1,677 matches
-
intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să dormi la mine, luăm binoclu’ și mergem la pândă. Să vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia. Hă? Ce părere ai?“ Bineînțeles că am zis da. În ciuda revoltei și a dezgustului pe care mi le stârnise Florentina, tentația de a o vedea pe Veronica în exercițiul funcțiunii, înveșmântată în halatul cu maci era irezistibilă. Mi-am promis ca în viitorul apropiat să onorez negreșit invitația Florentinei. Și totuși am continuat să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
urmărește, cu inima strânsă, trista Cyteră pustie), mă-ntreb uneori: prin ce minune sau grație căror cauze misterioase, am reușit să străbat indemn toate încercările prin care am trecut, în așa fel încât să-mi pot privi propriul suflet "fără dezgust"?... Dar să trecem mai departe... Sufletul lui Făcând, acum 30 de ani, elogiul vicontelui Henri de Bornier, poet și autor dramatic, a cărui fragilă celebritate e azi așa departe de noi, încât mă-ntreb dac-a existat vreodată, Edmond Rostand
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
împărți întregei bande pentru a fabrica din ea bulgări de aruncat în bărbile "harharilor". A urmat o goană fantastică. Aud încă țipetele în noapte. Văd încă panica în mulțime. Simt parcă și acum inima mea strângându-se de milă, de dezgust și de revoltă... Imaginea scenelor acestea m-a urmărit multă vreme. Amintirea lor intră cu mult în cazurile care m-au făcut să privesc întotdeauna cu îngăduință umila mulțime a ghetourilor noastre și care m-a oprit de a adresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar ce preț are judecata mea despre mine însumi? Așadar, n-am putut fi altfel. Căci ce anume m-a determinat, când eram copil, să mă despart de camarazii mei, în cruciadele naive care mă tulburau și mă umpleau de dezgust? Ce m-a îndemnat mai târziu să iau partea omului pe care justiția franceză îl declarase trădător și să cred că descopăr proba nevinovăției lui în chiar înverșunarea și intransigența detractorilor lui? Ce m-a făcut să mă râdic împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
achitat. Aceasta ar Însemna că moartea lui a fost absurdă. Se ridică și le strigă foștilor săi judecători: Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
elipsă și de aceea vom Întîlni În acest vagabond un zeu baroc. (...Alergătura mea continuă pornește, de fapt, din oroarea ce mi-o dau lucrurile care mor. Simt cum fiecare clipă moare În brațele mele. Și atunci mă Îneacă un dezgust profund care mă face să azvîrl cadavrul acelei clipe și să alerg mai departe. Speranța mea este să se termine odată această nebunie. Dar clipa În care m-am gîndit astfel a și murit și trebuie să mă despart de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o imagine a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus și a fost pătruns multă vreme de o mult prea mare consolare. A simțit un asemenea dezgust pentru viața din trecut, mai ales pentru plăcerile trupești, încât i se părea că i s-au șters din suflet toate imaginile întipăriteîn el. Astfel că din acea zi până în luna august 1553, când s-au scris acestea, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
orb, dar care avea mari dorințe de a-I sluji în tot ce putea el cunoaște. Se hotărî să facă mari pocăințe, nu atât pentru a-și ispăși păcatele, cât pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Simțea un mare dezgust pentru păcatele din trecut și o dorință foarte vie de a face lucruri mărețe din dragoste pentru Dumnezeu, încât, fără a socoti că păcatele îi erau iertate, nu-și amintea totuși prea mult de ele în faptele de pocăință pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rugăciunii, începu să-și amintească iarăși de păcatele sale și, foarte amănunțit, ca pe un lucru ce i se închega dinainte, le cerceta pe fiecare, crezând că trebuia să le mărturisească din nou. La sfârșitul acestor cugetări simți un mare dezgust pentru viața pe care o ducea și imbolduri puternice de a o părăsi. Atunci, îi plăcu Domnului ca el să se trezească ca din vis.Cum avea deja o oarecare experiență în deosebirea spiritelor - mulțumită învățăturii pe care o primise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțire spirituală 2, după care voi purta trei dialoguri în felul următor. 63. Primul dialog, cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său har pentru trei lucruri: primul, să dobândesc o cunoaștere lăuntrică a păcatelor mele și dezgust față de ele; al doilea, ca să simt neorânduirea lucrărilor mele, pentru ca, dezgustându-mă de ele, să mă îndrept și să mă orânduiesc; al treilea, să cer cunoașterea lumii pentru ca, dezgustându-mă, să îndepărtez de la mine lucrurile lumești și zadarnice. Iar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
către o stare mai calmă. Brațele lui puternice vroiau să o cuprindă pe Carlina cu intenția de a trage-o mai aproape de el. Mâinile lui i se părură niște gheare reci, iar fața lui deformată de medicamente era plină de dezgust. - Te rog să nu mă atingi. Să nu pui nici în glumă mâna pe mine. Ești ca un hoit. Pleacă de lângă mine și cât mai departe! Lacrimile acestui bărbat aflat între două vârste erau fierbinți, iar sufletul îi ardea în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
locuinței. Cuvintele de dragoste lipseau cu desăvârșire. Dar lucrurile nu stăteau așa. De cele mai multe ori el gătea, făcea cumpărături, avea grijă de plata facturilor și să nu-mi lipsească nimic din ce mi-aș fi dorit. Toate acestea nu ștergeau dezgustul pentru faptul că mirosea a băutură. Am avut parte în viața mea doar de iubitori de alcool. Și nu vor să se debaraseze! - Uite, de exemplu, tu. Nu este zi să nu bei. - Hai, nu exagera! Eu beau un pahar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Aș vrea să mă gîndesc la ceva, aș vrea să caut un cuvînt cu care să deschid discuția, să ies cumva din atmosfera asta, să pot pleca, mai bine-zis să fug, să ajung undeva unde să vărs greața din mine dezgustul de mine însumi -, să mă pot jura în fața cuiva, chiar și-n fața unei pietre, că n-o să se mai întîmple... Dumnezeule, într-adevăr, am fost satană! Ce greață mi-i de mine!... Dimineață am fost vulgar cu doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă să-mi alunge gîndurile rele, prinzîndu-mă prietenește de braț. Nu, Vlade. Nu teama de complicații m-a făcut să fiu astfel, ci dezgustul, spune Dinu. Dezgust?! se miră Vlad. Exact! confirmă Dinu. Pentru mine, dragostea are un înțeles mare, văd în dragoste frumusețe și puritate: un suflet întîlnind un altul pe măsura lui... Închipuie-ți ce frumos mi-ar sta să fiu prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să nu regret atîta, să nu suspin atît". De unde știi că-i blondă?! tresare Dinu, eliberîndu-și brațul din strînsoarea mea. Nu știu. Astea-s versuri de Esenin. Ah! exclamă el, închizînd brusc ochii, scuturînd din cap ca de friguri, ce dezgust mă apucă uneori numai gîndindu-mă!... Cum naiba reușiți voi tu și Vlad să treceți atît de ușor peste...?!... Cine spune că reușim, Dinule? îl întreb eu surîzînd. Nu uita ce ți-am spus: fata de la I.L.L.... Mda... Poate că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Încă mai vorbesc În numele unui liberalism În cadrul căruia „este obștească toleranțiia tuturor religiilor și pozvolenie fără perorisire a Îmbrățoșa tot feliul de negoți” <endnote id="(505, p. 80)"/>. Pentru pașoptiștii români, sentimentele față de evrei erau amestecate, variind Între milă și dezgust, admițându-se totuși că acești „străini rătăcitori”, pe cât sunt de necesari societății, pe atât sunt de supuși „netoleranței și prejudecăților sălbatice ale norodului”. „Ovreiul - scria Alecu Russo În 1840 -, această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mică și ticăloasă, unde zărești printre geamurile sparte vro duzină de jidovi grămădiți unii peste alții și lucrând Într-o atmosferă puturoasă”, „crâșme proaste ținute de jidovi stremțeroși”, „o crâșmă scârnăvă” cu „rachiu strâcat”, „un locaș mârșav, ce-ți insuflă dezgust și În care un jidov stremțuros speculează patimile răle” <endnote id="(444, p. 91)"/>. La rândul său, când scrie În 1840 despre murdăria evreilor ieșeni („de toate vârstele și de toate sexele”) și despre mirosul urât pe care aceștia Îl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
perceperea evreilor Înșiși ca fiind „necurați” (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”). Dar și de la considerarea băuturii și mâncării „cușer” ca fiind ceva tenebros și spurcat. Într-un act din 1837, de pildă, se spunea că moldovenii din Fălticeni „cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne [cușer] de la evrei” ; <endnote id="cf. 276, p. 82"/>). În 1798, evreii din Oradea (vestul Transilvaniei) se plângeau că autoritățile locale le-au interzis cârciumarilor evrei să vândă băuturi alcoolice creștinilor, „sub pretextul că vând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Remarc deocamdată faptul că dr. Barasch se referea la cârciumi În general, și nu anume la cele arendate de evrei. Foarte probabil că Iuliu Barasch nu se referea la acestea din urmă, pentru că, doar cu câteva rânduri Înainte, Își arătase dezgustul față de cârciumile moldovenești, dar le lăudase pe cele evreiești : „Nu găsești nicăire cârciume atât de mizerabile, lipsite de toate, ca În Moldova. Cârciumele relativ mai bune sunt acele ținute de evrei, cari se bucură din această pricină de o clientelă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ei consumă carne de vacă. A mânca astfel de carne e „mare păcat” și o fac doar cei „de liftă rea” (necreștini), cred țăranii moldoveni, care „au greață de carne de vită ; mai bine postesc” <endnote id="(259, p. 236)"/>. Dezgustul moldovenilor de a consuma carne de vită, și mai ales „carne de la evrei”, este atestat Într-un act redactat la Fălticeni În 1837 : „[românii] cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne de la evrei” <endnote id="(276, p. 82)"/>. Nu trebuie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au greață de carne de vită ; mai bine postesc” <endnote id="(259, p. 236)"/>. Dezgustul moldovenilor de a consuma carne de vită, și mai ales „carne de la evrei”, este atestat Într-un act redactat la Fălticeni În 1837 : „[românii] cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne de la evrei” <endnote id="(276, p. 82)"/>. Nu trebuie să ne mirăm prea tare. Secole de tradiție religioasă au produs, din ambele părți, această „distanță culinară” dintre „noi” și „ei”. De exemplu, În Pravila bisericească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să crească în tine el și Marinca te-au adus atît de aproape de eroina lor, încît nu mai știi care e stomacul tău și care e al ei. Atunci cînd prietenul ei (Alexandru Potocean) încearcă s-o atingă, îi împărtășești dezgustul. Revolta ei împotriva lui e un moment de mare dramă, o mică explozie în a cărei lumină se întrezărește ceva fundamental strîmb și irezolvabil în relațiile dintre bărbați și femei, dincolo de ce-a făcut comunismul din ele. Totul pornește de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Eric Kennington, „figuri de eroi și paladini, modele de loialitate și purtare cavalereasc)... Ins), cănd compar)m ceea ce erau acești oameni În realitate, unii mediocri, alții ipocriți, cei mai multi niște oarecare, cu ființele superioare create de Kennington, suntem cuprinși de dezgust, ca și cum ai avea În fâț) o Înșel)torie pe care artistul nu prea o practic), dar, ca un medium și În funcție de sensibilitatea să, i s-a cerut de c)tre un spirit puternic, dar impur s) practice acest lucru”. Ce
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vrea să facă rău. Că teatrul lui este poezie, ce trebuie văzută În contextul sufletului său Întunecat. Această confesiune mi-a dat curaj să tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
eu de ce să vă vreau?! Toată lumea iubește de fapt țara unde s-a născut, iar În cazul meu și pe cea În care s-a stabilit. Sper să nu sune a patriotism de ocazie, față de care mi-am afirmat deseori dezgustul. Minusculi cum suntem În contextul uriaș al universului, uitându-ne la stele, intuim că aparținem acelei vaste unități, că suntem un fragment din ea. România face și ea parte din această vastă unitate și, cum s-a Întâmplat să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]