280,392 matches
-
teritoriu străin) și dragoste de țară (specifică celor care își apără propriul teritoriu). Pe baza acestei logici este lesne de înțeles, în cadrul războiului iugoslav, cine au fost naționaliștii și cine cei mînați în luptă doar de dragostea de țară. Problema devine ceva mai confuză dacă punem la socoteală și soarta miilor de familii de sîrbi din ținutul Krajna, obligate de autoritățile croate, imediat după dobîndirea independenței, să-și lase casele și să ia drumul pribegiei. Mai mult, o afirmație precum „În
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
Pavel Șușară Cunoscutul ziarist, scriitor și critic de artă Tudor Octavian, personaj cu un vag aer cehovian prin imaginarul epic, devine subit și iremediabil kantian prin exactitatea prezenței și prin rigoarea mișcărilor, atunci cînd pătrunde în lumea concretă, miraculoasă și labirintică a obiectului de artă. Cu fler de comisar în veșnică anchetă din oficiu și cu suflet caritabil de misionar a
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
Constantin Țoiu Roman e ce crede un scriitor că este un roman, dacă se întâmplă să îl scrie cu toată convingerea. Convingere, siguranță avându-le cert și Șerban Tomșa, un anonim gata să devină celebru... Teleormănean, trăind în lumea Moromeților, Tomșa îi distorsionează spațiul intrând de-a dreptul în suprarealism, în felul în care un pâlc... o pădure de nuci din natură, se apucă deodată să crească anapoda în interiorul unei locuințe omenești: „Un nuc
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
olandeză. Pe pereți, discret luminate, tablouri, în special cu personaje feminine, care se concentrează toate în jurul motivului epistolar. Aici, prin efectul de acumulare, motivul, dincolo de geniul plastic al artiștilor, își revela puterea literară. Trecînd de la un tablou la altul, ochiul devine progresiv sensibil la varietatea posturilor, la diferența motivărilor. Totul se joacă în jurul scrisorii pe care unii o citesc și alții o scriu, pe care unii o pecetluiesc la lumina lumînărilor, iar alții o descifrează în obscuritate. Unii se concentrează asupra
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
presa de la București îl revendincă pe Michael Howard ca român e bine. Dar poate că ar fi trebuit precizat că părinții săi au plecat din România din cauza legilor antievreiești din acea perioadă, nu pentru că se așteptau ca fiul lor să devină liderul Conservatorilor britanici. l Cîteva ziare printre care și România liberă stau cu ochii pe cheltuielile făcute de PSD cu ocazia deplasării în Brazilia, pentru a vedea dacă partidul de guvernămînt nu a folosit și bani publici în acest scop
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
din stîlpii de susținere ai democrației este accesul liber la informație, fără îngrădire și manipulare și am încercat să contribuim la realizarea acestui drept. Î. A fost greu s-o înființați? R. Demersurile legale, birocratice, financiare au durat ceva, biblioteca devenind accesibilă publicului abia în octombrie 1990. Dar am fost sprijiniți de „Fundația Cehoslovacă a Cartei 77” și de numeroși oameni de cultură, printre care însuși președintele de atunci, Václav Havel. Î. Cu ce ați început efectiv colectarea? R. Am început
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
de la Budapesta, veneau în portierele autoturismelor, special amenajate. Intrau 10 volume în fiecare portieră. Mai era așa-numitul samizdat sălbatic, fiecare ins care citea o carte greu accesibilă o copia pentru prieteni. Î. Care era criteriul după care o carte devenea samidat? R. Diferite și variate. Unele cărți erau reproduse fiindcă nu se mai publicau deloc în Cehoslovacia, fără rațiuni politice aparente. De pildă, cărțile despre yoga, despre Tibet, despre religii orientale, în general. Tot ce nu se afla sub control
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
tot interesul să-i livreze lui Iliescu un cadavru politic, incapabil să-l stânjenească în eventuala funcție de la Cotroceni. Într-adev|r, din clipa în care i s-au retezat iluziile că se va eterniza în fotoliul prim-ministerial, Năstase a devenit alt om. Autoritarismul s-a metamorfozat în bădărănie, cinismul în vulgaritate crasă și bruma de coerență politică în haos irevocabil. În afara producției de ouă de la Cornu, Adrian Năstase nu pare să mai controleze altceva în România. Căzut la mijlocul prea multor
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
fii față de cel de lângă tine și adevărul naturii se restabilește. Istoria umană îndelungată recâștigă dreptul sacru al tigrului sfâșiind căprioara... Speranța în viața de apoi, ca și într-o lume dreaptă, pașnică, s-a dus. Încheieturile moralei au slăbit. Înțelepciunea devine un mod de a scuza, de a explica și, eventual, de a corija existența... Până și apetitul sexual, osândit de creștini, exaltat de păgâni, crește... Au fost și sunt bătrâni, ca Victor Hugo, al căror potențial viril atinge culmi comice
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
văl/ Coborît lin din înalții/ Nouri cruzi în formă de/ Coapse pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor, stratagemele timorării. Erosul preferă a se exprima prin galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!// Iar sticla Dumitru/ Satisfăcea/ Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
deci cu incertitudinea oricărei ierarhii în planul semnificațiilor. Amenințat de expansiunea lumii noi - reprezentată de ridicarea unui combinat sub directa supraveghere a Tovarașei - Pădurea lui Noe, un sat de câmpie care aduce puțin cu Metopolisul bănulescian, împrumută coordonatele geografiei mitice devenind un spațiu inventat ca „decor pentru uz propriu”. Nu este cu totul lipsit de realitate, dar aceasta este una banală, derizorie, susținută de personaje ciudate, individualizate doar prin monomaniile lor (numele sunt relevante: Gopo, Blainșteineru, Carbon, Bibiloi, Pichi, Cliti ș.a.
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut.// Rugina lui se scutura peste frunți/ fără elan purtînd din mit antic palori -/ nicicînd atît de alegoric Luna/ n-a otrăvit clanurile ei de feciori!” (Salomeea). Același astru devine ținta derizorie a unei carabine, într-un univers tot mai sălbăticit, dominat de un imbold cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă obiectul unei îngînări ricanate: „Anii trec ca filele dintr-un album cu ilustrații,/ fiecare ilustrație era neapărat un episod;/ un trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
timpul sunt ca o fugă/ a unui nebun care vrea să se prindă/ pe el însuși - și e întotdeauna câte o cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
și socială, nu o dată acuzată de cele mai grozave culpe. Despre Arthur Koestler, marele căutător al adevărului, demascatorul proceselor trucate de la Moscova, autorul faimosului Zero et l’infini, un biograf al său a relatat că în viața de toate zilele devenise cunoscut ca un bătăuș și un violator de femei (lucru confirmat și de un martor atît de serios precum Simone de Beauvoir în scrisorile ei către Nelson Algren, iubitul ei american din anii ’50, strînse nu de mult în volum
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
nu reală !) de marile puteri, fie de Uniunea Europeană, fie de Rusia ori de USA. Forța economică a Chinei, a Japoniei se simte tot mai vizibil pe piața comercială, determinând regrupări de companii și monopoluri În restul lumii, căci legea concurenței devine neiertătoare. Și monedele naționale, echivalente nedezmințite ale tranzacțiilor de orice fel, au intrat și În atenția noastră, a oamenilor de cultură, mai accentuat În actuala criză mondială, declanșată cu doi ani În urmă. Totul În jurul nostru s-a manifestat parcă
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
scriitorilor imigrați sau doar ostili regimului politic erau automat scoase din circulație), combinație între marile valori recunoscute ca atare încă din perioada interbelică și noile vedete ale realismului socialist. După căderea regimului comunist punerea în discuție a canonului literar a devenit legitimă, mai ales din perspectiva golurilor existente în cadrul acestuia. O serie întreagă de scriitori fuseseră excluși din marile sinteze critice și ținuți departe de ochii publicului (de programele școlare nici nu mai putea fi vorba, simpla lor pomenire putînd să
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
nici nu mai putea fi vorba, simpla lor pomenire putînd să atragă sancțiuni drastice), în fond, singurele instanțe naturale (în comunism lor le-a fost adăugat și un factor nenatural: politicul) apte să confirme caracterul canonic al unor opere. Or, devenise clar că operele tuturor acestor scriitori ar fi trebuit puse la locul lor (de unde fuseseră arbitrar extirpate) în istoria literaturii române. În mod normal (exceptînd unele perioade istorice aberante, cum ar fi dictaturile de tot felul), revizuirile ar trebui să
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
infinit. Capacitatea de auto-reproducere a discursului e dată, în definitiv, și de opțiunea autorului pentru o anume căutare a “personajului” său: în pliurile existenței, în formele de compoziție logică a gândirii, în “Întîlnire” ca șansă și “spațiu” al jocului. Cartea devine, pagină cu pagină, o odisee și o enciclopedie savant comentată, disimulată atît de literaturitatea foarte acuzată uneori, cît și de estetica scriiturii și a demonstrației. Dacă e real că știința e și ea o artă, a gîndirii, a discursului, a
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
de a se mișca în costumele Mariei Miu, între tipurile de limbaj, de ritual, în suma gesturilor, a privirilor, a pretențiilor, în felul în care se așează și se ridică unii și ceilalți pe și de pe scaunele ce ajung să devină adevărate personaje, și nu doar elemente din decorul scenografului Mihai Mădescu, de pașii pe care îi fac unii sau ceilalți pe podelele din lemn, unduindu-se pe lîngă siluete de case strîmbe, strecurîndu-se pe străduțe înguste-înguste, tot atît de bine
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
decorul scenografului Mihai Mădescu, de pașii pe care îi fac unii sau ceilalți pe podelele din lemn, unduindu-se pe lîngă siluete de case strîmbe, strecurîndu-se pe străduțe înguste-înguste, tot atît de bine culoare meschine din interioarele locuințelor protagoniștilor. Scena devine brusc mult prea mică atunci cînd cei cinci pretendenți intră cîntînd la cîte un instrument muzical, folosit ca ultimă armă de seducție - fluier, chitară, cinel, trombon, acordeon. Formează ad-hoc o mică orchestră, un cvintet ce interpretează o serenadă, o modalitate
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
o mică orchestră, un cvintet ce interpretează o serenadă, o modalitate, alta (a cîta?) de a o cîștiga pe nehotărîta Agafia Tihonovna. Inocentă, seducătoare și chiar îndrăgostită de toți cei cinci bărbați. Dar numai unul îi poate fi soț! Scena devine într-o secundă mare și pustie în finalul spectacolului cînd alesul, Kocikariov, fuge pe geam, luînd în fuga lui și orice umbră de promisiune făcută. Ba a sărutat și buzele dulci ale viitoarei soții... Înainte de a sări pe geam și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Fugarul din PSD este lichea pentru tătucul partidului, în schimb în cei care țin prima pagină a ziarelor are „deplină încredere”. Un veleitar pur sînge n-ar fi părăsit niciodată barca lui Iliescu. Gușă a ieșit din coloană și a devenit brusc lichea. Cît timp s-a aflat în curtea lui Iliescu și încă fruntaș PSD, n-a fost lichea și veleitar.” Una peste alta dl Băcanu are dreptate, dar, dacă acest Gușă e o conștiință, ca să zicem așa, de ce nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
a fi imens. Pentru că, nesincronizarea din timpul implantării dispozitivelor electronice, a dus și la o dereglare a aparatului vorbirii celor doi prezentatori. Și voi da câteva exemple-dicționar: cuvântul „dimineață” este pronunțat trimineață, inșii cu fruntea descrețită sunt desfruntați, țara a devenit trinițară, sufragerie = sufra; dormitor = dormi; bucătărie = bucă; Adriana = Atriana; Cosmin = Cosmtrin (?!); Iulian, prezentatorul de știri = triIulian... Este adevărat: cei doi tineri sunt reconfortanți, numai că implantul nu are rezultatul scontat având în vedere că respectivii râd tot timpul, când nu
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]