din SUA, Konstantin Kosacev, șeful Comisiei pentru probleme externe din Dumă, a anunțat că structura pe care o reprezintă și-a anulat recomandarea de ratificare a
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
În opinia lui Fukuyama, lucrurile stăteau astfel întrucât, în general la Washington, realiștii aveau o puternică revenire ceea ce însemna că și atunci când se va schimba președintele, ei vor da tonul, în cele două partide, atât la republicani cât și la democrați. Francis Fukuyama era, însă, sceptic, și în ceea ce privește opțiunea europeană de rezolvare a dosarului nuclear iranian prin negocieri, considerând că, întrucât iranienii vor să aibă arma nucleară, nimic din ce li se poate oferi nu îi va îndepărta de la acest obiectiv
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
și democrația (liberală): un cadru de analiză Cas Mudde și Cristóbal Rovira Kaltwasser În general, mai cu seamă în Europa și America Latină, mișcările populiste sunt privite ca amenințări la adresa democrației. Totuși, noii populiști susțin, în mod explicit, că sunt adevărați democrați care reclamă puterea pentru popor. (Canovan, 2004: 244) Introducere Neîndoielnic, populismul este unul dintre termenii de care se uzează și se abuzează cel mai des, atât în interiorul spațiului academic, cât și în afara lui. Uneori pare că aproape orice politician, sau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au în realitatea cotidiană doar o relevanță parțială. De altfel, modelului consensualist al democrației, atât de răspândit în Europa de Vest (Lijpart, 1999), i se opune, deja, modelul conflictului, care prevalează în organizațiile politice din lumea anglo-saxonă, organizații care sunt, de asemenea, democrații liberale. În plus, Dahl (1970, 1989) nu ignoră existența luptelor care nu pot fi întotdeauna soluționate definitiv pe căi democratice și de aceea el argumentează că în anumite condiții (e.g. state-multietnice) o soluție o poate reprezenta dizolvarea comunității politice în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numele partidului și afișând noi lideri de partid tineri. În 1992, liberalii au dat tonul și și-au schimbat numele din Partij voor Vrijheid en Vooruitgang (Partidul pentru libertate și progres) (PVV) în Open Vlaamse Liberalen en Democraten (Liberalii și Democrații Flamanzi) VLD. Schimbarea a fost inițiată de Guy Verhofstadt, noul lider al PVV, care și-a prezentat ideile privind reformarea politicii belgiene într-o serie de "Manifeste Cetățenești" publicate între 1989 și 2006. În aceste manifeste, Verhofstadt a afirmat că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
s-au făcut unele reforme, însă, adesea, acestea au avut o altă direcție decât cea promovată de VB. Astăzi, legislația belgiană privind aceste aspecte este mai degrabă liberală, mai cu seamă dacă o comparăm cu cea care funcționează în alte democrații consensualiste ale Europei de Vest, așa cum sunt, de exemplu, Danemarca, Olanda sau Elveția. În anii '80 și '90, partidele consacrate belgiene au impulsionat apariția unui cadru legislativ, considerat a fi unul foarte progresist. La începutul anilor 1980, Belgia a abolit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Václav Havel, președintele Cehoslovaciei (1989-1992) și mai târziu al Cehiei (1993-2003). Cu toate acestea, exista o viziune comună împărtășită atât de centru, cât și de centru stânga, cu un accent mai consistent în favoarea aranjamentelor tradiționale corporatiste ale Social-Democraților și Creștin Democraților (vezi Machonin, 1996: 31-43; Pithart & Klaus, 1996; Potůček, 1999). Situarea Republicanilor în interiorul acestei dezbateri și identificarea modului în care acest partid înțelegea democrația sunt destul de problematice. În primul rând, Republicanii au arătat un interes destul de limitat pentru politicile publice sau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
existența legislației privind lustrația care a restricționat accesul foștilor înalți funcționari comuniști la demnitățile publice (Williams 2003), partidele politice mainstream s-au mulțumit să mențină un cordon sanitar informal, dar susținut, împotriva KSČM. Singura excepție a fost reprezentată de Social- Democrații Cehi (ČSSD) care, la congresul din 1995, au adoptat o rezoluție formală care interzicea cooperarea cu comuniștii și cu alte "partide extremiste". Rezoluția identifica o serie de partide extremiste, alături de KSČM figurând și SPR-RSČ. Cu toate acestea și în mod
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dreapta nu a fost combătut pe cale politică, ci a fost condamnat din punct de vedere moral și diabolizat. În locul efortului de înțelegere a cauzelor succesului FPÖ (și a altor partide populiste de dreapta), s-a făcut o separație între "noi" - "democrații cei buni" - și "ei" - "extrema dreaptă cea rea". Conform acesteia, democrația nu este pusă în pericol de populiștii de dreapta, ci de un discurs moral care evită confruntarea politică necesară cu aceștia. În privința tratamentului aplicat minorităților naționale, refugiaților și imigranților
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de democrație participativă și de includere, regimul Chávez a făcut progrese considerabile în comparație cu democrația lovită de criză și discreditată a anilor 1990. Într-adevăr, la apogeul popularității sale la mijlocul anilor 2000, regimul Chávez a fost unul de succes în comparație cu alte democrații din America Latină. În sondajele de opinie la nivelul continentului realizate în 2005, de exemplu, cetățenii venezueleni au fost cei mai puțin înclinați, dintre toți respondenții din America Latină, să afirme că politica este prea complicată pentru a fi înțeleasă, s-au
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politic. Mesajul central al campaniilor populiste este acela că elita politică tradițională este exclusivistă, coruptă și nereprezentativă și că instituțiile regimului existent nu sunt, prin urmare, chiar democratice. Fujimori, Chávez și Correa au susținut cu toții că țările lor nu erau democrații, ci "partidarhii" (un sistem de "conducere prin partide", iar nu prin intermediul "poporului"), și toți și-au făcut campanie promițând să distrugă vechea elită în numele "adevăratei" și "autenticei" democrații. Acolo unde asemenea discursuri au avut succes, populiștii au câștigat un mandat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lucru să fie mai ușor, dându-le adversarilor o cauză comună și inspirația de a coopera în maniere cu totul improbabile înainte, dincolo de diferențele lor ideologice și etnice, cum a fost, de exemplu, coaliția compusă din dezertori de la HZDS, creștin- democrați, comuniști și maghiari, care l-a îndepărtat pe Mečiar din funcția de premier în 1994 și i-a luat puterea în 1998. HZDS a subliniat în nenumărate rânduri tema "întovărășirilor ciudate" și a caracterizat întreaga opoziție ca fiind nimic altceva
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
În acest sens, actorii populiști ar putea avea dreptate atunci când susțin că acordurile între elitele politice nu doar că sunt forme antidemocratice de reprezentare a intereselor, ci au și un efect negativ asupra calității democrației. Totuși, celelalte trei cazuri de democrații consolidate analizate în acest volum confirmă teza noastră. Austria, Belgia și Canada sunt țări în care ascensiunea partidelor populiste de dreapta nu a provocat o erodare a democrației. În toate aceste cazuri, mecanismele de "control și echilibru" sunt încetățenite și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismului la putere" asupra democrațiilor neconsolidate, cel mai amenințător scenariu. Cele două cazuri pe care le-am selectat pentru ilustrarea acestui scenariu ne oferă un tablou eterogen. Pe de o parte, Mečiar în Slovacia nu poate fi înfățișat nici ca "democrat pur", nici ca "dictator autentic". Capitolul lui Deegan-Krause arată că dacă guvernul lui Mečiar a avut un impact asupra calității democrației, atunci acela a fost unul mai degrabă pozitiv, și, prin urmare, a contribuit la conturarea democrației din Slovacia, adică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din urmă sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit din "democrați buni", populiștii sunt descriși ca niște "forțe malefice". Merită menționat faptul că acest discurs se aseamănă cu limbajul populist, întrucât pornește de la premisa că lumea politică ar trebui privită ca o scenă a unei bătălii de ordin moral, care este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ce vedem pe ecranele noastre. Un singur lucru era comun cu ceea ce se întâmpla și la noi: orbirea partizanilor politici care vedeau în răspunsurile favoriților lor doar ceea ce voiau să vadă, fiind incapabili de detașare (când le-am spus newyorkezilor, democrați prin tradiție, mai ales în mediul universitar, că nu e niciun dubiu că va câștiga Bush jr., învingător în opinia mea în două manșe televizate din trei, și nu Kerry, m-au privit cu milă și neîncredere). Revenit acasă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]