17,651 matches
-
la Hotelul Kreuzer. Următoarele nostre Întâlniri au fost la fel ca prima. Chiar dacă am fost cooperarea Întruchipată, mâinile Dorei au rămas reci și la obiect. Sincer să fiu, aveam impresia că puteau la fel de bine să penseze sprâncene sau să spele dinți. Am Înțeles că vorbea serios când a spus că, dacă doream K. und K, trebuia să mă duc la altcineva. La intervale regulate, Dora se detașa de acest comportament ciudat de distant și mă Întreba dacă Îmi convenea așa sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
au urmat. Povestea cu usturoiul distrusese totul. Ar fi trebuit să fiu mai Înțelept și să mă destăinui. Pot să spun În apărarea mea că În adâncul sufletului chiar m-a surprins că Dora nu era doar plăcere și deghizare, dinți umezi și strălucitori sau buze subțiri, inaccesibile. Avea și ea măruntaie; avea și ea nevoie să mănânce. Și, sincer să fiu, nu prea știam cum să prelucrez aceste date. Marginea deșirată a imaginii vechi fusese sfâșiat, și poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ochi și uitându-se În schimb la buzele mele de câte ori spunea ceva important; era râsul Înăbușit care răsărea de nicăieri, vesel și rebel; felul În care-și mușca buza inferioară, gânditoare, pe punctul de a se hotărî, astfel că dintele ciobit ieșea la iveală; și În care-și prindea brațul cu o mână răsucită la spate. După un timp am descoperit că discutam despre lucruri care țineau de lumea de dincolo de camera 202. Dat fiind faptul că așa ceva nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-o eu; locul l-a ales ea. Cu teamă, i-am Înmânat un cadou pe care-l găsisem Într-un magazin cu mărunțișuri cu o zi Înainte. — Pentru mine? Am dat din cap aprobator, fără să scot un cuvânt, studiind dintele ciobit al Dorei În timp ce aceasta Își deschidea cadoul. — Dar... se uită la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adevărul despre Dora. Pentru câteva clipe, erau doar umbre și liniște. Apoi se Întrezări o rază de lumină vibrând În Întuneric și din neant apăru o fetiță, firavă. Se pare că era din Kolberg, de pe coasta pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că imediat a Întors raza Într-o parte. Imaginea tremură, apoi apăru aceeași fetiță, de data aceasta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fată, pentru că imediat a Întors raza Într-o parte. Imaginea tremură, apoi apăru aceeași fetiță, de data aceasta, cu câțiva ani mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Lumina tremură, apoi apăru o femeie tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un dinte din față era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp părea că răsuflă ușurat. Încordarea de dinainte dispăru. Mă gândeam să Începem de-aici. Cu momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango - pe jumătate pirat peste șapte mări, pe jumătate dansatoare argentiniană cu un trandafir Între dinți. Îmi trecu prin cap că uneori partenera mea arăta destul de ciudat. Cu o mână la spate, Dora Își mușcă buza inferioară Într-o manieră pe care a Învățat-o de la Ossi Oswalda din Fata cu protecția, apoi verifică dacă perciunii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor, fierbinte ca fierul Încins, până la firele de păr de pe gât, ridicați ca aceia ai periuței de dinți. — A fost excitant... Dora se uita la mine curioasă. Excitant? Da, poate că era cel mai potrivit cuvânt. A fost „excitant“. Cu capul Într-o parte, ca să aud mai bine dacă se apropia cineva de dormitor, obișnuiam să mângâi haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ți-am zis? Un medic... Hei, uită-te aici! Înveselindu-se, Anton luă sticla de pe masă de parcă i-ar fi aparținut. Când l-am Întrebat a treia sau a patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația Stadtbahn-ului. Omul Înhăță sacul de cartofi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atent. Spre surprinderea mea, În prim-plan l-am descoperit pe Wickert, cu zece ani mai tânăr, zâmbind generos. Câțiva metri mai Încolo se vedea un ofițer mai tânăr și o femeie Într-o postură stângace, Încadrând o siluetă cu dinții descoperiți și mâinile Încătușate. O fi fost vârcolacul infam de la râul Leine? Dacă da, femeia care-l susținea era cu siguranță Manetti - caz În care o Înțelegeam de ce prefera să acționeze fără a fi văzută. Eminența cenușie a orașului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Iar și iar. — Otto, Else? Punându-și piciorul murdar pe minge, jucând o versiune În miniatură a unui general care tocmai cucerise un vârf de deal, băiețelul mă privi precaut. — A, vreți să vă conduc, nu? Încă nu-i apăruseră dinții noi. Scoțându-și limba prin strungăreața din mijloc, se gândea probabil că mă descurc și singur, din moment ce, fără a sta prea mult pe gânduri, continuă să bată mingea și să alerge după ea. După ce acoperi cam douăzeci de metri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa-numita „emancipare“? Pufnind, Else roti brațele, apoi ne-am reluat drumul anevoios, spre Otto. Amintindu-mi de ceapa prăjită, am admis că, până la urmă, nu m-ar fi deranjat să Îmbuc ceva. După care mi-am luat inima-n dinți și, cu ultimele resurse, am Întrebat-o pe colega mea ce treabă avea Dora cu toată povestea asta. Și atunci mi-a povestit de filmuleț. Capitolul cincisprezece În seara aceea, rătăcindu-mă În labirintul incomod al Înțelegerii, am adormit târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora Își mută greutatea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora Își mută greutatea dintr-un loc În altul În pat, apoi Își drese vocea: — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În altul În pat, apoi Își drese vocea: — Ce-am vrut să zic, de fapt, e că Întunericul mă excita. Sau nu, mai degrabă mă liniștea. E adevărat. În ciuda lacrimilor și a sângelui, a nasului care-mi curgea și a dintelui cu problemă, mi-era cald, mă simțeam tristă și fericită și disperată. Toate laolaltă. Și foarte-foarte confuză. Simțeam că mă dor toate, dar și Îmi plăcea. Până la urmă am găsit căruța, m-am urcat În ea și m-am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe dinăuntru. Ca atunci când ai băut prea mult sifon, știi? Cu niște ochi pe care nu-i mai văzusem niciodată, Dora Îmi cercetă gura. — N-am mai povestit asta nimănui. Tu ești primul, Anton. De fiecare dată când Îmi ating dintele din față cu limba, Îmi vine În cap seara aceea. După câtva timp, am devenit mai Îndrăzneață și am Încercat să-mi dau seama de unde venea confuzia aceea. Mângâindu-mă pe tot corpul, mi-am dat seama că sursa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv un aparat de ras franțuzesc, o periuță de dinți englezească, un tub alb-albastru de Chlorodont, faimoasa pastă de dinți germană pentru care auobuzele orașului făceau reclamă de nu mai știu când. Două etaje mai sus, la o masă stătea un domn mai În vârstă, cu bărbia proptită În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv un aparat de ras franțuzesc, o periuță de dinți englezească, un tub alb-albastru de Chlorodont, faimoasa pastă de dinți germană pentru care auobuzele orașului făceau reclamă de nu mai știu când. Două etaje mai sus, la o masă stătea un domn mai În vârstă, cu bărbia proptită În piept, cu buzele umede. În față avea sute de boabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un fel de oală. Boabele de fasole dispăreau cu un zornăit metalic. Ciocănind În rama ușii, l-am Întrebat de prietenul meu. — Da, sigur, avem un Anton, veni răspunsul. Chiar doi. Dar nici un Lakritz. Ochii bărbatului erau Înroșiți de băutură, dinții, galbeni de nicotină. Lăsându-și oale la o parte, se bătu În piept de parcă acesta ar fi ascuns un animal necunoscut. Izbucnind Într-una din subsuori - Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu delicatețe, Își trecu degetele prin păr, se scărpină pe spate și căscă din nou. — Și unde zici că mi-e haina, Sascha? În timp ce Îl așteptam pe Anton să se spele pe dinți, i-am povestit despre vizita pe care mi-a făcut-o Wickert și apoi Manetti. — Apropo, tu știai că „geniul“ orașului e femeie? Scoțând periuța din gură, Anton răspunse: — Karla Manetii? Toată lumea știe. La colțul gurii i se adunase spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reușea cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]