1,719 matches
-
panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat detestabil. Personal se simțea incapabil de gânduri mârșave și accepta prezența lor la alții - își spuse - cu cel mai mare dezgust, și numai datorită intereselor statului. Sentimentul datoriei - iată adevăratul imperativ sub care acționa - era lucru cert. Recurgea la motivația aceasta - era nevoit s-o recunoscă - în intrigi și comploturi, chiar dacă cel mai mărunt indiciu de intrigă îl revolta. Conștiința propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
se oferi un bilet de liberă trecere. Bătrâna femeie zâmbi posomorât. Nu-și prea mai prețuia combinația de piele și oase care reprezentau propriul trup. Dar privea cu voioșie faptul că se îndrepta probabil spre moarte. În ciuda vârstei și a dezgustului de sine, nu se simțea dispusă să accepte uitarea. Dar Clane o rugase să riște. O amuza vag pe Lydia că, acum, conducătorul nu o mai îngrozea. Avea propriile ei motive pentru a-l crede pe Clane un om capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
om de știință în domeniul atomic, avea în spate cea mai mare putere dezvoltată vreodată de vrăjitorii din glorioasele zile legendare. Vedea că expresia impersonală de pe chipul celuilalt se transformase într-un început de dispreț. - Pe zei, - spuse Czinczar cu dezgust - voi linneenii sunteți cu toții la fel - niște oameni slabi. Clane nu scoase o vorbă. Deseori se uitase cu regret la oglinzile care îl arătau exact așa cum îl vedea Czinczar. Un tânăr zvelt, cu un chip alb și efeminat și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ai rîs-plîns. Ești o ființă tristă cu mult umor, așa te văd". Da, Brăduț, ai ieșit din sfera lui Patrick și ai redevenit Brăduț. "Ce-ar mai fi de spus? Vreau să te ajut să-l vezi pe tata fără dezgustul dezamăgirii. Te-a iubit-durut, să știi, dar n-a avut putere să egalizeze vîrstele. N-a vorbit, cît a mai vorbit, decît de "puștoaică": "Spune-i, Brăduț, să nu caute muzici dispărute, să nu-și treacă viața uitîndu-se îndărăt după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
această creatură care... nimerise întâmplător la școala satului cu oameni cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pentru Întâia oară Emily mi-a aruncat privirea aceea a ei. Nu era genul care să-și exteriorizeze emoțiile, dar era capabilă să-și ridice sprâncenele și să-și coboare bărbia Într-un fel care să exprime, fără nici un dubiu, dezgust și milă În proporții egale. — Miranda? Sunt eu, Emily, a zis ea, cu chipul strălucind de zâmbet, de parcă Miranda ar fi fost În stare să se strecoare prin cablul telefonic și să i-l vadă. Liniște. Încruntată: O, Mimi, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
peste noapte În Întreaga lume; cred că, În unele cazuri, expediția costă mai mult decât sticla În sine, mai ales dacă e vorba de o sticlă pentru vreun individ obscur. Părea intrigată. Mă privea pentru prima oară altfel decât cu dezgust, exasperare sau indiferență. — Păi, să vedem. Dacă ne gândim că fiecare din pachetele trimise prin FedEx În țară costă În jur de vreo douăzeci de dolari, iar cele internaționale cam șaizeci, totalul pentru FedEx ar fi de vreo nouă mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cuvânt din ce spune femeia asta? Nu e vina mea, Em, eu vorbesc engleza, am vorbit-o dintotdeauna. Știu că o face special, ca să mă Înnebunească pe mine. Emily mi-a aruncat privirea ei obișnuită, Încărcată cu un amestec de dezgust și milă. — Dat fiind că respectiva carte iese mâine de sub tipar și ele nu sunt aici ca să o cumpere, ea vrea să iei tu două exemplare și să le trimiți la Teterboro. Avionul o să le ducă de acolo la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s‑au fixat mai Întâi asupra pantofilor mei, apoi a pantalonilor și apoi a bluzei, după care au mers În sus, spre față și păr, evitându‑mi În tot acest timp privirea. Expresia Întipărită pe fața ei era una de dezgust pasiv, cum au detectivii aceia insensibilizați din serialul Lege și Ordine atunci când dau de Încă un cadavru schilodit și Însângerat. Am făcut o scurtă trecere mentală În revistă a propriei persoane și m‑am Întrebat ce anume declanșase reacția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se Închidea uneori telefonul În nas, dar Miranda Își pierduse deja interesul. Se holba nu la mine, ci la caserola mea cu supă. Câțiva stropi din lichidul verzui Începuseră să se prelingă pe margine. Și‑a Întors privirea, plină de dezgust, atunci când a realizat că nu numai că aveam În mână ceva comestibil, dar chiar aveam de gând să consum acel ceva. — Scapă imediat de chestia aia! a lătrat ea de la cinci metri depărtare. Doar mirosul pe care‑l emană e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea și‑a făcut apariția. M‑a analizat din cap până‑n picioare fără grabă, iar privirea i‑a rămas pasivă și indiferentă. Trecusem examenul! Era pentru prima oară de când lucram Împreună că nu mă pricopsisem cu o privire de dezgust total sau, În cel mai bun caz, cu vreo remarcă răutăcioasă, iar pentru asta nu fusese nevoie decât de o echipă de intervenție formată din redactori de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu Marin azi, ultima oară. Luasem această hotărâre și căutam să gust orice clipă, eram sigură că ea nu se va mai Întoarce. Ce clipe Îngrozitoare! Mă aștepta o luptă de neconceput din nou În lumea de care fug cu dezgust, uneori cu invidie, dar rareori cu ură. Dar, atunci când a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu pot să-l alung de lângă mine, e atât de bine cu el, suntem veseli, uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia pentru atingerea lui fizică. Nu l-am lăsat să mă sărute, mi-e scârbă și dezgust. Am o criză depresivă, care durează de câteva zile. A fost contrariat și mi-a dat de Înțeles că el nu mă va mai căuta de-acum Încolo. Ducă-se dracului! Numai să nu rămân fără companie, ar fi groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu idiotul de Vasile. Dar cât o să dureze oare? De atunci, sunt complet incapabilă de a Începe ceva. Cred că lovitura nu poate fi mortală pentru lucrarea mea literară. Aș fi În stare să-l omor! Totuși, senzația asta de dezgust pentru toată lumea, de separare totală, de singurătate voită mă arde, mă domină acum. O să mă duc cu Crângulescu. Ce bine e de el! E consacrat, e liber, e nebun și știe să-și respecte nebunia... N-am nici un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior de un prestigiu deosebit în fața poporului. ― La dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil, să aibă dascăl cu prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru ceilalți doi canaturile. Nu prea era lume la ora aia, cârciumarul se apro pie, îi privi cu oarecare dezgust, dar nu zise nimic. Nu părea surprins că-i vede, probabil că Ologu mai pierduse și alți dinți în ultima vreme. — Câte-o bere și câte doi mici la ăștia trei pe care îi vezi aicea ! ceru Costică. Apoi se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le. „Care ești, mă ?“, scrâșni din dinți. Apucă unul la întâmplare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te opri... Îmi place să mă atingi așa, încet... îmi place că-ți tremură mâna... Parcă ai avea mai multe degete... Parcă ai avea mai multe mâini... Parcă ar fi în tine mai mulți bărbați deodată... Maca se strâmbă de dezgust. Își strânse pumnii în buzunare și o porni pe scări în sus. Umbra mai zăbovi câteva clipe, apoi veni după el, înfășurându-i-se în jurul tălpilor, ca niște încălțări îmblănite. Închise ușa și rămase rezemat. Observă, cu mirare, că suferă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
place de el? — Nu ți-am spus deja? Acordă atenție numai afacerii. Tu nu după el umbli, ci după buzunarul lui. Dacă mă insultă și-mi spune să plec din patul său? Dacă nu reușesc să-mi ascund sentimentele de dezgust? — Ascultă, afacerea asta nu are legătură cu sentimentele. N-a avut niciodată, nu are și nici n-o să aibă vreodată. Asta este soarta unei femei. Trebuie să faci mâncare, indiferent ce ai în bucătărie. Nu poți să visezi doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a întârziat trei ore. A intrat cu două mii de oameni, cu mare pompă. Mergea într-un palanchin roșu aprins, purtat de șaisprezece bărbați, știind că acest privilegiu e rezervat numai împăratului Chinei. Am făcut eforturi pentru a fi amabil, deși dezgustul meu era fără margini. M-am înclinat ușor și i-am strâns mâinile lui Elgin în stilul chinez. M-am chinuit și am reușit să-mi țin sentimentele în frâu. Admir înțelepciunea cuvintelor sale de încheiere adresate lui Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
manichiurate. Trimitea mesaje, m-am gândit eu. Garantez asta personal. De ani Întregi ne facem verile În Toscana și de altceva nici că mă ating. Își Îndreptă Întreaga atenție asupra telefonului, care suna, și-l vârî Înapoi În geantă cu dezgust când văzu identitatea apelantului. Mi-am făcut de lucru cu meniul, Întrebându-mă dacă toți angajații de la Kelly & Company erau cumva În posesia unor fonduri uriașe. Nu prea aveam cum să contribui la discuția despre subtilitățile Chianti-ului. Ideea părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sammy? —Tipul Isabellei. Ce-a vrut să zică, lucrează la Bungalow? — E paznicul, Elisa. Probabil că l-ai văzut de o mie de ori. —Paznicul? Ce caută paznicul În excursia noastră? șuieră ea. Aproape imediat, expresia ei se schimbă de la dezgust la Înțelegere. A, am Înțeles. E unul dintre Downtown Boys. Da, e perfect logic. Nu cred că stă În centru 1, am spus, Încercând să-mi amintesc dacă știam unde locuiește Sammy. Se holbă la mine cu dispreț. —Bette, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să faci ca să treci de următoarele câteva zile - dar să nu-l atingi pe Philip Weston În nici un fel, mod sau formă. Detest ideea că stai În aceeași cameră cu el. Își Încreți buzele În jos, Într-o demonstrație de dezgust și se scutură un pic. —O, da, iar eu mor de fericire când mă gândesc cum te strecori În pat lângă Isabelle, În timp ce-i spui cât de superb arată În noul ei set La Perla. Acest simplu gând Îmi provocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu toții mai Încolo. Am Înșfăcat o pereche de jeanși curați, un tricou și o pereche de papuci, le-am Îndesat Într-una dintre pungile de plastic pentru rufărie ale hotelului și m-am repezit afară din cameră, simțind un ușor dezgust după ce i-am lăsat pe Philip și Leo În atmosfera lor liniștită, domestică. M-am dus În holul hotelului, ca să-mi fac de lucru și să iau o gustare Înainte să mă pot Întoarce În siguranță În cameră, dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cauzează o stare de un distres pronunțat. Spre deosebire de anorexie sau bulimie, în acest caz, excesul alimentar nu este urmat de strategii compensatorii (vărsăturile autoprovocate, laxative, înfometare sau exercițiu fizic în exces, însă este însoțit de aceleași sentimente de vinovăție, stânjeneală, dezgust și depresie. Eventuala includere a existenței unui comportament de compensare (de pildă, purgarea ocazională) printre criteriile de diagnostic ale acestei categorii este un subiect controversat. Deloc surprinzător, episoadele frecvente de hiperfagie neînsoțite de eliminare pot determina probleme de greutate, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]