2,118 matches
-
fiecare vers, ca În această strofă tipică, citată și de E. Lovinescu: Așa: vino să-mi ridici sufletul ca pe o coajă de copac și să-mi citești durerile Închise - cuiburi de păsări triste, acolo. MÎinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, și ochii tăi, pentru copilul tristeților mele, odihnitor hamac. (Tristeți) O anume labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, În experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cresc și se Întunecă”, „Iată un șarpe se tîrăște peste pleoapele noastre”, „Dar iată aici În poemul acesta eu vă sărut gleznele sîngerate”, „ploaia Își desface cozile de păun În privire”, „diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului”, „Privește: În părul ceasului deznădejdea n-a rupt panglicile izvoarelor”, „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Dau de perete porțile sîngelui / Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”... Spațiul privirii devine astfel un loc de trecere, Întotdeauna
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Părerea lui Conachi este că o femeie suferă, cînd suferă, mai mult: „căci la femei totdeauna durerea este mai vie”. Să nu ne scape Însă din vedere că suferința femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit. Deznădejdea Zulniei mărește chinul, dar și mîndria răbdătorului Ikanok. Imaginea ultimă nu mai lasă nici un dubiu: bărbatul Înduioșat de durerea pe care a provocat-o ține „În brață” pe zăluda Zulnia și petrece... A descoperi o concepție asupra feminității În aceste
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este deșertăciune și goană după vănt.” Acum că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc ca deznădejdea să ia locul oricărui entuziasm, chiar și a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt sterile, deși pustiitoare sunt. E ca și cum certitudinile descoperite ca false ar fi incendiate sub laserul îndoielii. În urma lor n-ar rămăne aparent nimic, dar solul
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
împreună să fie semne pentru Ființă, sunt insuficiente lor înșile, prin urmare vor fi susceptibile de a intra sub cupola deșertăciunilor. Nu numai lucrurile sunt multiple, dar și visele, și, vai, și vorbele. Contemplarea și supracreditarea multiplelor aduce cu sine deznădejdea, durerea, nefericirea. Istoria este guvernată de nedreptate, de dizarmonie, de dezordine, de moarte. În istorie deci, să fie căutarea fericirii inutilă? Mai mult, fericirea să fie mai degrabă, asociată neființei decăt ființei? Și dacă așa stau lucrurile, este pentru că omul
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
în ce faci tu acum.” Viața devine o enclavă a faptei, o insulă a făptuirii, o oportunitate care trebuie asimilată. Din nou conexiunea la entuziasmul inițial, cel premergător demersului interogativ, a fost posibilă, acum finitudinea vieții a fost asumată, iar deznădejdea transgresată, de vreme ce am convenit că toate sunt daruri divine de care nu poți decăt să te bucuri. „Tot ce găsește măna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în locuința morților în care mergi , nu mai este nici
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și dorință nesatisfăcută de experiență” (/175). Însă, departe de a fi lamentație, fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În primul rând
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sa romantică, Eliade consideră că trebuie să acordăm simbolului și metafizicii un rol important În explicarea operei sale poetice. De asemenea, nu trebuie uitate nici interpretările autorului amintit, atunci când se studiază Miorița sau meșterul Manole (Destinul culturii românești, În „Împotriva deznădejdii”, Editura Humanitas, București, 1992), interpretări care sporesc și nuanțează Înțelegerea elevului, specificul național al unor motive universale. M. Eliade poate constitui un excelent suport și În educația patriotică, deși astăzi are un statut insuficient de bine conturat, cu atât mai
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
insuficient de bine conturat, cu atât mai mult cu cât acesta a mărturisit: „cred mai mult În viitorul culturii românești, decât În viitorul culturii europene”, sesizând astfel filoane, potențialități creatoare Încă nevalorificate (Destinul culturii românești, I, II, În volumul „Împotriva deznădejdii”, Editura Humanitas, București, 1992 și Protoistoria sau Ev Mediu, În volumul „Drumul spre centru”, Editura Univers, București, 1991). Într-o Europă ce se dorește cât mai Întreagă, opera lui M. Eliade ne poate ajuta mai bine la precizarea identității naționale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cele obișnuite, regăsite În textele manualului. În mod asemănător, recurgând la lucrarea Yoga. Nemurire și libertate (Editura Humanitas, București, 1993) se poate Îmbogăți imaginea elevilor În problema fericirii. La tema ,,Dumnezeu” se pot folosi texte din ,,Căderea istoriei” (volumul ,,Împotriva deznădejdii”, Editura Humanitas, București, 1992) și din ,,Permanența sacrului În arta contemporană” (1964), reprodus În ,,Briser le toit de la maison” (1986). Aici, Eliade se referă la cele două ,,căderi” ale omului În istorie. Prima este cea biblică. Atunci, conform tradiției iudeo-creștine
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
București, 1991. 27. Eliade M.: Dicționar al religiilor (Împreună cu I.P. Culianu), Editura Humanitas, București, 1993. 28. Eliade M.: Despre Eminescu și Hașdeu, Editura Junimea, Iași, 1987. 29. Eliade M.: Morfologia religiilor, Editura Jurnalul literar, București, 1993. 30. Eliade M.: Împotriva deznădejdii, Editura Humanitas, București, 1992. 31. Eseev, I.: Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983. 32. George, Al. S.: Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, Piața Scânteii, 1981. 33. Flodeanu Gh. Fantasticul În opera lui M. Eliade, Editura „Gutinul”, Baia-Mare, 1993. 34. Ghideanu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
schemă, posibilitatea de a rămâne singuri trezește o tristețe profundă și un sentiment de izolare. Teama și panica ce rezultă sunt emoții tipice tiparului abandonului" (p. 103); b. tiparul privațiunii; sentimentele profunde trezite de acest tipar emoțional sunt tristețea și deznădejdea, "care se nasc din convingerea unei persoane că nu va fi niciodată înțeleasă sau luată în seamă" (idem, p. 105); c. tiparul subjugării; este axat pe sentimentul că nevoile celui în cauză nu sunt niciodată prioritare într-o relație. Celălalt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar de o manieră dureroasă, făcându-ne hiperempatici și hipersensibili, foarte receptivi la nenorocirea celorlalți. Dar dincolo de aceasta, atunci când ne apropiem de tristețile depresive, ceea ce ne pândește este retracția: mai întâi, un sentiment de neputință, apoi de indiferență, apoi de deznădejde" (p. 218). Tristețea nu înseamnă depresie. Ea nu este totuna cu aceasta, căci dacă tristețea este, în ceea ce o privește, o emoție normală, ce face parte din repertoriul emoțional al oricărei persoane sănătoase, depresia este, la rândul ei, o boală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
9. Intervenția în depresie: medicamente sau psihoterapie? / 207 8.9.1. Diminuare și remisie în depresie / 208 8.9.2. Intervenția medicamentoasă și forme de psihoterapie în depresie / 210 Capitolul 9. Suicidul / 215 9.1. Delimitări conceptuale / 215 9.2. Deznădejdea ca factor mediator între depresie și suicid / 216 9.3. Teorii psihologice privind suicidul / 218 Capitolul 10. Tulburările anxioase / 225 10.1. Prezentare generală / 225 10.2. Panica și agorafobia / 227 10.2.1. Tulburarea de panică / 228 10.2
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
predictibil pentru un stil de atribuire. Astfel nu se poate stabili o relație de cauzalitate între un stil atribuțional defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar persoana nu are abilitățile necesare pentru a schimba aceste rezultate". Această teorie propune o asociere etiologică în dezvoltarea depresiei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simptomele factorul cauzal respectiv nu este prezent sau nu se manifestă; cauza contributivă reprezintă un factor etiologic a cărui prezență mărește probabilitatea apariției simptomelor, dar nu este nici necesară, nici suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va deveni deznădăjduită la apariția unui eveniment aversiv. Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta deznădejdea și nu neajutorarea. Așadar
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va deveni deznădăjduită la apariția unui eveniment aversiv. Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta deznădejdea și nu neajutorarea. Așadar, în cazul acestei teorii accentul nu cade pe perceperea incontrolabilității evenimentelor, ci mai degrabă pe posibilitatea apariției evenimentelor aversive. Acest fapt rezolvă contradicția apărută în cadrul teoriei neajutorării învățate, contradicție legată de faptul că persoanele depresive se
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
iraționale în privința consecințelor negative ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative despre sine. Au fost identificate trei tipuri de inferențe pe care persoanele le pot face, aceste inferențe modulând măsura în care persoanele dezvoltă sau nu deznădejdea și apoi simptomele deznădejdii depresive în fața evenimentelor negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative despre sine. Au fost identificate trei tipuri de inferențe pe care persoanele le pot face, aceste inferențe modulând măsura în care persoanele dezvoltă sau nu deznădejdea și apoi simptomele deznădejdii depresive în fața evenimentelor negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la care se referă teoria
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la care se referă teoria disperării sau a deznădejdii ar putea fi caracterizată de cel puțin trei simptome majore care țin de trei dimensiuni majore ale psihicului: o întârziere a apariției răspunsurilor voluntare (simptom motivațional); dificultatea întâmpinată de subiect în a realiza că răspunsurile sale pot avea un efect
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
observabil în care persoana în cauză declară că ea se gândește la a-și pune capăt propriei existențe. Aceste idei pot fi raportate spontan de către persoană sau aceasta poate confirma existența lor atunci când este chestionată direct despre ele. 9.2. Deznădejdea ca factor mediator între depresie și suicid După cum știm, depresivul se consideră pe sine un ratat. Mai întâi el crede că a pierdut ceva de valoare substanțială, cum ar fi o evoluție personală, sau crede că a eșuat în a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
evoluție personală, sau crede că a eșuat în a atinge un scop considerat important. Apoi, el se așteaptă ca rezultatul oricărei activități întreprinse de el să fie negativ. Senzația unei pierderi ireversibile și expectanțele negative duc la emoțiile tipice: supărare, deznădejdea, dezamăgire și apatie. Astfel, el nu este motivat să-și stabilească obiective și evită să se angajeze în activități "constructive". Mai mult, el se așteaptă ca întregul său viitor să fie deficitar în ceea ce privește satisfacțiile și realizările. Deci, el se percepe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu toți depresivii se sinucid și nu toți cei care se sinucid sunt depresivi. Se consideră ca fiind importanți factorii care contribuie la apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie în tentativele serioase de suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]