29,273 matches
-
împreună cu convexitățile suprafețelor verticale, realizează o arhitectonică perfect adaptată la solicitările funcționale ale dinților (Fig. 32.) Proeminențele sunt reprezentate de: a) cuspizi, b) lobi, c) creste, d) tuberculi și e) cingulumuri. a) Cuspidul (Fig. 33) reprezintă extremitatea liberă a lobului dentar și are formă de piramidă cu patru laturi și vârful circumscris în bază. După numărul cuspizilor, dinții pot fi: monocuspidați (canin), pluricuspidați (premolari, molari). La dinții pluricuspidați, fiecare cuspid se identifică prin poziția pe care o ocupă pe fața ocluzală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sunt cuspizii vestibulari și orali, la tetracuspidați sunt doi cuspizi vestibulari și doi orali, iar la molarii cu cinci cuspizi (molarul I mandibular) sunt trei cuspizi vestibulari și doi orali (vestibulo-meziali, central și distal, oral mezial și distal). b) Lobul dentar - unitate morfogenetică a coroanei dentare, la rândul lui fiind format din lobuli separați prin șanțuri. c) Crestele sunt proeminențe alungite de smalț, cu diverse orientări și plasamente, fiind considerate ca elemente de întărire a zonei pe care se plasează. Ele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
la tetracuspidați sunt doi cuspizi vestibulari și doi orali, iar la molarii cu cinci cuspizi (molarul I mandibular) sunt trei cuspizi vestibulari și doi orali (vestibulo-meziali, central și distal, oral mezial și distal). b) Lobul dentar - unitate morfogenetică a coroanei dentare, la rândul lui fiind format din lobuli separați prin șanțuri. c) Crestele sunt proeminențe alungite de smalț, cu diverse orientări și plasamente, fiind considerate ca elemente de întărire a zonei pe care se plasează. Ele sunt: - creste cuspidiene - creste intercuspidiene
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ale fețelor orale ale dinților frontali, ale fețelor ocluzale ale dinților laterali. La dinții laterali muchia împarte creasta marginală în doi versanți: un versant ocluzal, care aparține feței ocluzale, și un versant proximal, care aparține feței ocluzale externe. d) Tuberculii dentari sunt proeminențe ce apar inconstant pe fețele verticale orale și vestibulare ale dinților reprezentând mugurii dentari pe cale de dispariție filogenetică. Nu ating planul de ocluzie și nu au structuri pulpare. Aparțin unei singure fețe. Exemplu de tuberculi: tuberculul Carabelli pe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
împarte creasta marginală în doi versanți: un versant ocluzal, care aparține feței ocluzale, și un versant proximal, care aparține feței ocluzale externe. d) Tuberculii dentari sunt proeminențe ce apar inconstant pe fețele verticale orale și vestibulare ale dinților reprezentând mugurii dentari pe cale de dispariție filogenetică. Nu ating planul de ocluzie și nu au structuri pulpare. Aparțin unei singure fețe. Exemplu de tuberculi: tuberculul Carabelli pe fața palatinală a primului molar superior permanent și mai rar a celui de-al doilea molar
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este adesea descrisă pe fețele vestibulare ale dinților frontali și premolari. Sunt în număr de două, separând cei trei lobuli, se continuă și pe marginea incizală, fragmentând-o. Persistă o foarte scurtă perioadă de timp la nivel incizal, din cauza uzurii dentare. Denumite și “depresiuni”, reprezintă detalii de finețe în morfologia feței vestibulare a frontalilor și premolari lor. c) Fisurile spre deosebire de șanțuri, sunt depresiuni liniare înguste și foarte adânci, constituind defecte de amelogeneză la nivelul de coalescență a lobilor dentari, având o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
din cauza uzurii dentare. Denumite și “depresiuni”, reprezintă detalii de finețe în morfologia feței vestibulare a frontalilor și premolari lor. c) Fisurile spre deosebire de șanțuri, sunt depresiuni liniare înguste și foarte adânci, constituind defecte de amelogeneză la nivelul de coalescență a lobilor dentari, având o prezență inconstantă. d) Fosele sunt depresiuni în suprafață, de regulă cu trei pereți convergenți spre planșeul fosei. Se găsesc numai la nivelul fețelor ocluzale. Se împart în fose centrale și fose proximale. Fosele centrale se formează la intersecția
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din dinte acoperită de cement radicular cuprinsă între coletul anatomic și apex. Clinic este porțiunea invizibilă a dintelui, situată sub nivelul joncțiunii epiteliale. Funcțional, asigură fixarea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
trunchiul radicular. Din trunchi se separă rădăcinile, formând “furcația radiculară”. Spațiul interradicular se numește “ambrazura interradiculară”, iar poligonul descris de apexuri, “poligon de susținere” (de implementare). Rădăcinile își primesc denumirea după poziția spațială (mezial, distal, vestibular, oral). 6.3. Coletul dentar - anatomic este locul de unire a coroanei anatomice cu rădăcina anatomică, materializat de joncțiunea amelo-cementară. Are formă de linie sinuoasă, circumferențială, cu convexitățile orientate apical la nivel vestibular și oral, și ocluzal la nivel proximal. Exprimarea convexității scade spre distal
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
gingia marginală liberă și gingia interdentară. 6.4. Spațiul pulpar, format din camera pulpară și canalele radiculare, constituie o caracteristică comună a dinților, dar și o caracteristică de diferențiere. Dimensiunea camerei pul pare respectă de obicei pe cele ale coroanei dentare (fig. 35). Canalele radiculare sunt în general câte unul pentru fiecare rădăcină, dar pot să nu respecte aceste reguli, existând și rădăcini bicanaliculare sau cu morfologie particulară. CAPITOLUL 7 CARACTERISTICI ALE DINȚILOR TEMPORARI Dinții temporari alcătuiesc dentația primitivă, temporară sau
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
stomatognat, permit învățarea vorbirii articulate). Deci, rolurile dentației temporare sunt foarte importante: biologic - prin nutriție, integrare socială - prin dezvoltarea generală a copilului, menținerea spațiului pentru erupția normală a dinților permanenți. 7.1. Caracteristici comune Dinții temporari se dezvoltă din lama dentară primară, ca și molarii permanenți, fiind specifici majorității mamiferelor care au o dentiție difiodontă. Dentația temporară este asemănătoare celei permanente, de care se deosebește prin: număr de dinți, dimensiune, culoare, structură, formă. Numărul dinților temporari este de 20, față de 32
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
1 mm, molarul 2 temporar fiind mai mare ca premolarul 2 cu 1,6 mm. Acest fapt conduce la concluzia că maxilarul ar trebui să crească cu cel puțin 2,8 mm în plan sagital pentru a nu apărea înghesuire dentară până la nivelul molarilor de 6 ani. Mandibular, dimensiunea dinților temporari este de asemenea mai mică decât a dinților definitivi, cu excepția molarilor mai mari decât succesionalii lor, premolarii. Diferența între diametrele mezio-distale ale acestora este mai mare (molarul 1 temporar este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ca premolarul 2 cu 1,6 mm). Rezultă deci că la arcada mandibulară diferențele între diametrele mezio-distale ale dinților temporari și permanenți este mai mare, fapt ce ar trebui să conducă la o frecvență mai redusă a anomaliilor prin înghesuiri dentare la nivel mandibular. Aceasta apare însă mult mai frecvent la nivel frontal mandibular, datorită influenței exercitate de dinții superiori prin blocaje ocluzale. Culoarea dinților temporari este alb-albăstruie, net deosebită de a dinților permanenți, deosebire determinată de diferențele de structură. Structura
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un strat mai subțire datorită prezenței unui strat mai redus de cementocite. Joncțiunea amelo-cementară este diferită față de a dinților permanenți: în timp ce la dinții permanenți cel mai frecvent smalțul acoperă cementul, la dinții temporari cel mai adesea cementul acoperă smalțul. Pulpa dentară conține aceleași straturi, dar este sediul unor modificări regresive ce se instalează destul de precoce și interesează o bună parte din structurile pulpare: elementele fasciculate domină în detrimentul celor celulare, odontoblaștii suferă o degenerescentă vacuolară pe fondul de atrofie reticulară generalizată, se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
nivelul punctului de contact al molarilor, ce separă dentină calcificată prenatal, de bună calitate, de aceea mineralizată postnatal, deficitară. Vorbind despre forma dinților temporari, ne vom referi la forma de ansamblu a acestora și la particularitățile de formă ale grupurilor dentare. Pe ansamblu, coroana dinților temporari este scurtă, largă și globuloasă. Se evidențiază o zonă de retracție la nivelul coletului, ce este accentuată de existența unei protuberante de smalț, situată imediat deasupra coletului. Această protuberanță protejează mucoasa de traumatisme în timpul masticației
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
patru grupuri bine diferențiate. 8.1. Grupul incisiv - 8 dinți, 4 maxi lari și 4 mandibulari, câte 2 pe fiecare hemiarcada, de o parte și de alta a liniei mediene, în succesiunea: incisiv central, incisiv lateral. Se dezvoltă din lama dentară secundară și ocupă perioada de erupție de la 7 la 9 ani. Coroana se dezvoltă din coalescență a doi lobi: un lob vestibular, la rândul său format din trei lobuli separați prin depresiuni, și un lob oral reprezentat de cingulum. Coroana
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în principal la realizarea fizionomiei și foneticii, iar secundar la incizia alimentelor. 8.2. Grupul canin - 4 dinți, 2 maxilari și 2 mandibulari, câte unul pe fiecare hemiarcada. Succed incisivilor prin poziția lor pe arcadă și se dezvoltă din lama dentară secundară. Erup în intervalul 9-12 ani. Împreună cu incisivii formează grupul incisivo-canin. Prezintă doi lobi de dezvoltare: vestibular, format din trei lobuli, și oral, reprezentat de cingulum. Au aceeași aplatizare vestibulo-orală, mai puțin accentuată decât incisivii și prezintă tot patru fețe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
longitudinal pe fețele respective și cu apexul înclinat spre distal. Prezintă o cameră pulpară voluminoasă și au un canal radicular. 8.3. Grupul premolar (8 dinți, 4 maxilari și 4 mandibulari, câte 2 pe fiecare hemiarcada). Se dezvoltă din lama dentară secundară și erup în perioada 10-12 ani. Coroanele voluminoase se dezvoltă din doi lobi (vestibular și oral), sunt aplatizate mezio-distal la premolarii maxilari și circulare la premolari și mandibulari. Prezintă cinci fețe (patru axiale și una ocluzală). Fețele vestibulare sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
radiculare sunt în general două pentru premolarii superiori și unul pentru premolarii inferiori. Funcțional participă la triturarea alimentelor, fizionomie, fonație. 8.4. Grupul molar -12 dinți, 6 maxilari și 6 mandibulari, câte trei pe fiecare hemiarcada. Se dezvoltă din lama dentară primară, erupția desfășurându-se între 6 și 18 ani. Se dezvoltă din patru-cinci lobi dentari, din care doi sunt permanent situați oral. Molarii maxilari au diametrul vestibulo-oral cel mai mare. Scad în înălțime spre distal și prezintă cinci fețe. Fețele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
la triturarea alimentelor, fizionomie, fonație. 8.4. Grupul molar -12 dinți, 6 maxilari și 6 mandibulari, câte trei pe fiecare hemiarcada. Se dezvoltă din lama dentară primară, erupția desfășurându-se între 6 și 18 ani. Se dezvoltă din patru-cinci lobi dentari, din care doi sunt permanent situați oral. Molarii maxilari au diametrul vestibulo-oral cel mai mare. Scad în înălțime spre distal și prezintă cinci fețe. Fețele vestibulare și orale au formă de patrulater, sunt convexe în ambele sensuri, cu maximum de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
maxilar este un dinte monoradicular, cu rădăcina cilindro-conică. Secțiunea la colet are formă de triunghi echilateral, cu unghiuri mult rotunjite. Vârful rădăcinii este orientat spre distal. Dintele are o cameră pulpară cu o formă ce redă în mic forma coroanei dentare și cu un singur canal radicular. Caracteristici pentru identificare: -diferență mică între lățime și înălțime; -unghiul disto-incizal rotunjit; -unghiul mezio-incizal-aproape drept; -fața mezială aproape plană; -rădăcină unică, conică, cu o formă triunghiulară rotunjită pe secțiune orizontală. INCISIVUL LATERAL MAXILAR (fig
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
intervalul 17-45 ani. Coroana are formă cuboidală. Are mai multe posibile variante morfologice: -cu cinci cuspizi, asemănător molarului 1, dar dimensional redus; -cu patru cuspizi, asemănător molarului 2, dar cu dimensiuni mai reduse. CAPITOLUL 10 CARACTERISTICI MORFOLOGICE COMPARATIVE ÎN CADRUL GRUPELOR DENTARE Grupul incisiv (Fig. 52) face parte, alături de canini, din grupul dinților frontali, iar caracterele de diferențiere din cadrul acestui grup pot fi sistematizate în caractere de diferențiere a incisivilor maxilari de cei mandibulari și caractere de diferențiere a incisivilor aceleiași arcade
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
a incisivilor aceleiași arcade. Grupul canin (Fig. 53) Grupul premolar (Fig. 54) sunt primii dinți aparținând grupului lateral și se caracterizează prin prezența a cinci fețe (patru axiale și una ocluzală). Grupul molar (Fig. 55) CAPITOLUL 11 ARCADELE DENTO-ALVEOLARE Arcadele dentare sunt-constituite din gruparea dinților în două șiruri neîntrerupte mandibular, respectiv maxilar, după o arhitectură specifică, necesară îndeplinirii funcțiilor globale ale sistemului stomatognat, respectând rapoarte precise inter și intra-arcadice. Sub denumirea de arcadă dento-alveolară înțelegem structura morfo-funcțională care cuprinde șirurile de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
arhitectură specifică, necesară îndeplinirii funcțiilor globale ale sistemului stomatognat, respectând rapoarte precise inter și intra-arcadice. Sub denumirea de arcadă dento-alveolară înțelegem structura morfo-funcțională care cuprinde șirurile de dinți și sistemele lor de implantare în alveolele apofizelor alveolare. Clinic, la arcadele dentare se ia în considerare un tot unitar format din componenta vizibilă în cavitatea orală, realizată din coroanele clinice ale dinților, care se corelează la componenta intraalveolară formată din rădăcinile clinice, împreună cu componenta de legătură cu alveolele. Arcada dentară este considerată
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
la arcadele dentare se ia în considerare un tot unitar format din componenta vizibilă în cavitatea orală, realizată din coroanele clinice ale dinților, care se corelează la componenta intraalveolară formată din rădăcinile clinice, împreună cu componenta de legătură cu alveolele. Arcada dentară este considerată completă atunci când nu este întreruptă sau scurtată și când toți dinții și-au definitivat erupția activă, realizând rapoarte funcționale cu dinții antagoniști. 11.1. Arhitectonica arcadelor dento-alveolare Arhitectura arcadelor dento-alveolare este determinată genetic și influențată de forțele de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]