2,278 matches
-
licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi pe care piciorul desculț prudent o palpează neîncrezător în promisiunile elasticității dar mai insistentă decât primejdia e chemarea primejdiei ea pe copil îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis din nou - acum nemuritor și rece - în orașul cu teiul lui Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de firmă și șosetele lui trase la sorți Și împărțite loruși - se purtase în ultima vreme Elegant ca un mare învingător; ce era de făcut? Peste trupul acestui om al durerii au tras sicriul așa cum era - Desculț: El care
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
fu găsit desculț Pantofii de firmă și șosetele lui trase la sorți Și împărțite loruși - se purtase în ultima vreme Elegant ca un mare învingător; ce era de făcut? Peste trupul acestui om al durerii au tras sicriul așa cum era - Desculț: El care ne purtase în sufletul lui vehement toate Neputințele ca însuși domnul nostru Hristos Iisus. "Ocupat !" Și deodată din omul care fusesem Am devenit un poligon de încercare Hapuri și înțepături dureroase în fese Un poligon chimic ivit din
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
coală peste cer borcanul în care ne murăm the great annihilations noi aicea jos escaladăm picioroangele ăl dintâi dacă nu scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma, Dacă mai sunt cel din colibă, pe coastă la vie Ori cel ce stă la masa de lucru și scrie
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ceai, mobilul, și ceasul, și cărți, și creioane, Și-n amintire ograda și râtul cu sălcii și răchite... Cine-ar fi spus ce-o să-ajungi după vremuri, Iuane, Pe ce drumuri o să umbli prin două veacuri neliniștite? Încă mai umblu desculț, în buzunar cu sâmburi prăjiți Pe vatră, după ce pâinea din cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
care a fost adusă aici într-o corabie. Acum "bardul Caledoniei" tronează asupra pieții centrale din Dunedin într-o poză tipic poetică. Doar pana de scris i-a fost - farsă studențească ? - furată. 3 februarie 2003. Citirea gazetei, dolarii-kivi și oamenii desculți La 8 dimineața sînt așezată în Green Acorn, un local cochet cu specific alternativ-biologic, beau o ceașcă de cafea cu lapte și citesc Otago Daily Times. Mi-am propus studierea minuțioasă și zilnică a acestui ziar serios și extrem de citit
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
nota specifică vestimentației neozeelandeze. Hainele de fiecare zi servesc la fel de bine la excursiile prin pădure, la jocul de golf sau la alunecatul pe role. O femeie cu tocuri înalte e o imagine cu totul neobișnuită pe-aici. În schimb mersul desculț e foarte banal (văd mult mai des oameni fără încălțăminte decît inși cu telefoane mobile). O mulțime, și nu numai sportivii, poartă cămășile celor de la All Black, echipa națională de rugby. Tricourile în culorile naționale, cu stema caracteristică sînt, desigur
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
pe amărîtul ăla... Oricum, au căutat minuțios, din pod pînă-n pivniță, uitîndu-se peste tot după urme de sînge. Sărmanii bătrînei înspăimîntați de la etaj n-au înțeles nimic din ce se petrece. Au fost scoși din pat și tîrîți la parter, desculți, în cămăși de noapte, livizi de frig, ca și noi toți. Tipii își îndreptau pistoalele spre noi, în timp ce zbierau o intrebare după alta, înjurînd și amenintindu-ne cu închisoarea dacă nu-l predăm pe cel căutat. Pînă la urmă, au fost
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
recunoscută de autor, atmosfera moldovenească este predominantă în euforia tradiționalistă a naturii, a sentimentalismului liric, a etnografiei și în elogiul satului arhaic. Referințele de situare mai adecvată ar fi, din punctul de vedere al cititorului din România, Zaharia Stancu din Desculț, pentru excesul liric și efortul extenuant al muncii, și Geo Bogza din Cartea Oltului, pentru tendința de monumentalizare a naturii. Referințele sunt stilistice, nu tematice. Sunt posibile repere de situare, nu influențe. Dar să acceptăm, ca un loc comun impus
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
fi aflat în spinarea unui buiestraș sălbatic, ce vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l văzură pe Ștefan umblând desculț prin noroi și prin bălți, cu un cârd de boboci de rață, ca niște gălbenușuri, în jurul picioarelor lui, piu, piu!, iar mai apoi ochii lor grijulii descoperiră pruritul de pe antebrațul copilului, cum îi spuneau și năvăliră asupra lui, ce-ai
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
lumina sfârșitului Recital în spectacolul interior fac exerciții cu numere oarbe ele măsoară puterea unei iluzii pași pe pământul subțire al umbrelor mereu ți se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
sfîrșitul lui martie crengile pomilor. O nouă generație de fete așteptând semnalul prestabilit, orânduite în felul unei oștiri înainte de a porni la atac! De vorbă cu arborii Tot copil am rămas. Încă mai țin, până la Paști, numărătoarea copacilor înfloriți. Umblu desculț, fluier, nechez și vă pun, adesea, în ochi, la fel ca pe-o oglindă de buzunar, întregul lan de floarea - soarelui de lângă cimitir. Tot copil, dacă nu cumva visez. Dacă nu cumva sunt beat sau vrăjit sau pur și simplu
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
prepeliță și floarea de volbură. Câtă recunoștință în rândul gâzelor, în sufletul lipsit de păcate al vrăbiilor și al sfintelor sălcii când le privesc în felul cum se uită copiii, în recreația mare, la colegele lor din clasele paralele. Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă. Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil, chiar dacă sunt lat în spate cum tăietorii de lemne. Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul să-mi cadă, la fel ca un măr
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
zvâcnind în hăul fricii goale în aracii bătrânei vii cu mladele în Pind aici țărâna-i arsă și e seacă tu du-te-n rodul lumii să exulți aici fântâna încă mai e sacră și văd bondarii iernii-n șir desculți... fătul mi se părea mi se părea că nasc preludiile-n cântec dar am rămas doar om și stea cu fătul timpului în pântec ritual în zori auzi duelul cu mine femeie în tine etern doar viciul scânteie eu lunec
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
ca o prostituată. Viața aceasta o atrăgea, în ciuda umilințelor pe care era constrânsă să le îndure; era vag conștientă de primejdiile imersiunii în păcat și știa că noul ei fel de viață încălca învățăturile pe care le primise de la carmelitele desculțe în școala curată și luminoasă, văruită în alb, aflată lângă biserica Notre-Dame-de-Lome. Ca toți oamenii care făceau parte din cercul ei, a devenit în scurtă vreme dependentă de cocaină. în cele din urmă, înaltul demnitar s-a săturat de ea
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
praf, înfiptă în fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr gol Și cu frunzele care cad și lumina bătând din spate Pare că e dintr-un tablou Pe care-l poartă întotdeauna cu el. îl privesc. Omul meu mătură cu mișcări lente Pe sub rază De parcă s-ar
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe jos Și își închină seara perna Și ziua farfuria cu mâncare El care odinioară purta haine scumpe Acum urcă muntele desculț Și ridică la răscruci câte o troiță. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova Și drumul iconarilor străbătându-vă satele Și același băiat cântă din fluier, el cel atât de îndrăgit De păsările și urșii și lupii Pe care îi învățase a vorbi
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
iubirii tron a treia oară regele-i gol lângă regina goală în brațe albe/slabe calde/reci robi și bezmetici goi și lacomi suntem regi Decapitarea de vis în timpanele verzi ale verii tot mai rar clipa-și sună pașii desculți tot mai reci amintiri printre degete printre nori zboară palid găurită de viespi turta lunii turnată din ceară și prin sângele unicornului rănit trece în chiot ultimul alai de nuntă sau de vânătoare pe când iscoadele cetății decapitate de vis stau
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui poate copilul desculț ce purta stranie coincidență chiar numele tău
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
în care morții au adormit cu televizorul deschis ultima imagine înaintea somnului un bărbat în macferlan galben acoperindu-și fața cu palmele dar îndeajuns ca printre degetele ușor evazate să-i poți vedea totuși tapiseria. regele numai în cămașă și desculț alergând prin iarba înrourată printre cadavre și noduri de lână jumătate om jumătate ceață văzut ca printr-o foarfecă în genunchi lângă trupul neînsuflețit al prietenului de o viață. au petrecut cândva doar ei doi pe un țărm de mare
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în praful verii de pe părău, departe... Sub nuc e-o Casă Mare. Neam, vecin, La mese lungi și albe, cu fețe luminate, Ciocnesc cupe de aur și omenesc bucate. Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit de drumuri
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
mers gratuit mă molipsește peste hăuri cu un surâs * totul există și nu există în același timp, aici zace pesemne taina nedeslușită a copilului au fost ierni. au fost înmuguriri sub care am trecut neumbriți de gînd. au fost maluri desculțe, știuca țîșnind noaptea din oglinda apelor. e monologul meu întrerupt de monologul tău, strada ca după o colindă trecători însingurați și-atît de rari încît ar fi putut să-și dea binețe a fost doar o seară de vară și-o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]