6,256 matches
-
Grigore Scor, pref. Nicolae Lupan, Bruxelles, 1988; Divina zidire, București, 1993; Poemele nemuririi, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 1995; Șoaptele îngerilor. Poemele nemuririi, București, 2000. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Trandafirii bătuți de brumă”, „Iarnă”, CVC, 1907, 7; Andrei Braniște, Un poet descriptiv: Vasile Militaru, RP, 1916, 275; M.G. [G. Ibrăileanu], „Stropi de rouă”, VR, 1920, 1; Al. Bilciurescu, „Cântarea neamului”, „Cinema”, 1925, 13; A. Br. [Andrei Braniște], „Stropi de rouă”, CLI, 1920, 26; Paul I. Papadopol, „Psaltirea în versuri”, „Linia nouă”, 1933
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
și exersează confruntarea realului cu ficțiunea, a povestirii cu viața. Colajul metaforizant, contrapunctul melancolic, reveria de tip magic, decuparea detaliului simbolic, autoscopia vădesc un registru epic variat. Subiectele par decupate din cotidian și se bazează pe un detaliu-cheie, care, transpus descriptiv sau analitic, în regim realist sau fantezist, devine simbolic. Starea reprezentativă a personajelor este așteptarea, căutarea unei revelații. În schița O fereastră, eroul, un bătrân, așteaptă ceva: el însuși a uitat ce așteaptă, lumea l-a uitat la rândul ei
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
abandonat unei tonalități indiferente și pesimiste, ci mai degrabă „locuit în chip poetic” (Hölderlin), printr-o vocație creatoare și transparentă. Fără să fie întotdeauna conștienți de sensul Crezului de la Niceea, creștinii își recunosc totuși aderarea nu doar la câteva propoziții descriptive, ci la o întreagă viziune teologică despre lume. Această perspectivă trebuie precizată în relație cu toate formele de cunoaștere ale umanității. Oricât de ademenitor ar fi pariul modern al neutralității epistemice, nu poți îmbrățișa Crezul ortodox continuând, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ideologii în România, Compania, București, 2003. Mai recent, Ciprian șiulea a revenit la atac, prin articolul „Cultura neointerbelică și problema filiației” (Timpul, decembrie 2005, pp. 18-19), în care apare acest termen rebarbativ, neointerbelic (interbelic ar trebui înlocuit cu o noțiune descriptivă sau analitică, fiindcă e absurd să adaugi prefixul neo unui cuvânt care denumește o etapă cronologică; neointerbelic nu e similar structural cu neoclasic sau neorenascentist). Ținta lui Ciprian șiulea este din nou nebuloasa „Generație ’27” (o etichetă controversată, folosită, promovată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie fiert în cazane și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem ultimul capitol al acestei părți descriptive evocînd - cîntînd, dacă s-ar putea! - romantica operațiune a pritocirii uleiului în butoaie și a depozitării acestora în cală, unde leviatanul se întoarce în adîncurile-i natale, lunecînd iarăși sub suprafața apei - însă, vai! pentru a nu se mai urca niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atenția poetei, relata conținutul câtorva dintre poemele mai bine cunoscute, apoi semnala un poem schematic ori câteva imagini care i se păreau nerealiste. Și atât. Cu excepția poemului Cântarea Jiului, căruia reușea să-i analizeze În parte lipsurile, cronica rămânea pur descriptivă și generală. Adică schematică. Cronicarul nu reușea să pătrundă În Însăși structura operei poetice a Veronicăi Porumbacu, punându-i În lumină sensul fundamental, definind personalitatea autoarei și mijloacele sale specifice de creație. În aceste condiții, cronica amintita nu putea constitui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simbolic al tractorului Împotriva plugului primitiv al unui țăran mijlocaș și Împotriva propriei sale mentalități Înapoiate, romanul ia sfârșit». (Ă). Când vine vorba de realizarea artistică, autorul articolului descoperă o terminologie sui generis. Astfel se vorbește de «coeficientul ridicat de descriptiv inutil», de «economie epică». Predilecție pentru o asemenea terminologie stranie bântuie În paginile Almanahului filialei Scriitorilor din Iași. La pg. 174, nr. 3-4, descoperim Într-o recenzie a tov. Ciopraga formula «Împletituri de humor și ironie», iar ceva mai departe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acelei analize critice a temeiului valabilității regularităților empirice care a fost întreprinsă, pentru prima dată, de către David Hume. Legi sau regularități care au o certitudine doar empirică pot fi găsite nu numai în cunoașterea comună, ci și în discipline științifice descriptive cum era în acea vreme chimia. Un domeniu de cercetare ale cărei principii și legi sunt pur și simplu empirice nu merită însă numele de știință 23. Nu acesta era însă cazul noii științe matematice a naturii. Calitatea ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o garanție a priori limitată. Ceea ce înseamnă că atribuirea caracterului legic unei corelații stabilite empiric va putea să fie și infirmată 46. Concluzia este că autorul CRP „pare să fie mulțumit cu căutarea unei căsătorii a legii formale cu legea descriptivă, care este, într-un sens metodologic literal, o căsătorie de conveniență. Principiul cauzalității și legea gravitației universale sunt cunoștințe și rude doar deoarece, deși deosebite, ele sunt focalizate în mod asemănător”47. Ipoteza lui Butts este, desigur, deosebit de atrăgătoare. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant, al cărui concept al științei a fost, așa cum am văzut, deosebit de restrictiv. Este neîndoielnic că el a atribuit legilor fundamentale ale științei naturii necesitate și universalitate strictă. Vorbind de o „căsătorie de conveniență” între legi a priori și legi descriptive, Butts respinge sugestia de a le aduce mai aproape „într-un mod metafizic constrângător”48. Rămâne, așadar, de văzut dacă în textele lui Kant nu este indicată o cale de a realiza acest lucru. Cercetările lui Michael Friedman asupra statutului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
empirice formulate de Kepler, conduc la legea atracției universale a lui Newton iar legile a priori și legea atracției permit derivarea rezultatelor stabilite de Kepler, conferindu-le astfel calitatea de legi, rezultă că pentru Kant legile a priori și legile descriptive ale fizicii propriu-zise constituie un sistem. Toate acele corelații care pot fi integrate în sistemul ale cărui principii au fost formulate în „Analitică” și în Pmsn vor avea pentru Kant atributele distinctive ale legilor. Ele vor aparține cunoașterii științifice în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și a dependenței gradului de cunoaștere de intimitatea contactului dintre subiectul cunoscător și lucrul cunoscut (ceea ce este în întregime fals). S-a crezut că întreaga cunoaștere explicativă, cea comună și cea științifică... trebuie din acest motiv să rămână în întregime descriptivă și că ea nu va atinge niciodată cel mai înalt grad. Căci se părea că ceea ce doream să cunoaștem este lucrul însuși, și nu doar o descriere a lui. Prin urmare, cunoașterea științifică părea să fie doar o treaptă pregătitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pedanteria dusă până la viciu în căutarea legăturilor între planuri provin din conștientizarea precarității stratului ficțional. Relațiile dintre personaje, atenția acordată detaliilor comportamentale sunt parte a aceleiași strategii de fortificare a narațiunii. Ochiul cititorului se lasă lesne sedus de micile porțiuni descriptive, în care mintea alertă a detectivului instituie un scenariu pasionant și o intrigă paralelă. De altfel, întreaga strategie a detectivului pare a miza pe limitarea daunelor și nu pe aducerea la lumină a adevărului și pedepsirea vinovaților. Scena - pe cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Philip Marlowe nu e decât o variantă a universului coșmaresc al lui Kafka! Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani după ieșirea în lume, se poate afirma că Raymond Chandler scrie cu adevărat „cartea lui Marlowe”. Lungile secvențe descriptive, abaterile constante de la șirul întâmplărilor pentru a zăbovi în universul domestic al detectivului, reveriile și ocolișurile printre obsesiile și frustrările acestuia s-au repercutat, desigur, și asupra structurii cărții. Lung și sinuos, drumul lui Marlowe spre aflarea Adevărului e intersectat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în jurul unei curți pe vremea când la Hollywood se găseau mai multe staruri de cinema decât curve”. Acestea sunt, de altfel, paginile cele mai bune ale cărții, în care Parker nu are decât să preia și să amplifice admirabilele scene descriptive - în care singurătatea în care trăiește detectivul devine materială și suferința organică - din cărțile lui Chandler: Biroul, cele două dulapuri pentru clasoare, vechiul calendar rămăseseră toate, iar sala de așteptare era tot goală. Două muște moarte zăceau pe podea de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o serie de fenomene negative, cum ar fi sărăcia, inflația, lipsa locurilor de muncă, disoluția comunităților etc., ce au favorizat proliferarea unor delicte comise cu violență de către locuitorii din rural. Aceste date statistice, destul de sumare și incomplete, reprezintă doar suportul descriptiv al criminalității violente din România, ele neputând oferi anumite legături cauzale între diverșii factori economici, demografici, sociali și culturali care pot influența explicațiile etiologice. Totuși, pe baza lor se poate demonstra că, în spatele unei dinamici globale a criminalității violente din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
prezintă trei studii realizate de către autori. Acestea se concentrează asupra următoarelor teme: „Femei care comit abuzuri sexuale asupra copiilor”, „Consiliile de administrație ale instituțiilor de asistență socială” și „O tragedie din domeniul protecției copilului”. De fapt, fiecare studiu abordează maniera descriptivă a prezentării științifice, respectând etapele specifice cercetării concrete. Cititorii pot observa, cu ușurință, succesiunea etapelor ce descriu procesul empiric, precum și maniera comprehensivă a detaliilor legate de cercetare. Temele supuse studiului abordează probleme concrete ale realității sociale, culegerea datelor raportându-se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ceva mai departe (vezi pp. 223-224). Atunci când se utilizează metode proiective, izolarea se poate manifesta prin răspunsuri fragmentate, fărâmițate, fără ca vârsta subiectului sau nivelul său intelectual să explice în vreun fel această sărăcie în exprimare. „Fărâmițând imaginea în detaliile sale descriptive” (Corman, 1961), ignorând legătura între diferite elemente ale planșei (indiferent că e vorba de testul „Lăbuță-Neagră”, de TAT sau de CAT), subiectul evită să dea o interpretare care i-ar provoca angoasă. Astfel, Marie, în vârstă de nouă ani, inteligentă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
negare categorică, el tinde să devină un raport de excludere între două părți ale unui eu aflat în stare de clivaj (Penot, 1989). Acestea sunt, în definitiv, cele două fațete complementare ale refuzului ca apărare față de lume. Dacă elaborarea fundamentului descriptiv al refuzului se datorează lui Freud și Annei Freud, completările esențiale au fost aduse de M. Klein (1952/1980) și de Lacan (1957/1966). Contrar lui Freud, Klein va pune accentul nu pe refuzul realității exterioare, ci pe refuzul realității
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1947/1975), Bouvet (1956/1972), Marty (1967), Dolto (1973/1988). Aceste diverse contribuții atestă importanța și pertinența noțiunii, mai ales sub aspectul funcției sale defensive. Putem atunci să ne întrebăm de ce Freud (1916-1917/1981)... a declarat că regresia este „pur descriptivă”. Să fie oare vorba de propria lui atitudine defensivă în fața unei descoperiri fundamentale? După cum se știe, lui Freud nu-i plăcea deloc să fie obiectul unui transfer matern, mai ales din partea pacientelor sale. Exempletc "Exemple" Să analizăm mai întâi un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de la psychose”, in Écrits, Seuil, Paris, 531-583. Lafforgue R. (1963), Psychopathologie de l’échec, Éd. du Mont-Blanc, Genève. Lafon J.-L. (1973), Vocabulaire de psychopathologie et de psychiatrie de l’enfant, PUF, Paris. Lagache D. (1947), La Jalousie amoureuse. Psychologie descriptive et psychanalyse (2 vol.), PUF, Paris. Lagache D. (1951/1979), „La psychologie: conduite, personnalité, groupe”, in Le Psychologue et le Criminel, Œuvres, PUF, Paris, t. II, 305-332. Lagache D. (1957/1982), „Fascination de la conscience par le moi”, in Agressivité, structure
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și are În primul rând meritul de a publica o colecție de documente de arhivă care arată, prin Însăși vocea fostului partid unic, importanța acordată sistemului de nomenclatură de către regimurile comuniste. Lucrarea se constituie În două părți: una de istorie descriptivă a funcționării aparatului și nomenclaturii Partidului Muncitoresc Român; cea de-a doua, de prezentare a unor documente referitoare la funcționarea secțiilor Comitetului Central, la criteriile de recrutare a cadrelor din nomenclatură, la organizarea școlilor de partid, la privilegiile materiale de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de la țară. Mi-a cântat cucu-n față, nuvela de debut, pe care s-a sprijinit în bună măsură renumele de prozator al lui B., fixează cadrele în care i se va mișca scrisul: registru epic ingenuu, dialoguri și pasaje descriptive sau evocatoare ce vor să recompună realistic o atmosferă ori să radiografieze stări sufletești, destin tragic marcând existența personajelor, o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, necazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
sacru („axă a lumii”) în riturile de nuntă și de înmormântare, cultul aurorei („Dintre toate neamurile Europei, numai românii au o credință în auroră, pe toate planurile și sub toate aspectele vieții individuale și sociale”). Capitolul Confreriile de feciori, predominant descriptiv, nu atinge valoarea studiului monografic despre cetele de feciori din Țara Oltului, aparținând lui Traian Herseni și intitulat Forme străvechi de cultură poporană românească. În capitolele următoare (Colindele: Coconul, feciorul și fata mare, Colindele: Leul, ciuta, cerbul, vulturul, dulful), se
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
către sfințenie” (N. Steinhardt) -, rămâne probabil cea mai „neînțeleasă” dintre scrierile romancierului. Sub „masca” unor romane de mondenitate și de problematică amoroasă, psihologică și socială în medii amestecate, explorată dintr-un unghi inedit - deoarece nu e vorba nici de intimism descriptiv lipsit de orizont ideatic, nici de demascare esopică a marasmului social, ambele curente în epocă -, Don Juan (1981) și Pândă și seducție (publicat în 1991, dar scris în 1976) se vădesc, în cele din urmă, a fi întruchipări ale aceleiași
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]