2,113 matches
-
erau ațintite spre acest perete și pe aruncătoarele de flăcări. De aceea nimeni nu sesiză mișcarea de pe celălalt perete. 8 Creatura ieși încet din cavitatea în care stătuse până atunci în amorțire. Fumul coconilor și al celorlalte materii organice încă devorate de flăcări formau vârtejuri care reduceau vizibilitatea aproape la zero. Dezmeticindu-se. Hudson aruncă o privire rapidă pe detector. Ochii i se măriră și se răsuci strigând: ― O mișcare! Am detectat o mișcare. ― Poziția? făcu sec Apone. ― Imposibil de localizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ci cu faptul că eu citeam tot mai mult. Balzac XE "Balzac, Honoré de" , de exemplu. Citeam la 11 ani tot ce găseam de Balzac XE "Balzac, Honoré de" ! Citeam acolo de Paris, de Champs Elysées și de altele asemenea. Devoram colecții întregi, nu unul-două volume. În consecință, târgul devenise prea mic, în vreme ce lumea din jur creștea mereu. Și senzația asta era constantă, ba chiar tot mai acută, fiindcă venea din cărți, în special din Balzac XE "Balzac, Honoré de" , mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de legume. Am mâncat trei, una după alta. —E tare bun, am zis cu gura încă plină. Mai bun decât sendvișul la toaster. A adus două farfurii cu ton fript și sos de fasole neagră; delicioase. M-am grăbit să devorez când au sosit și crostini. Din când în când, îl priveam peste masă, surprinsă; era ușor să uit cât de bine arată dacă nu mă uitam la el mai des. După asta putem să mai luăm niște cocaină, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar nu am văzut pe nimeni, ceea ce era o ușurare; asta însemna că mă puteam îndopa cu antreuri. Fusesem la sală dimineață, ceea ce însemna că în acea seară puteam mânca tot ce îmi tuna. Geneviève Planchet veni la mine în timp ce devoram alte câteva rulouri. Eram gata să o întreb dacă ceea ce îmi îndesam în gură se numea într-adevăr în franceză „zburând-prin-vânt“1 când mi-a spus fără nici un fel de preambul: —Richard se întreba dacă i-ai văzut cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ia personal dacă nu îți plac filmele pe care le alege. — Vrei să mergem să mâncăm ceva? mă întreabă. Fac semn din cap că nu. Și totuși Tim vrea să mănânce. Zice că e mort de foame, deși mi-a devorat jumate din punga de Revels mai devreme. Ne îndreptăm spre Eddie Rockets. Alegerea lui, nu a mea. Nu-mi e câtuși de puțin foame. Stăm lângă fereastră și eu mă uit la tonomatul din colț, întrebându-mă cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe brațul puternic al lui Adam. —Deja te simți amețită? râde el. — Nu. — Păi, atunci clar mai ai nevoie de ceva de băut. Îmi umple iar paharul. Când vine felul principal, linguini cu trei feluri de brânză și măsline, îl devorez. Arată minunat, iar gustul e și mai și. Porțiile sunt mici, ceea ce-mi convine. Asta îmi place la delicatese. Te ajută să-ți păstrezi silueta. Deși uneori mi-e atât de foame după o masă cu delicatese încât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asigura fotosinteza luminii solare. Așadar o producție agricolă suficientă va presupune utilizarea unor organisme modificate genetic; însă nimic nu ne garantează că acestea nu sunt vătămătoare. Și timpul trece, iar rezervele scad mereu. Pădurile vor deveni și ele din ce în ce mai rare, devorate de industriile de armare navală, apoi de industria hârtiei, de expansiunea agriculturii și a orașelor. începând cu secolul al XVIII-lea, s-au tăiat păduri de pe o suprafață a globului egală cu suprafața Europei. în ultimii zece ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și atunci ce rost are, ce rost mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și acest amănunt îl descumpăni. Când reveni în secție era pauza de masă. Îl căută din priviri pe Urâciosul, îl descoperi retras într-un colț, se așeză lângă el. Ascultă, îi zise, tu ce vrei de fapt de la viață? Urâciosul devora foarte preocupat o conservă de legume, o ataca meticulos de pe margini, arăta foarte ordonat și curat, cu spatele drept, cu figura placidă. Eu nu vreau nimic de la ea, îi răspunse într-un târziu, fără să-și ridice privirea din conservă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teamă. Violența îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă întreb dacă mai trăiesc sau au murit, atât de lent era procesul. Și în urma lor nu rămânea decât durere și suferință. Midori a luat o țigară și a aprins-o. — Asemenea tipuri de moarte mă sperie... când umbra morții devorează încet, încet partea vitală și până să-ți dai seama, totul în jur se întunecă și nu mai vezi nimic, iar cei din jur te consideră mai mult mort decât viu. E cumplit. N-aș putea suporta așa ceva. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decât la ele de dimineața până seara. E liberă toată ziua, așa că are timp să cocheteze cu tot felul de poziții cu care să te mai delecteze data următoare când o vizitezi. Când te bagi în pat lângă ea, te devorează cu lăcomie și juiseaz\ de trei ori la o repriză. Și îți spune: „Nu-i așa că am un corp superb? N-au cum să te mai satisfacă fetele tinere. Ele nu se pricep la așa ceva, nu? Cum e? Bine? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și niște lapte. Molfăind, mă gândeam că, dacă ar fi fost o prăjitură, vara trebuie să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător de elastică, crema caldă, de culoarea unui gălbenuș, zahărul crănțănind Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg din câteva Îmbucături lacome. După ce mi-am luat un Tageblatt și țigări de la chioșc, am deschis ușa de la clădirea În care locuiam și am pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-au adaptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curând altul și chiar scrisese ceva fiindcă nimeni nu-l deranja sau măcar recunoștea. În ziua aceea, localul a fost botezat cu numele lui. O altă teorie pretindea Însă că proprietarul cafenelei era un cititor pasionat al lui Kundera; după ce devorase toate cărțile sale și făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cuprinse de o uluială consternată. Chiar În clipa aia Asya și Armanoush au intrat În bucătărie, urmate de Sultan al Cincilea, care miorlăia dându-le de Înțeles că-i era foame. Haideți să dăm ceva de mâncare pisicii, Înainte să devoreze tot ashure, a spus mătușa Zeliha. În clipa aia mătușa Banu care lucrase În ultimele douăzeci de minute pe blatul de bucătărie, pregătind ceaiul, tăind lămâile felii și ascultând discuția aceea fără să intervină niciodată, s-a Întors către soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la Iași. Este Lupta de intenție, din 2008. Un tablou anticomunist, prin mesajul pe care am vrut să-l transmit. Vedem scris, în limba engleză, pe sertar, History of The Communist Party (Istoria Partidului Comunist). Vedem un fragment din Saturn devorându-și fiii de Goya. Vedem un lacăt care simbolizează sistemul comunist sovietic carceral. Sistem care l-a omorât pe Hristos în biserici, a omorât credința în Dumnezeu, ajungând să transforme bisericile în cluburi de noapte. În centrul compoziției, îi vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
părinți, asta-i ordinea, iar de pe la doisprezece ani am început să-mi aleg eu cărțile din bibliotecă, pentru ca, mai apoi, să mă înscriu și la biblioteca școlii, și la cea municipală. Citeam haotic, așa voiam eu, având o curiozitate insațiabilă. Devoram cam tot ce-mi cădea în mână, cărți care-mi depășeau nivelul de înțelegere. Cervantes, Tolstoi, Dostoievski, Thomas Mann, Balzac, Flaubert, de pildă. Și D.H. Lawrence, cu scandalosul său roman "Amantul doamnei Chatterley", pe care-l citeam mascat într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
despre care ați scris aplicat, cu multă pasiune intelectuală, v-au marcat în vreun fel trăirile interioare, viața? Pictați, Carmen Mihalache? C.M.: Aș fi vrut grozav de mult să am acest talent. Îndrăgostită de pictură sunt de mult, în adolescență devoram cărțile lui Henri Perruchot despre viețile pictorilor, și mă visam flanând prin Montmartre și Montparnasse. Aș putea spune că am un simț deosebit al formei, al culorii, doar atât, dar nu am îndemânare, nu am talent pentru desen. Deși pun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mi rupe cu dinții bucăți din suflet. Am putea-o privi, printre lacrimi, și ca pe o jertfă întemeietoare? Nu știu. Știu însă că am ajuns la destinație. Adică la capăt.". COLECTIV, adăugăm, este un recviem al realităților românești. Suntem devorați de un monstru numit corupția instituționalizată. Până aici, am cunoscut una dintre fațetele celui născut la 50 de ani după un alt celebru scriitor ploieștean, avangardistul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă și al Jurnalului de sex. Părăsim tristul spectacolul oferit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se pare total ambiguă. să mă ajute la ce ? Deși pare inocentă, întrebarea domnului Busbib conține o mică provocare, un scenariu. e ca și cum domnul Busbib ar dori să facă parte ceva mai intens din viața mea. ori eu sunt deja devorat de multă vreme de imixtiunea altora în ființa mea intimă. De multă vreme însă nu mai țin cont de întrebările bizare pe care mi le pune gardianul. De exemplu aceasta : „mereu văd o ferestruică deschisă la mansardă. o fi fereastra
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-mi curăț un măr. mărul s-a rostogolit în mijlocul mesei, iar cuțitul a căzut pe jos. între timp porumbeii au ciugulit integral mărul, dar, dintr-un motiv ciudat, de mine nu s-au atins. Probabil că porumbeii și vrăbiile nu devoră corpuri umane inerte sau moarte, doar corbii și vulturii se dedau la astfel de plăceri. Porumbeii intră prin fereastra pe care am lăsat-o deschisă în sala de baie. Practic, de trei ani și-au transformat întregul meu apartament într-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adevărat dacă nu cumva poemele mele sunt adresate de fapt unui alt poem există poate poeme care citesc poeme poeme care se iubesc cu alte poeme poeme care se hrănesc cu alte poeme în orice caz în natură animalele mari devoră animale mici și toată lumea se hrănește cu toată lumea iată de ce vă implor să acceptați acest test de existență : vă rog să citiți versul următor de două ori dacă existați și o singură dată dacă nu existați 56. — mulțumesc că mi-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atît de repede și cum de reușiseră să vină atît de repede la el... Bestiile veneau de pe lista lui, se ridicaseră de pe lista sa proaspăt întocmită. Da, cuvintele, literele, semnificațiile se transformaseră în bestii și acum năvăleau peste el, îl devorau lacome și urmau probabil să-l ciugulească pînă la ultimul atom. 70. Domnișoară ri, am o veste îngrozitoare chiar astăzi am aflat că toate poveștile de dragoste se termină prost m-am interesat, am stat de vorbă cu specialiști toți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]