7,137 matches
-
lui Dumnezeu, ori osânda veșnică pentru cei care nu au trăit după voia lui Dumnezeu și au făcut voia vrăjmașului. Pe aceștia o să-i aștepte diavolul, după cuvântul: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25, 41). Fiecare va merge, după această viață, cu tot ceea ce a agonisit în această viață, cu bagajul lui sufletesc, de cugetare, de simțire și de fapte. Prin urmare, cuvintele noastre sunt puține și neputincioase pentru
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
fie dimpotrivă, undeva mai în adâncul textelor sacre. Ilustrez cu o vorbă răspândită la germani - cei care în clipa de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini pașnici, îngoziți și speriați de moarte. Degeaba încerc să-mi imaginez situația absurdă în care am trece cu toții
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
mai subtile. (s.n.) Difuzarea înregistrării pe postul de televiziune național declanșează un imens scandal public. Tőkés este contestat de toate partidele politice, inclusiv de Alianța Civică, partener politic al UDMR. Presa titrează: Declarații de export (România Liberă) Episcopul e unealta diavolului (Tineretul Liber), Un trădător, un provocator, un nimeni, avocatul diavolului: László Tőkés (Vremea) ș.a.m.d. Ministerul de externe român califică declarația episcopului ca „dezinformare gravă și neconformă adevărului”. UDMR, prin liderii săi, se „delimitează” de președintele său de onoare
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
declanșează un imens scandal public. Tőkés este contestat de toate partidele politice, inclusiv de Alianța Civică, partener politic al UDMR. Presa titrează: Declarații de export (România Liberă) Episcopul e unealta diavolului (Tineretul Liber), Un trădător, un provocator, un nimeni, avocatul diavolului: László Tőkés (Vremea) ș.a.m.d. Ministerul de externe român califică declarația episcopului ca „dezinformare gravă și neconformă adevărului”. UDMR, prin liderii săi, se „delimitează” de președintele său de onoare, iar mai multe asociații ale revoluționarilor de la Timișoara îi retrag
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
duhovnicului vostru. Darurile pe care le oferiți se înășoară în săculete de culoare albă sau aurie și se pun în cizmulițe sau în pantofi. Alte ipostaze ale Sf. Nicolae O altă ipostază a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a făcut un contract cu Necuratul că cei vii să fie ai lui Dumnezeu, iar cei morți, ai lui Necuratu’. Văzînd însă Dumnezeu că e rău, a trimis pe Sf. Nicolae să întrebe cine poate să
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
Relația umanității cu Dumnezeu se înțelege ca realitate istorico - teandrică și sinergetică. Dar mărturisirea în istorie este incomodă pentru societatea bazată pe minciună, înșelăciune și violență. A mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a declara război pe viață și pe moarte cu diavolul, a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuțiilor, creștinismul era prigonit fiind în afara societății, astăzi se constată o ieșire acesteia din creștinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării. Vocea profetică a Bisericii se aude în istorie
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
care le-a aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă. „Ce am scris, am scris!” a fost răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă, rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a-l reține În Împărăția umbrelor. Potrivit unei credințe populare, cea de a doua moarte, aceea a sufletului, sosea la numai două ore după cea dintâi, aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călugări care Își făcuseră apariția la colțul dinspre Via degli Acciaiuoli. — Așadar, pe pâmântul Bisericii nu există necromanți? Îl presă Dante. — Mai mulți decât prin alte părți, probabil. — Chiar și În camerele oamenilor Domnului? — Fratele Francesco a numărat mai mulți diavoli În consistoriu decât În legiunile iadului. — Și În al Treilea Cer? Augustino nu răspunse. Apoi se strânse În haină spre a se feri de o rafală de vânt umed ce măturase piața pe neașteptate, ridicând un nor de praf. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu ne ducem niciodată Într-acolo, ca să nu tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra lui Giannetto ieșea dintre bandaje asemenea botului unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă feroce Într-un loc sacru face oricând obiectul atenției sale. Precum și al atenției Inchiziției, În cazul În care se descoperă În ea urma diavolului. — Și ați recunoscut această urmă În uciderea mozaicarului? Așa e, prin urmare? Credeți că un diavol l-a omorât? Ghearele lui Belzebut au sfâșiat sărmanul trup al lui Ambrogio? De ce anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crimă feroce Într-un loc sacru face oricând obiectul atenției sale. Precum și al atenției Inchiziției, În cazul În care se descoperă În ea urma diavolului. — Și ați recunoscut această urmă În uciderea mozaicarului? Așa e, prin urmare? Credeți că un diavol l-a omorât? Ghearele lui Belzebut au sfâșiat sărmanul trup al lui Ambrogio? De ce anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de moarte. Vrei să știi de ce am făcut-o? Cecco se trase lângă Dante, până când aproape că Îl atinse. Își coborî glasul, făcându-i semn să se apropie. — Mă tem că o să mă mănânce. — Ce ai spus? Bătrânul. E un diavol. E În stare să Înfulece un purceluș la cină, de unul singur, numai ca să Îmi facă mie o pagubă. Într-o zi devorează veniturile de pe trei vii Întregi. Nu are să-mi lase nimic, la moartea lui. A spus că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vei face, după aceea, messer Durante? Dante smulse nervos pergamentul din mâinile vecinului și se grăbi să Își aplice sigiliul, ridicând din umeri. Nu știu. Nu cunosc viitorul. Dar asupra unui lucru sunt de acord cu domnia ta. Se pare că diavolul umblă, Într-adevăr, pe străzile Florenței, de când... De când, messer Durante? Dante nu răspunse imediat. Era stăpânit de o viziune. Apoi se scutură. Aveți grijă ca ordinul de exil să fie transmis gonfalonierului de justiție, care să se ocupe de executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Studium-ului? Așa trebuia să fie. — Care este acuzația? Întrebă. — Fapte de vrăjitorie și Împotriva naturii, răspunse călugărul pe un ton indiferent. Era limpede că nici el nu credea ce spune, o formulă goală, de rit. Acuzația de trafic cu diavolii se potrivește cu mai toate acțiunile potrivnice voinței lui Dumnezeu. În fond, orice crimă comportă participarea lui Satan, ca spectator ori ca interpret activ. Prin urmare, autoritatea Comunei are nevoie de mai multe detalii pentru a lua o inițiativă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
recunoscuse și părea fericit că un prior Împărtășea cu el emoția serii. Poetul Îl Îngheță, Îndepărtându-i brusc mâna. — Ce-i așa de mare În toată limbuția asta, mojicule? Celălalt nu păru să Îi deslușească tonul insultător. — Lupta Îngerului cu Diavolul! Îi explică el cu același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă și el. Poetul tresări: masca diavolului, cu trăsăturile ei bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat, de aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă toate Între ele, Însă nu și manifestările lor, Își zise el. Există o gamă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndreaptă? Întrebă el, scuturându-se din acele gânduri. O umbră se lăsă pe chipul lui Augustino, În timp ce schimba o privire cu ceilalți. — Cine știe... Poate că spre adevărata ei iubire, zise el cu o nuanță de sarcasm În glas. Diavolul acela... — Oare Îngerii și diavolii nu sunt același lucru, În ochiul fără de timp al lui Dumnezeu? zise Bruno. În mintea lui, nu e totul omniprezent? Chiar și Lucifer, În timp ce e pierdut În iad, nu continuă oare să Își Încânte urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se din acele gânduri. O umbră se lăsă pe chipul lui Augustino, În timp ce schimba o privire cu ceilalți. — Cine știe... Poate că spre adevărata ei iubire, zise el cu o nuanță de sarcasm În glas. Diavolul acela... — Oare Îngerii și diavolii nu sunt același lucru, În ochiul fără de timp al lui Dumnezeu? zise Bruno. În mintea lui, nu e totul omniprezent? Chiar și Lucifer, În timp ce e pierdut În iad, nu continuă oare să Își Încânte urechea cu dulcile note ale lirei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pierdut În iad, nu continuă oare să Își Încânte urechea cu dulcile note ale lirei, pe care varsă mierea cântării? Nu este oare timpul o iluzie penibilă a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]