2,549 matches
-
de ontologia formei. Descrierea unei imagini statice sau cinetice înseamnă înțelegerea apariției lor ce necesită o analiză a calităților lor ontologice. Atât imaginile cât și textele sunt imaginative: metacodul textelor este redat prin imagine. Raportul dintre text și imagine reprezintă dialectica interpretării imaginii în general. 6. Stratificarea obiectului estetic Obiectele de artă, aflate la granița dintre imitație și creație, ajung prin forța reprezentării să fie considerate obiecte ale lumii fenomenale. Prin jocul liber al formei putem diferenția artele reprezentaționale de artele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o imagine vizuală pentru o fracțiune de secundă după ce sursa sa a fost eleminată. Percepția mișcării se datorează efectului psihologic numit mișcarea beta. Pe lângă compoziția interioară a artelor vizuale, o altă asemănare între pictură și film este dată de dinamica dialecticii dintre ecranul cinematic și rama picturii. Filmul este definit de o anumită istoricitate înrudită cu alte forme de artă. Elementele compoziției filmului (scenariul, costumul, scena, producția, regizarea, audiența, banda desenată sau muzica de film) sunt împrumutate, schimbate sau adaptate. Anumite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Harris, The Womb of Space, Westport, Conn, Greenwood, 1984. B. Literatură secundară Aristotel, Posterior analytics. Topica, Harvard University Press, Massachuetts, 1960. Arnheim, Rudolf Mikhël, Arta și percepția vizuală, traducere de Anda și Nicolae Mareș, Editura Meridiane, București,1979 Bachelard, Gaston, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, traducere de Vasile Tonoiu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 Bachelard, Gaston, The poetics of space, traducere din franceză de Maria Jolas cu o nouă introducere de John R. Stilgoe, Beacon Press, Boston, 1994
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formarea conștiinței poetice, va fi aproape neglijată. Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul tragic), dar plătește și un anume tribut metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
Cartea Aspecte ale comparatismului românesc (2002) conține o serie de eseuri și articole care înregistrează evoluția literaturii comparate în România, cu momentele ei „de flux și de reflux”. Având ca premisă ideea că „idealul poeticianului comparatist îl constituie în prezent dialectica convergenței și divergenței, a similitudinii și diferenței, precum și identificarea unui sens comun și a unei metodologii unitare”, demersul lui V. oferă nu numai o viziune generală asupra comparatisticii românești, dar și metode variate și complexe de analiză comparată, marcate de
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
această eventualitate? După părerea mea, nu, pentru că, împreună, noi vom fi mai puternici decât Statele Unite și Marea Britanie.[...] Dacă războiul este inevitabil, să înceapă acum, și nu peste câțiva ani când imperialismul japonez va fi refăcut ca aliat al americanilor”. Această dialectică război/revoluție, reactivată de PC chinez și de PC vietnamez, apoi de o largă fracțiune a stângismului* european, și culminând cu viziunea apocaliptică a unui război civil mondial nuclearizat, a fost progresiv abandonată în URSS, mai întâi de către Hrușciov*, apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marx reține o viziune dialectică și evoluționistă a cursului istoriei care, printre contradicții depășite neîncetat și renăscând mereu, evoluează în mod necesar către un moment în care omenirea va sfârși prin a se reconcilia cu ea însăși. Această readaptare a dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei „răsturnări” decisive pe care Marx o enunță în 1843 în Critica filosofiei dreptului la Hegel. într-adevăr, nu în cerul eterat al „Ideilor”, ci în trama concretă a raporturilor de producție și a antagonismelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autorizează să demonstreze mecanismele modului de producție capitalist și să fondeze cu aceeași ocazie principiile și modalitățile distrugerii lui. Din această scurtă recapitulare a surselor gândirii marxiene ies în evidență mai multe teze fundamentale. Simultan cu „repunerea pe picioare” a dialecticii hegeliene, Marx enunță un nou principiu de interpretare a lumii sociale numită de el „materialism istoric”: „Nu conștiința omului îi determină ființa, ci dimpotrivă, ființa lui socială este cea care-i determină conștiința”; or, această ființă socială este plasată sub
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bogată decât cea a lui Darwin, fiindcă acela face din sol baza explicativă a anumitor trăsături naționale (scrisoare către Engels din 7 august 1866). Cât îl privește pe Engels, el va lucra în zadar, ani de zile, la stabilirea unei „dialectici” în chiar natura însăși (cu ale ei opoziții a contrariilor, cu trecerile de la cantitate la calitate etc.). Probleme morale, apoi. Materialismul care guvernează în analiza societăților umane este, fără îndoială, numit dialectic - efectele produse de baza materială pot avea eficacitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apărută, în franceză, sub titlul: Socialism utopic și socialism științific, iar în versiune germană, în 1883, ca: Evoluția socialismului de la utopie la știință. Această opțiune vizează să înscrie marxismul* într-o triplă mișcare de maturizare: gândirea materialistă din Epoca Luminilor, dialectica hegeliană și modul de producție capitalist: „Pentru a face din socialism o știință, trebuia, mai întâi, ca el să fie plasat pe un teren real”. Engels marchează ca pozitivă contribuția gânditorilor sociali de la începuturile secolului al XIX-lea - între alții
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
caracteristic al utopistului este naivitatea; cel al realistului, sterilitatea” (Carr, 1964, p. 12). Rezultă că realismul clasic vede arta politicii internaționale ca echilibrarea practică a cerințelor puterii, pe de o parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit ca un remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lor epistemologică e următoarea: „Experiența este alpha și omega tuturor cunoștințelor noastre despre realitate”35. La nici unul dintre ei nu este evidentă postularea unor categorii teoretice, legate intern între ele prin deducții, cu un conținut predictibil, în genere. În marea dialectică dintre cunoașterea „empirică” și cea „rațională” de care Einstein vorbea deseori, realiștii tradiționali sunt adepții metodologiei primeia 36. Deoarece nevoia determinării, a predictibilității și a sistematizării logice prin interpretări deductive a fost evitată în mod explicit cel puțin de unul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adevărat fiind și faptul că atitudinile defavorabile față de organizație nu împiedică în mod necesar participarea activă la viața organizației. Tocmai existența acestei relative independențe a atitudinilor față de comportamentele participative și invers, a comportamentelor față de atitudinile participative demonstrează specificul lor și dialectica relațiilor dintre ele. Marcel Bolle de Bal milita cu mulți ani în urmă pentru cercetarea completă a participării, fapt care dispune de o mare relevanță metodologică. Oricum, pornindu-se de la această dimensiune a participării, se conturează posibilitatea măsurării ei pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a comportamentelor antagoniste ale personalității umane. Pentru Freud (1920), conflictele dintre pulsiunile inconștiente ale individului, dintre libidoul lui și instanțele personalității conduc la evoluția personalității înseși. La Lewin (1935) există o întreagă dialectică a relațiilor dintre câmpurile de viață ale indivizilor care, aflate în interacțiune și mai ales nevoite să depășescă anumite bariere sau obstacole, generează întâlniri actuale între forțe și valențe. Câmpul de viață al individului se structurează în zone mai mult
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asigura realizarea scopurilor, se cramponează de utilizarea unuia și aceluiași obiect. Conflictul deplasat - presupune centrarea părților pe unele aspecte nereale, greșite, altfel spus, pe alte aspecte decât cele care au generat conflictul. Acest tip de conflict conține în el o dialectică subtilă între ceea ce se numește conflictul manifest (trăit, experimentat de părți) și conflictul subiacent, subteran (care nu este direct exprimat). De obicei, conflictul manifest este expresia simbolică a conflictului subiacent; existența conflictului subiacent determină părțile să se raporteze agresiv una
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
două sute de intrări, clasate În ordine alfabetică, și Își propune să aducă lămuriri sau puncte de reper, În același timp factuale și analitice, asupra unui număr de problematici și de subiecte de dezbatere legate de alteritate și de relațiile interculturale. Dialectica singularului și a multiplului, a identității și alterității, a interiorului și a exteriorului constituie axa principală a demersului de față, alături de procesele de identificare, logica diferențierii și cea a reciprocității, fenomenele de disonanță cognitivă, riscurile de anomie sau de dezafiliere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Treilea Reich” (Levi, 1987, p. 138). Istoria secolului XX a demonstrat posibilitatea de a refuza total recunoașterea și de a nega apartenența la rasa umană. Cu totul altceva sunt Însă analizele care pun accentul pe lupta pentru recunoaștere. În vestita dialectică Stăpân/Sclav, așa cum a conceput-o Hegel, este vorba tot despre o „luptă pe viață și pe moarte”, dar aici negarea nu Înseamnă nimicire. Dimpotrivă, dacă sunt stăpân, am nevoie de un sclav care să mă recunoască drept stăpân. Stăpânul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mori. Este cel care a acceptat viața acordată de un altul. Prin urmare, depinde de acesta. A preferat sclavia morții și de aceea, alegând să rămână În viață, a devenit sclav. Ne-am Înșela Însă dacă am vedea aici o dialectică cu doi termeni. Avem trei termeni: stăpânul, sclavul și viața, viața materială, pe care Hegel o mai numește și „Lucrul”. Viața Înseamnă lumea muncii și a consumului. Sclavul trăiește Lucrul: el Îl prelucrează și Îl transformă. Stăpânul Îl consumă, se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Iar sclavul face toate acestea sub autoritatea stăpânului. Însă, atunci când sclavul lucrează, În timp ce stăpânul lenevește, pur consumator, pur hedonist, autoritatea acestuia din urmă Încetează să mai fie esențială. Ducând raționamentul la limită, sclavul nu mai are nevoie de stăpân. Această dialectică, la care nu putem subscrie În totalitate și care cu siguranță nu are ultimul cuvânt, a cunoscut totuși În secolele al XIX-lea și XX un succes extraordinar. Matrice pentru toate ideile filosofice ale alienării (Feuerbach, Marx În tinerețe), ea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu are ultimul cuvânt, a cunoscut totuși În secolele al XIX-lea și XX un succes extraordinar. Matrice pentru toate ideile filosofice ale alienării (Feuerbach, Marx În tinerețe), ea constituie un punct de trecere obligatoriu pentru orice Încercare de dezalienare. Dialectica dorinței Înțelese ca dorință de dorința celuilalt, a alimentat, grație Învățăturilor și interpretării lui Alexandre Kojève, atât dialectica sartriană a călăului și a victimei, cât și primele teorii ale lui Lacan despre dorință. Veritabilă schemă a modernității, dialectica recunoașterii printr-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru toate ideile filosofice ale alienării (Feuerbach, Marx În tinerețe), ea constituie un punct de trecere obligatoriu pentru orice Încercare de dezalienare. Dialectica dorinței Înțelese ca dorință de dorința celuilalt, a alimentat, grație Învățăturilor și interpretării lui Alexandre Kojève, atât dialectica sartriană a călăului și a victimei, cât și primele teorii ale lui Lacan despre dorință. Veritabilă schemă a modernității, dialectica recunoașterii printr-o luptă pe viață și pe moarte nu este decât cel mult o tentativă de a descrie alienarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de dezalienare. Dialectica dorinței Înțelese ca dorință de dorința celuilalt, a alimentat, grație Învățăturilor și interpretării lui Alexandre Kojève, atât dialectica sartriană a călăului și a victimei, cât și primele teorii ale lui Lacan despre dorință. Veritabilă schemă a modernității, dialectica recunoașterii printr-o luptă pe viață și pe moarte nu este decât cel mult o tentativă de a descrie alienarea. Dar alienus nu este totuna cu alter. Filosofia posthegeliană (care este și postmarxistă) dezvoltă un alt registru al alterității, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Întâlnire. Experiența se face asupra unui obiect. Întâlnirea mă așază În fața celuilalt. Nu experiența pune bazele Întâlnirii, ci, din contră, Întâlnirea face posibilă experiența (Buber, 1992). Departe de a relua aceeași schemă și de a o opune drept alternativă dialecticii hegeliene, Emmanuel Lévinas, În ceea ce-l privește, consideră că Buber nu a mers până la capăt. Îi reproșează un formalism al reciprocității: „Ne Întrebăm dacă relația cu alteritatea celuilalt, care apare ca un dialog, Întrebare și răspuns, poate fi descrisă fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
afirmarea sa este indisociabilă de validarea pe care i-o acordă ă sau i-o refuză ă celălalt. Cu alte cuvinte, orice „imagine de sine” propusă de subiect este supusă recunoașterii de către celălalt. Recunoaștere care este Înscrisă, și ea, În dialectica identității și alterității, Întrucât celălalt trebuie să recunoască persistența anumitor trăsături care asigură unicitatea subiectului și să-l poată distinge totodată de ceilalți. Această recunoaștere este indispensabilă pentru garantarea afilierii individului la un grup dat: apartenența la un anumit mediu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]