1,830 matches
-
le răpește de fapt oamenilor libertatea". Un Big Brother a la George Orwell, reactivat în chip de personaj apocaliptic. Cea de-a doua interpretare a fost provocată de apelul aceluiași părinte. Pașapoartele biometrice ar ține de existența unui "întreg plan diabolic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului". Ajungi ca într-un final să-ți pecetluiești suflețelul cu semnul fiarei maleficul număr 666. Din fericire, subiectul a suscitat o dezbatere publică absolut binevenită. Mă refer la cea organizată de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
prin politica "șocurilor informaționale". Ele numesc, printre altele, difuzarea repetată zi de zi, noapte de noapte a știrilor macabre și grotești: crime, violuri, răpiri, carnagii pe șosele și căi ferate, viruși devastatori, cutremure și incendii etc. Suprasaturat de aceste imagini diabolice care-i bântuie nemilos mintea, bietul om s-ar transforma într-un specimen blazat, apatic, indiferent. N-ar mai opune nicio rezistență semnificativă schimbărilor dorite de marile puteri oculte ale planetei. În final ar urma să devenim cu toții o masă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
personalului a scos închisorile de sub autoritatea juridică, iar politizarea generalizată a sistemului (fiecare pușcărie avea un locțiitor politic, avansările făcîndu-se în funcție de rîvna ideologică demonstrată) a înlăturat mulți specialiști din afara cîmpului concentraționar. Cei rămași au ajuns curînd spaima închisorilor, prin mijloacele diabolice de represiune pe care le-au introdus. Cazul Ortansei Brezeanu este semnificativ, fiind protejata tuturor autorităților penale din ultimele decenii, de la Alexandru Drăghici la Rodica Stănoiu (ea e menționată de Radu Ciuceanu printre cei mai importanți torționari români). Scoaterea la
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
il revient un jour, À lui ma tendresse et la douce ivresse, Qu’un brûlant amour, Garde à son retour... Un velur sonor de culoarea și fluiditatea leneșă a mierii de pădure, o mușcătură dintr-un fruct nemaiștiut, o senzualitate diabolică potențată de o distincție tipic franceză. Căpătase un trecut și un prezent: fotografiile aduse mi-o arătau în Carmen la Metropolitan, în Eboli la Scala, în Adalgisa la Teatro Săo Carlos din Lisabona, în Fidalma la Gran Teatre del Liceu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cunosc foarte bine timp de patru ani de război și ca inamici și ca amici. Trebuia ca cineva să fie rău informat sau cu mare rea credință, să nu recunoască că așa-zisa forță nu era decât o simplă și diabolică invenție a unor indivizi ce aveau interes să se creadă acest lucru. Deci, americanii, treziți la realitate, vor reacționa fără întârziere, salvând Europa civilizată și ajutând-o să-și vindece cât mai rapid posibil rănile războiului. Ce iluzii deșarte! Ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu artă, vestul complică și ajunge la aceeași isterie a complicației de care suferă literatura Desperado din ambele tabere, est și vest. Pe ambele cărări ingeniozitatea rămâne punctul terminus. Literatura Desperado, fie ea din est sau din vest, este deci diabolic de ingenioasă. 1.7. Libertatea Desperado Robii convenției Fluxul conștiinței, care precede epoca Desperado (plasată în anii de după 1950), a fost o libertate iluzorie. Dorința de a evada din realismul veacului al XIX-lea, din omnisciența devenită o convenție atotputernică
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simț. Pentru el, fiecare modalitate senzorială corespundea unui sistem închis, fiecare senzație se producea printr-o eliberare energetică, cauzată din exterior de acțiunea fizică a unui agent stimulator. Acest principiu al "energiei specifice" era susținut de Helmholtz cu o încăpățânare diabolică. A insistat în acest sens că principiul respectiv avea aceeași importanță pentru fiziologia modalităților senzoriale ca și legile formulate de Newton pentru domeniul fizicii. Trebuie menționat faptul că Helmholtz și-a manifestat acest atașament atât de adânc față de principiul "energiei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
împăratului, Livia, cu propriile interese, în legătură cu asigurarea succesiunii la tronul imperial. Ea și-a propus să-l pună pe acest tron pe unul din fiii săi din prima căsătorie, pe Tiberius, în detrimentul vlăstarelor imperiale. A făcut-o după un plan diabolic, care a debutat prin încercarea de însănătoșire a moravurilor din Roma. Influențat de soția sa, Augustus devine necruțător față de desfrâul public, fără a lua în seamă ce se întâmpla în propria familie. Paharul se umple la comportarea scandaloasă a nepoatei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
metafizică a sufletului, care persistă atât în cazul neștiinței primitivului cât și în cazul rebelilor anticreștini? Dostoievski crede că, în realitate, nu există ateism, iar ceea ce numim astfel nu e decât o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, o posesiune diabolică. Prin negație, ateismul afirmă în chip întors existența lui Dumnezeu. El e o pervertire a inteligenței, în felul demonilor, care cred și ci în existența lui Dumnezeu de vreme ce lucrează împotriva voinței lui. Dar cu aceasta atingem acel abis al libertății
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
revelației, singura explicație desăvârșită ce se poate da spiritului omenesc, chinuit să afle originea lumii și a sa proprie. Pornite să nege total adevărul revelat, ipotezele în chestiune, demascate apoi și respinse de știința exactă, nu rămân mai puțin caricaturile diabolice ale afirmației biblice. Căci în toată cultura modernă nu este altă caricaturizare mai demonică decât aceea de a prezenta pe om, din făptură a lui Dumnezeu, fiu natural al maimuței, pentru a justifica toate formele ateismului și ale decadenței spirituale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra vieții politice. Rezultantă a cugetării anticreștine, statul ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele cu care negativismul culturii moderne iluzionează pe om nu sunt decât aceleași mijloace diabolice de înjosire a lui. Ele se insinuează deopotrivă în nobilul domeniu al artelor, unde chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om apar cu mai multă strălucire în această lume. Dintre toate creațiile spiritului, frumusețea are aspectul cel mai seducător și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
abominabile, practicate cu cinism și proclamate în artă ca titluri de superioară aristocrație intelectuală. Parisul e reprezentat prin Marcel Proust și prin Andre Gide, posedați în care sensul normal al vieții a înghețat pentru totdeauna ca în Nikolai Stavroghin, eroul diabolic al lui Dostoievski. George Fonsegrive, studiind această chestiune a pornografiei, aruncă vina pe Belgia, Olanda și Germania, unde s-ar fabrica și de unde s-ar răspândi în lume sub etichetă franceză, dar tot studiul său se bazează pe probe pur
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subiectivă pe de o parte și obiectivă pe de alta. Limitarea subiectivă stă în conștiința omenească din artist, care e cu neputință să nu distingă binele de rău. Și dacă totuși persistă în rău, cazul lui e unul de perversitate diabolică. Întemeiată pe cele mai aprofundate și mai subtile analize ale sufletului omenesc, doctrina noastră mistică ne învață că duhul diabolic lucrează de preferință asupra spiritului omenesc și formele pe care le îmbracă sunt mai ales acelea care populează văzduhul lăuntric
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu neputință să nu distingă binele de rău. Și dacă totuși persistă în rău, cazul lui e unul de perversitate diabolică. Întemeiată pe cele mai aprofundate și mai subtile analize ale sufletului omenesc, doctrina noastră mistică ne învață că duhul diabolic lucrează de preferință asupra spiritului omenesc și formele pe care le îmbracă sunt mai ales acelea care populează văzduhul lăuntric al fanteziei. Demonul, după cuvântul lui Pavel, se înveșmânta chiar în chipul luminos al îngerului. Și cum fantezia creatoare e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Pavel, se înveșmânta chiar în chipul luminos al îngerului. Și cum fantezia creatoare e facultatea dominantă în artist și cum opera de artă exercită o seducție irezistibilă asupra sufletelor, nu se poate un teren mai prielnic pentru insinuarea unei acțiuni diabolice. Din punct de vedere creștin, maeștrii perversității în artă sunt posedații care împodobesc răul devastator în fastuoasa magie a frumuseții. Când conștiința lor nu le impune limita subiectivă, e necesară limitarea obiectivă a constrângerii sociale. Căci dacă individul își arogă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără ca acesta să fi cunoscut doctrina sfântului. Amorul ca instinct de temelie al vieții e liber să zburde pe toate pajiștile înflorite ale artei. Amorul liber însă, ca deviație de la normal, ca voluptate devenită scop în sine, ca forță negativă, diabolică, de suprimare a vieții, constituie în esență grava problemă a moralității în artă. Se poate cere eliminarea lui? Hotărât, nu! Revelarea păcatului în formele artei poate avea o acțiune salutară asupra sufletelor, dacă artistul prin simpla și miraculoasa putere a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iasă triumfătoare. În opera de artă, păcatul poate să domine totul ca incendiul într-o clădire. Dar precum admirând flacăra incendiului, ne îngrozim de puterea lui devastatoare, tot astfel admirând opera, să ne facă să ne îngrozim totodată de negativismul diabolic al păcatului. Operele imorale sunt acelea care apoteozează voluptatea ca scop în sine și în care autorul însuși își asumă orgoliul cinic al păcatului. Romanele lui Andre Gide și Marcel Proust, contrafacerile lor în literatura noastră, nudurile obscene din plastică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scop în sine și în care autorul însuși își asumă orgoliul cinic al păcatului. Romanele lui Andre Gide și Marcel Proust, contrafacerile lor în literatura noastră, nudurile obscene din plastică și aproape toată arta iudaică fac parte din această categorie diabolică a perversității artistice. Obiectul unei asemenea arte nu e omul spiritual, ci omul de la brâu în jos, omul „cu cele de sub pântece” ca să ne slujim de o expresie plastică din Filocalie. Dacă m-ar întreba cineva ce pedeapsă merită acești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
istorice. Această Eladă lubrică a tuturor instinctelor deviate e un truc literar și o mască fastuoasă a descompunerii morale și a debilității sufletului modern. Reînvierea insistentă a fazei de decrepitudine din amurgul lumii vechi e, în realitate, unul din aspectele diabolice ale nihilismului modern, de care am vorbit altădată. Arta cu asemenea izvoare de inspirație lasă impresia unui suflet care, nemaiputând crede bărbătește în viitor, agonizează în voluptatea putrefacției, pe ruinele unui lupanar antic. Există și o altă literatură și artă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tuturor. Câtă lumină din raiul spiritual a mai rămas în fiecare om o poți vedea din atitudinea lui față de copii. Sunt oameni care au oroare de copii. Asemenea oameni sunt monștrii cei mai groaznici, pe care i-a făcut duhul diabolic al păcatului. De la ei nimica bun nu se mai poate aștepta, fiindcă urăsc ultima rămășiță a raiului pe pământ. Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinități cu raiul; și pe acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
furnal culoare albă. Pe Dostoievski nu-l interesează decât această ultimă transfigurare a vieții în flacăra spiritului. Protagoniștii operei sale întrupează moduri de existență concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiești. Prin această fuziune, personajele dostoievskiene, dilatate de tensiunea maximă a viziunii sale, capătă aspecte neobișnuite, halucinante: suferă deformări, transformări și transfigurări de monștri, de demoni și de îngeri în chip de om. Sunt din viață
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima care privește aceste anomalii „din punct de vedere fiziologic și mai ales fonetic”*). În Evul Mediu, despicăturile congenitale ale feței sunt privite ca produsul unor fapte diabolice, iar Renașterea caracterizată prin înflorirea științei și a culturii face încercări descriptive fantastice (Ambroise Paré, Licetus, Andromad)*). Callen, în cartea sa „Medicus” amintește de fisurile buzei, iar bizantinii Aetius, Mirepsos și Marcellus Empiricus folosesc termenii de “Labiorum fisurae și Labia
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aruncăm ochii pe ea. În primul rând, trebuie să menționăm că textul pare unul profesionist, în care nu se promovează idei foarte alarmante; totuși, în text se ascund nenumărate specificări a căror punere în aplicare a condus direct către aberații diabolice. În introducere, redactorul precizează că modalitatea redobândirii Transilvaniei trebuie să servească drept model pentru organizarea "noii împărății ungare". Nu ar fi putut exista vreun abuz, în schimb exista, din nou, un puternic spirit comunitar și național, o răfuială cu trăsăturile
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
lui Virgil Nemoianu aplicabilă actualului context; pentru filosof, universul e un haos turbulent provocat de dezbinatoarea Neikos în care se pot găsi insule de ordine ca, de exemplu, cosmosul din jur, grație Philiei unificatoare. "Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă" (V.N.). Cu numai două propoziții, Virgil Nemoianu, spre liniștea noastră, a reușit să îmblînzească postmodernitatea. În fapt, întregul volum, un adevărat tratat, încearcă prin varii și subtile speculații culturale și filosofice să aplatizeze, să umanizeze fiara
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]