3,820 matches
-
zi să încălzească cu pasiune cadavrul său ... înghețat. Cât se poate Cum să intri în opera unui poet? Pentru a-l înțelege trebuie să-l surprinzi la nivelul artei pe care o exercită, să-l vezi amestecând, într-o frumoasă dezordine aparentă care nu este decât o ordine paradoxală, dar construită, teme pe care le tratează în felul său propriu... a-l înțelege înseamnă a te apropia de el, atât cât se poate... Cum să intri în opera unui poet?... Poveste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apă, de foc sau de cutremur. Un privitor, plasat la o anumită înălțime, vede imediat ce ar trebui să facă acei oameni care răcnesc în chinurile cataclismului sau aleargă care încotro, nici măcar cuprinși de panica ― panica poate fi justificată! ―, ci de dezordine, neânțelegere, risipire a forțelor, neputință generală, prin dislocarea nucleului solidarității umane. Iată niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest lucru? zice tot el. Cum au trăit acești oameni înainte? Cum de nu-și dau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
perioadă de timp. Findcă a gândi că totul ne e permis, în absența unei divinități care ne-ar pedepsi, nu înseamnă că scăpăm de pedeapsă. Pierim prin propriile noastre fapte, care declanșează în lume, fără a le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instincte și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe care rapiditatea devenirii îl distruge. De aceea se spune că morala trebuie controlată de rațiune și nu invers. Noul om e o necesitate și nu un rezultat al teoriilor întîmplătoare. - Și ca s-ajungi la el e necesară revoluția? Dezordinea atrage pe toți cei ce nu și-au însușit ordinea veche, dar mai cu seamă pe cei capabili de orice. Centrifugații vechii ordini și veșnicii profitori constituie clasa revoluționară. E noul om pe care îl formează doar propriile lui interese
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bucătării. Era în anotimpul ploios; orașul Azuchi era încins și sufocant. Mirosul de pește crud și zarzavaturi conservate agresa simțurile. Și nu numai atât, dar alimentele adunate în catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând în camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, în depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce soldații se risipeau în dezordine. — Ar putea fi soldați inamici, comentă cineva. Am auzit că au fugit până la Ibuki. Era, într-adevăr, o posibilitate, iar pușcașii o luară imediat la fugă, înainte. Se dădu rapid ordinul de pregătire pentru luptă, dar cei doi călugări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine, spre castel, cu îmbrăcămintea care nu trezea nici o suspiciune. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și din Niwa, Takigawa și alte clanuri. Singurii care fuseseră prezenți cu o zi în urmă dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, în completă dezordine. Era Ora Berbecului. Nu trecuseră nici două ore între sosirea primului mesager și plecarea lui Hideyoshi. În acel răstimp, Hideyoshi preschimbase o înfrângere din partea de miazănoapte a provinciei Omi într-un prilej de victorie. Crease pe loc o strategie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
complet din felul cum arătase cu doar câteva minute în urmă. Armata clanului Sakuma numărase opt mii de oameni, dar mai rămăseseră doar vreo treime din ei. Ceilalți erau fie morți, fie răniți, fie dezertaseră. Cei rămași erau soldați în dezordine sau comandanți nedumeriți, iar urletele lor de derută făceau situația și mai nenorocită decât era. Se vedea clar că frații mai tineri ai lui Genba nu erau capabili să organizeze haosul. Majoritatea ofițerilor superiori muriseră. Diversele subunități nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om tânăr. Prevăzuse sosirea lui Hideyoshi doar ca pe o posibilitate vagă; de îndată ce posibilitatea devenise o reală amenințare, în tabăra lui, se dezlănțuise confuzia. Nu puțini oameni își părăsiseră posturile, acuzând boli, alții nesocoteau ordinele și mulți soldați dezertau în dezordine și panică. Era o stare de fapt tristă: din șapte mii de militari, nu mai rămăseseră nici măcar trei mii. Aceasta era armata care pornise din Echizen cu voința fermă de a-l înfrunta pe Hideyoshi. Oamenii aceia n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
singur lucru: lipsa unei comenzi autoritare. De asemenea, acțiunile lui Hideyoshi fuseseră neașteptat de repezi, ceea ce nu făcuse decât să-i năucească și mai mult. Zvonurile și informațiile false bântuiau peste tot, încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
situații. Unitatea trupelor de atac primi comanda, ocoli Nagakute și ținti trupele care rămăseseră, după ce aripa stângă a clanului Tokugawa năvălise înainte. Planul consta în a ataca rapid centrul inamicului și, cât timp formațiunea de luptă a acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă, nu reuși. Descoperiți de clanul Tokugawa înainte de a ajunge la destinație, soldații fură întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră într-o zonă mocirloasă, unde le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lovit în interese și tocmai de aceea îi vor capul!... În ultimele zile, la emisiunea „Nașul”, se discută mereu despre suspendare. Mă enervează faptul că fiecare invitat își expune ideile, întrerupând pe ceilalți vorbitori să-și finalizeze părerile, într-o dezordine gălăgioasă, încât fiecare telespectator simte o tensiune crescândă asupra capului său. Se mai poate înțelege ceva din aceste dezbateri dezordonate? Singura soluție, apel la telecomandă și trecerea pe alt post de emisie. Aceasta să fie democrația la care am sperat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ei. Sufletul îi era gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din zile i-am aflat povestea tristă ca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca o femeie obișnuită. — Asta-i Judy, explică Sally. Are și o pizdă adevărată. Gaskell e nebun după plastic. Wilt se înfioră. — Iar aici sunt jucăriile lui Gaskell. El e-un drag puber. Wilt își roti privirea prin cămăruie, remarcă dezordinea din ea și clătină din cap. — Dă impresia că încearcă să-și recupereze copilăria pierdută, zise el. — O, Henry, ești atât de perspicace! remarcă Sally, după care deșurubă dopul sticlei de votcă. — Nu sunt deloc. Dar e ceva al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
casa de pe Rossiter Grove, fără să facă ordine după petrecere, și au lăsat camera de zi plină de pahare, de cești și de alte lucruri. Eva fusese extrem de șocată. Ea nu și-ar fi lăsat niciodată casa într-o asemenea dezordine. îi spusese ceva despre asta lui Sally, numai că femeia îi replicase că uite ce lipsă de spontaneitate și că, oricum, ei doar închiriaseră casa pe timpul verii și că era ceva tipic pentru un sistem social patriarhal să se aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
asta sugera servitori, bune maniere și un comportament protocolar care avea să facă din sosirea ei în nud un moment cam stânjenitor. Pe de altă parte, întreg locul părea în mod clar degradat. Grădina era neîngrijită și plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din învățământ, nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tim atâția ani și nu mi-am exersat deloc puterea seducției. Ideea lui Tim de preludiu era să mă întrebe dacă „am chef“ înainte să scotocească prin dulapul lui după un prezervativ. Asta de obicei dura ceva, pentru că era foarte dezordine în camera lui. Începeam să citesc o revistă sau să schimb canalele televizorului cât așteptam. Uneori chiar sunam pe cineva pentru o discuție scurtă pe mobil. Oricum, pentru numele lui Dumnezeu, de ce mă gândesc iar la Tim? Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sarongurile costă zece lire, dar tonele de haine pe care le adaugă costă câteva sute, și noi se pare că nu trebuie să băgăm de seamă.) Dar, când deschid iar ochii, talmeș‑balmeșul e tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare și mai mare, de parcă, în timpul cât am avut ochii închiși, hainele mele ar fi sărit afară din sertare și s‑ar fi năpustit pe pat. Oriunde mă uit, în toată camera, sunt grămezi uriașe de...ăăă, ei, bine... chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cafeaua de dimineață! zice Suze apăsat. Haide. Închide Guardian‑ul media. Mi‑a venit o superidee. — Ce? zic suspicioasă, în timp ce ea mă trage la mine în cameră. Deschide ușa larg, mă conduce înăuntru și‑și desface larg brațele, arătând spre dezordinea din jur. — Cred c‑ar trebui să‑și petreci dimineața aruncând din troace. — Ce? O privesc îngrozită. Nu vreau să arunc nici o troacă. — Ba vrei! Serios, o să te simți foarte bine dup‑aia, cum m‑am simțit și eu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]