1,810 matches
-
minute am prins un semnal. De afară. Ceva foarte mare. În sfârșit, Tina spuse: — Nu-l mai aud acum, domnule. — Treci pe pasiv. — Înțeles, domnule. Trec pe pasiv. Pulsațiile sonarului Încetară. Le luă locul un șuierat ușor. Tina regla volumul difuzorului. — Hidrofoane? Întrebă Harry. — Traductori de sticlă polarizată, preciza Barnes. Cei mai buni din lume. Se concentrară asupra sunetului, dar nu auziră decât un fâsâit nediferențiat. Lui Norman Îi suna ca zgomotul de bandă, Întrerupt din când În când de bolborositul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa... Vizibilitatea e proastă sub un metru și jumătate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dorinței lui Norman, membrii echipajului se iviră din nou În tuburi. „Să fie toți bărbați“. Femeile se transformară În bărbați. „Să fie numai femei“. Deveniră cu toții femei. Se convinsese: avea puterea. 02.00 ORE — Norman. Vocea lui Beth răsună În difuzoare, stârnind ecouri În astronava pustie. — Unde ești, Norman? Știu că ești pe acolo, pe undeva. Te simt, Norman. Norman traversă bucătăria, trecând pe lângă masa cu cutiile goale de Coca pe ea și ieșind apoi pe ușa masivă, În compartimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prefăcîndu-se că ar dori să ne viziteze apartamentele. ESTIVALĂ Într-o cursă de furtuni cine cîștigă un an o vară sau numai o zi pe care-o cureți la multă vreme o dată ca pe-un ban vechi un sunet de difuzor ți se mistuie-n creier tăioasă lumina se scurge-n ea însăși ca-ntr-o oglindă retrovizoare vrăbiile grase îți săgetează suflarea se răsfață Cuvîntul adoarme pe limba umflată metalică a tranzistorului tăcerea cum betonul armat susține în ceruri canicula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apără Gheorghe Gh. Petrea. “Nici nu-mi trece prin cap așa ceva. Dimpotrivă. Uite, m-ai convins” spune Dimofte și-și prinde centura. “Și-acum, băieți, puțină muzică” zice tot el și încearcă să pună în funcțiune radiocasetofonul mașinii. Din pâlnia difuzorului nu se-aude nimic. Șoferul apasă, încă o dată, pe buton, apoi încă o dată. Cei trei pasageri nu pricep nici ei cum un aparat complet nou, cu piese japoneze, poate să facă asemenea figură nedorită. Deodată, toți patru simt o puternică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
reportericească și să fim oaspeți gospodarilor dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă în căruță”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. “O trecere muzicală mai nimerită nici că se poate!...”, mi-am spus atunci. Din pâlnia difuzorului răzbat acum acordurile săltărețe al “Rustemului”, apoi ale “Gemparalelor” ... Oare, cât faci din Banat până-n Dobrogea? Depinde cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina. Dar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
piesa Nunta lu’ Figaro. Intrarea generală - 16 lei>>. Taci, își spune omu’ hai c-am nimerit-o: mâncăm și bem pe săturate. Restu’ - Dumnezeu cu mila! Întră ei la teatru, da’ piesa nu-ncepuse încă. În schimb, în sală, la difuzoare, o muzică dă să răstorni lumea și mai multe nu! Stau ei, alde Bulă cât stau, da’ femeia ntreabă: Da’ ăștia când pun mesele, dom’le? La care bărbat-su, mai cunoscător, zice: Taci, tu, din gură, au adus mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a explodat în muzică, mai ales la difuzorul din spatele meu. L-am rugat să o dea mai încet, dar n-a vrut sau nu m-a auzit. Alunecam pe niște străzi știute, pe urmă curbele într-o parte și în alta s-au înmulțit, prin străzi prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare care îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să găsească numele acelor interpreți care îi produceau de obicei cea mai mare greață. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
local la fiecare colț de stradă, un indiciu că salariile sunt extraordinar de mici. În cvartalele deosebit de sărace există câte trei sau patru baruri la fiecare intersecție. În inocența mea am presupus că muzica obscenă de jazz care ieșea din difuzoarele de pe pereții fabricii era motivul apatiei pe care o constatam printre muncitori. Psihicul are și el o limită. Nu poate fi bombardat la infinit cu aceste ritmuri, fără să înceapă să cedeze și să se atrofieze. Prin urmare am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trupul meu se mișca cu o agilitate surprinzătoare; nu sunt lipsit de un simț înnăscut al ritmului; strămoșii mei trebuie să fi fost printre cei mai buni dansatori de pe câmpiile lor aride. Ignorând privirile muncitorilor, mă bâțâiam sub unul dintre difuzoare, răsucindu-mă, strigând și îngăimând ca nebunul, „Go! Go! Do it, baby, do it! Hear me talking to ya. Wow!“ Am știut că am câștigat teren când am văzut că unii dintre ei mă arată cu degetul și râd. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
MILLER“. — De el ce zici? Întrebă ea. Recepționera luă ziarul și Își miji ochii umflați, Încercând să citească numele. Fața i se Întunecă deodată. — Ah... el. Încruntându-se, apăsă pe un buton din centrală. O voce de femeie izbucni din difuzor: — Mda? Recepționera ridică telefonul din furcă și accentul i se schimbă brusc din politicos nazal În aberdonian nazal. — Lesley? Îhîm, Sharon sunt... Lesley, e Darul lui Dumnezeu p-acolo? Pauză. — Îhîm, Îl caută poliția... Nu știu, ia stai. Își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu trebuie să Își facă griji dacă dă vreun autobuz peste el. — Da, ce-i drept. Logan se aplecă În față spre aparatul radio al mașinii și Învârti butoanele până când Northsound, postul comercial de radio din Aberdeen, se auzi din difuzoare. Watson tresări la auzul unei reclame la vase emailate duble, rostită În limbajul aberdonian de periferie. Reușiseră cumva să Înghesuie vreo șapte mii de cuvinte plus o melodie amețită În mai puțin de șase secunde. — Doamne, spuse ea nevenindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
două și jumătate urmau să Înceapă, așa că Logan porni radioul mașinii, prinzând ultimele acorduri dintr-un cântec vechi al celor de la Beatles. Nu-i de mirare că dispariția lui Richard Erskine era În centrul atenției. Vocea inspectorului Insch răbufni din difuzoare cerând publicului să comunice poliției orice fel de informație despre copil. Avea un talent Înnăscut pentru arta dramatică, după cum putea confirma oricine Îl văzuse În spectacolul anual de Crăciun, dar reuși să se stăpânească destul de bine când prezentatorul emisiunii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care le-a primit avocatul inculpatului, Sandy Moir-Farquharson. Domnul Moir-Farquharson a declarat pentru Northsound News...“. — Să sperăm că nu sunt doar amenințări, spuse Logan Închizând cu o mișcare bruscă radioul, Înainte ca vocea avocatului să poată fi auzită În difuzoare. Sandy Moir-Farquharson merita să primească amenințări cu moartea. El fusese nenorocitul parșiv care ceruse Îngăduință pentru Angus Robertson. Care Încercase să susțină că Monstrul din Manstrick nu purta În totalitate vina pentru faptele sale. Că le omorâse pe acele femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stradă și dispare Înainte ca el să fi intrat. Beculețul roșu al robotului telefonic clipea. Preț de o clipă, Logan se gândi că trebuie să fie agenta Jackie Watson, dar când apăsă pe butonul Play, vocea lui Miller ieși din difuzor. Auzise că Hoitarul fusese Înjunghiat și voia o relatare exclusivă. Încruntându-se, Logan apăsă pe DELETE și se băgă În pat. Ziua de miercuri Începu așa cum avea să continuie. Proapăt ieșit de la duș, Logan fu prea lent pentru a răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se-arată. În seara asta lucrezi tură dublă? Până mâine dimineață la opt. Atunci uite ce să faci: ascultă stațiile celor de la oraș și comitat și vezi dacă mai apare vreun cadavru de bărbat alb. Rămâi la pupitrul tău, dă difuzoarele încet și fii atentă dacă se-aude vreunul care urlă că are niște victime bărbați albi. Dacă auzi așa ceva, sună-mă aici, la fel ca înainte. Ai înțeles? — Da, Danny. Și, scumpo, să nu afle nimeni. Nici Dietrich, nici altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dar mai întâi lăsați-l să termine. Dietrich îi conduse din sala de ședințe pe un coridor scurt, unde se aflau câteva cabine în interiorul cărora puteai vedea, dar de unde nu puteai fi văzut. Deasupra ultimului geam din stânga se afla un difuzor ce pârâia încet. Căpitanul spuse: — Ascultați-l pe băiatul ăsta. E bun de tot. Și încercați să-l luați cu frumosul. Îi sare ușor țandăra, dar îmi place de el. Mal o luă înaintea lui Dudley spre geamul cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de calibrul 12 pe canalul iubirii. Trebuie să fi făcut stricăciuni urâte, dar le-a provocat rapid. Știi care e diferența dintre o bunică italiană și un elefant? Zece kile și o rochie neagră. Haios, nu? Mal îl ignoră. Prin difuzor se auzi vocea lui Scoppettone, desincronizată cu o fracțiune de secundă față de mișcarea buzelor. — Martorii oculari n-au nici o valoare. Trebuie să fie vii ca să depună mărturie. Înțeles? Detectivul Upshaw se întoarse, cu un pahar cu apă în mână. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la centrul de reabilitare a deținuților. Scoppettone tuși. Pe bărbie i se prelingea un fir de apă. Dacă n-ai martori, n-ai ce să-mi faci. Upshaw se aplecă peste masă. Mal se întrebă cât de mult îi distorsiona difuzorul vocea. — Ai dat de belea cu Jack, Vinnie. În cel mai bun caz te lasă să plătești pentru Sun-Fax, în cel mai rău caz te termină când ajungi la pușcărie. Adică la Folsom. Ești un membru cunoscut al mafiei, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parte cotul lui Dudley și se concentră asupra stilului verbal al lui Upshaw, întrebându-se dacă ar fi putut stăpâni argoul comuniștilor la fel de bine ca pe cel al gangsterilor. Vincent Scoppettone tuși din nou, și iarăși se auziră paraziții din difuzor, care apoi se transformară în cuvinte: — N-o să fie nici un război. Jack și Mickey vorbesc să termine cu vrajba. Poate ajung chiar să facă o afacere împreună. Upshaw spuse: — Poate-mi zici și mie mai multe...? — Crezi că-s prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi rase câteva palme - față, dos față, dos -, până când individul se înmuie de tot și bâigui: — OK, OK, OK. Upshaw șopti ceva în urechea lui Scoppettone. Vinnie bolborosi un răspuns. Mal se ridică în vârful picioarelor, apropiindu-se de difuzor, dar nu auzi decât paraziții. Dudley își aprinse o țigară și zâmbi. Upshaw apăsă pe un buton de sub masă. Doi polițiști în uniformă și o femeie cu un carnețel de stenografă apărură grăbiți pe coridor. Deschiseră cabina de interogatoriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din pricina unei supradoze după ce Howard o dăduse afară din circuitul apartamentelor rezervate curvelor sale de lux și o trimisese înapoi în hoteluri și baruri. Aproape că le-a dat foc celor trei sute de dolari primite de la Lux. Buzz claxonă. În difuzorul de la poartă se auzi vocea paznicului: — Da, domnule? Buzz vorbi în receptorul de lângă intrare: — Turner Meeks la doctor Lux. Paznicul spuse: — Un moment, domnule. Buzz așteptă. Apoi: — Domnule, o luați pe aleea asta până la o răscruce, iar acolo faceți la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe tine? — Ești favorit la bursa pariurilor. — Atunci fii băiat deștept și fă-o. — Nu facem târgul. Ai grijă, ovreiașule! O să-ți duc lipsa. Pe cuvânt. *** La sanatoriul Pacific - rapid. Buzz ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
totul, fascinate de spectacolul măreției, puterii și gloriei lui, într-o țară în care nimic nu mai era posibil, adolescente rebele fugeau de acasă, sărind pe geam din camerele în care le încuiaseră părinții, și se îndesau în boxele marilor difuzoare, în trailerele nocturne cu stațiile și sculele de amplificare, dormeau pe jos prin hoteluri și prin parcuri, numai să ne urmeze fascinate în următorul oraș, paralitici și schizofreni, ciungi, orbi și surzi se înghesuiau către scena spectacolului de zi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]