2,071 matches
-
Arta ne poate condimenta identitatea. Fără artă, ne simțim mai liberi. Aproape ca în Sahara. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Nu ne mai interesează cărțile. Prea ne - am stricat ochii citind printre rânduri. Criticul de artă nu trebuie să devoreze cadavre. Poate fi tigru, nu hienă. În artă, este foarte greu să cucerești și publicul de astăzi și pe cel de mâine. În artă, eternitatea se cucerește cu pasul, nu cu racheta. Arta încearcă să împingă relativitatea cotidiană spre absolut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar care să nu se considere o fată mare în bordel. Două cauze degradează omul : sărăcia lucie și bogăția în exces. Șansa omenirii e că, în materie de spirit, hienele se mai devorează și între ele. Pământul prea roditor îi lenevește pe țărani. Lumea scoate limba la tine și când învingi și când pierzi. Bârfa - o acuplare de viduri intelectuale. Multe capodopere au fost salutate, la apariție, cu impresionante cantități de salivă. Tranziția
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că har este rima perfectă la pahar. Când ești pe jar, se vor găsi oricând câțiva cunoscuți care să - ți întindă o mână de surcele. Ura ne devoră. Perseverent și perspicace. Ura - această broască râioasă a condiției umane. Cămătarii alungați de Iisus din templu au fondat mai târziu Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. O femeie nonșuetistă poate constitui un semn de degradare a speciei. Bogăția e ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și civilizațiile mari. Somnul nu este distribuit echitabil. Unii dorm de câteva generații. Există și femei care nu pot fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate. Orice avangardă debutează ca o armată de îngeri căzuți. Și pasiunile intelectuale devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In puț pot cădea căscații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
știam dacă există vreo chimie între noi, și eu o și vedeam nevasta mea. Pe Valeria am detestat-o când am încetat să o mai iubesc. Cred că doar din cauza faptului că m-a înșelat cu Pelicanul. Pe Moni am devorat-o și am făcut-o să mă părăsească, dar conștient că dacă nu aș fi împins-o eu, ea tot m-ar fi părăsit. Cu Manu probabil că aș fi fost și astăzi dacă nu ar fi făcut atâtea greșeli
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Corupția politicilor și a managerilor lor este o constantă în viața politică italiană și probabil nu doar italiană. Ea apare mai ales din nevoia de a-și procura acea cantitate enormă de bani pe care partidele și curentele lor o devorează, astfel încât îi implică pe toți sau aproape, creând o întrețesere de șantaje reciproce” 3. Inima zdrobită Există un al treilea înțeles al cuvântului, într-adevăr neprețuit prea mult de etimologie, deoarece prezintă unele lacune lingvistice, dar în același mod este
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu cartea și o citeam, o devoram de fapt, cum făceam pe atunci cu toate cărțile. Obișnuit cu poezia de avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea sau Stephan Roii, Doinaș îmi suna ciudat, nelocalizabil. Priveam articulațiile poemelor lui, enjambamentele atât de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole demente: se lasă devorat de furnici, se autocrucifi-că, aruncă în aer broaște și cameleoni îmbrăcați în armuri, ordonă împușcarea, la zid, a zeci de tineri, din rănile cărora își iau zborul păsări colibri. Alterego-ul său este un oribil pitic mutilat de ambele mâini, pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
depozit întreg de Criști aruncați claie peste grămadă amintește imagini de la Auschwitz. Nimeni nu are nevoie de Cristul de aluat pe care personajul îl cară-n spinare dintr-un loc într-altul, și pe care în cele din urmă îl devorează. Un bătrân își scoate ochiul de sticlă și-l pune în palma unei fetițe - prostituate. Un episcop comite păcatul sodomiei cu un mare crucifix de lemn, pe un pat, în altarul unei somptuoase catedrale. Urletul disperat al personajului 265 acoperă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fie ținuți la distanță de grup. În rândul multor specii de insecte, cum ar fi văduva neagră și călugărița, masculul este și mai dezavantajat de natură: în momentul în care își depune sămânța în interiorul femelei, aceasta îl ucide și îl devorează imediat, ca gustare postcoitală. Doar oamenii (și câteva primate superioare cum ar fi urangutanii) întrețin relații sexuale pe toată perioada anului, atât ziua, cât și noaptea, în orice anotimp și pe orice vreme și numai oamenii fac acest lucru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o să mă fută și pe mine. Greșit! Iau cremele lui Rossi șo pornesc spre casă. Casa mea nu-i un loc bun pentru mine, niciodată n-a fost. Prefer să muncesc cât mai multe ore suplimentare. Oameni ca Gus, ei devorează orele suplimentare. Au obiceiul ăsta În timpul verii ca să acumuleze cât mai mult timp liber și să se ducă la golf În timpul zilei când terenul e liber. Eu, eu pot doar să dorm În timpul zilei. Mie noaptea Îmi place să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru nefăcut și puturos, plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust de căpșuni. Săpunul. Îi place la nebunie, dar nu vrea să-mi ia pula tare În gură, pula mea jupuită și solzoază care pute, și o dă la o parte din fața ei și trage de ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe aceea. Când și-a găsit cartea ce i se nimerește, o devoră. O mistuie și o mănâncă din nou. O ia de o mie de ori la răscitire, o învață pe de rost și chiar o scrie din nou". Preteriția încununează finalul acestei secvențe: "Iarăș [sic!] nu poate fi o aluzie la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
direct din mediul său cultural? Strălucită întoarcere la sine a celui care-și mușcă propria coadă și reînfășoară în jurul său șarpele artei căruia Quattrocento-ul florentin îi desfăcuse primele inele, în felul catoblepasului din fabulă, acel animal antic care se devora pe sine. Un drum dus-întors spre Extremul Orient nu ar fi poate, în acest punct de epuizare a imaginilor pictate în Occident, inutil. În acele țări ale modestiei surâzătoare unde cei mai mari pictori mă gândesc la japonezi considerau pictura
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lor, și nu în niște eroi scrobiți, impasibili, declamatori și sentențioși. O, Shakespeare, mulțumesc! O, Kemble și Smithson, mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu! Mulțumesc îngerilor poeziei! Văzui astfel Romeo, Virginius, Shylock, Wilhelm Tell, Othello, îi văzui pe Macready, Kean, Young. Citii, devorai repertoriul străin, și recunoscui în sfârșit că, în lumea teatrală, totul venea de la Shakespeare, așa cum în lumea reală, totul vine de la soare; că nimeni nu i se putea compara, căci era dramatic precum Corneille, comic precum Molière, original ca și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sintagmă care s-ar putea explicita ca "tradiție revoluționară"?) sunt greu, dacă nu imposibil de evaluat, din motivele amintite mai sus cu privire la blocarea într-un câmp conceptual autist în raport cu care nu se poate stabili comunicarea (precum un șarpe care își devorează propria coadă), pentru o mare parte a lumii au constituit unica opțiune, pentru o prea lungă și tristă perioadă. În România anului 1973, de exemplu, în Micul dicționar filozofic, la care au contribuit nu mai puțin de 46 de autori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu greu am putea găsi de-a lungul istoriei o altă concepție despre lume care să-și ilustreze atât de arbitrar și de contradictoriu propozițiile fundamentale. Paradox cât se poate de explicabil: transformismul și voluntarismul inerente mitologiei comuniste i-au devorat fără scrupule propria substanță."921 Trebuie asumate și sentințele intransigente, verdictele robuste care spun ceea ce trebuie spus, căci relativismul nu își are locul pe terenul crimei: "sistemul comunist este cea mai mare aberație creată de oameni împotriva oamenilor", "un act
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
înlocuiesc un tată cu un altul, vitreg Lenin în cazul revoluției bolșevice, ori Fidel Castro în cazul cubanez. Merită reținută formularea plastică a lui Verjat: "Revoluția, timp inevitabil proiectat spre un viitor devenit incert ca urmare a morții tatălui, își devorează proprii ei copii: ne vom aminti aici că Saturn, după ce și-a castrat tatăl, își înghițea și el copiii. Oamenii nu au așadar acces la libertatea revoluționară decât plătind vamă și, deși visează la epoca de aur, nu realizează decât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la tot felul de Întrebări tâmpite tot weekendul. Mă gândeam și că două zile În plus plătite de Goering nu ar strica, dar asta am ținut pentru mine. — Și cu el cum rămâne - cu mortul? Am privit Înapoi la cadavrul devorat de larve al lui Von Greis și apoi am Înălțat din umeri: — Nu se grăbește nicăieri, am răspuns. Și apoi, nu vrei să strici ospățul, nu? Am luat resturile de hârtie pe care Inge reușise să le strângă din sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nopții, steaua Aldebaran trecea pe firmament, cataclismul era amânat cu 52 de ani. Dacă nu... dacă nu, spunea legenda, soarele nu va mai răsări a doua zi, așa cum se întîmplase de patru ori înainte. Prima oară, când oamenii au fost devorați de jaguari. A doua, când pământul a fost devastat de uragane înspăimîntătoare, iar oamenii au fost prefăcuți în maimuțe. A treia, când o ploaie de foc a pustiit totul și oamenii au fost transformați în păsări. A patra, când pământul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
incendiat Tenochtitlanul, avem și mai multe motive să ne îngrozim. Poate totul trebuie privit așa cum Mexicul își privește vulcanii. Știind că sub coroana de zăpadă arde un foc primejdios. Artistul din vechiul Mexic a căutat oroarea, rânjetul crud, gura care devoră. Dar a făcut-o, poate, din credința că toate au un revers. Dacă viața este o floare, brațul care o rupe se termină în mod normal cu o gheară. Nicăieri florile, păsările, vântul n-au fost atât de insistent chemate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că ele n-au nici un temei. Mă surprind pândind prin apă cu ochii deschiși și îmi amintesc, în timp ce înot, fel de fel de întîmplări cu oameni cărora rechinii le-au retezat un picior dintr-o singură mușcătură sau i-au devorat cu totul... Fără să mă oprească nimeni, mă feresc singur să mă depărtez prea mult de țărm. Și, după zece minute, mă întorc. Deși cine știe dacă voi mai avea vreodată prilejul să înot într-un ocean? În loc să mă facă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind devorați de furnici, un dentist pripășit aici în circumstanțe încurcate, plîngîndu-se de căldură și de muște, căruia englezul trebuia să-i explice mereu că vroia să ajungă la Salto și apoi la Palenque și de la care a aflat că există muște
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
A fost epoca de construcție a acestor piramide și a templelor din vârful lor. Un mileniu după aceea, din motive necunoscute, s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat și la Teotihuacan. Orașul a fost părăsit. A fost lăsat să moară devorat de junglă. De ce? Într-o zi, pe aceste trepte n-a mai urcat nimeni. Ele au rămas la discreția vântului, a ploilor și lianelor. În timpul când în Europa domnea Evul mediu, la Palenque a reînceput domnia junglei. Arborii tropicali și-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]