4,704 matches
-
într-un corpus din ce în ce mai închegat de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne situăm, cunoașterea premiselor postmodernismului devine o necesitate, din moment ce în sectoare importante ale culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și propunerilor de teoretizare și-au instituit deja existența și continuă să și-o ateste progresiv. Iar caracterul contradictoriu al acestui fenomen a mai produs un paradox: în pofida eforturilor deconstructive și a radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
4, 1979, pp. 179-195. SASSATELLI, Monica, "An Interview with Jean Baudrillard: Europe, Globalization and the Destiny of Culture", în European Journal of Social Theory, Sage, London, Thousand Oaks and New Delhi, vol. 5, 2002, pp. 521-530. SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Critica raționalității discursive, Editura Polirom, Iași, 2001. SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Mic tratat de oratorie, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2006. SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996. SCHLEIFER, Ronald, Rhetoric and Death. The Language of Modernism and Postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
and a critical instrument as possible. In this complex context, the steps which were taken have particularly outlined the characteristics of postmodern discursiveness and have identified some of the most important changes that occurred in the field of language and discursive practices. In the second section, the attempt to gain a better insight into Jean Baudrillard's writing has made possible the discovery of a wide range of techniques, strategies, and rhetorical instruments combined with remarkable effects as far as its
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
is studied within the field of producing discourses so as to extract, on the one hand, a nucleus of constituent themes of the phenomenon and, on the other hand, a set of characterristics of the postmodern language and of the discursive practice. The investigation of the existence of a new type of discourse, that is, the postmodern discourse, was done in chapter 4 by making references to a case which was considered symptomatic of the phenomenon under analysis, namely the Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
used to analyse it mainly from the point of view of the ideology, feminism or sociology. In my opinion, the concept of seduction can be organised into an essential metaphor of Baudrillard's discourse and, moreover, into a real postmodern discursive strategy. By using the terms which are characteristic of a discursive method, seduction was thus compared to Derrida's deconstruction, therefore highlighting its mechanisms of discursive functioning (which include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
the ideology, feminism or sociology. In my opinion, the concept of seduction can be organised into an essential metaphor of Baudrillard's discourse and, moreover, into a real postmodern discursive strategy. By using the terms which are characteristic of a discursive method, seduction was thus compared to Derrida's deconstruction, therefore highlighting its mechanisms of discursive functioning (which include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the challenge). Chapter 7 is focused on the concentrated research of the
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
into an essential metaphor of Baudrillard's discourse and, moreover, into a real postmodern discursive strategy. By using the terms which are characteristic of a discursive method, seduction was thus compared to Derrida's deconstruction, therefore highlighting its mechanisms of discursive functioning (which include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the challenge). Chapter 7 is focused on the concentrated research of the characteristics and the limits of Baudrillard's writing as well as on highlighting the most
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
include the logic of ambivalence, "the postponing of meaning", the irony, the challenge). Chapter 7 is focused on the concentrated research of the characteristics and the limits of Baudrillard's writing as well as on highlighting the most frequently used discursive and rhetorical strategies. In this respect, I have made up a "list" of the most frequently encountered and the most significant discursive strategies by means of which Baudrillard articulates his writings. Among these strategies, one can mention the seduction strategy
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
the characteristics and the limits of Baudrillard's writing as well as on highlighting the most frequently used discursive and rhetorical strategies. In this respect, I have made up a "list" of the most frequently encountered and the most significant discursive strategies by means of which Baudrillard articulates his writings. Among these strategies, one can mention the seduction strategy, the overbidding strategy, the strategy of hypotheses radicalisation, that of theoretical and interpretative violence, of the reversibility, of the excess, and of
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sens, le postmodernisme est analysé dans le contexte de la production de discours afin de pouvoir en extraire, d'une part, un noyau de thèmes constitutifs du phénomène et, d'autre part, un ensemble de caractéristiques du langage et de la pratique discursive postmoderne. La recherche de l'existence d'un nouveau type de discours, à savoir le discours postmoderne, est envisagée dans le quatrième chapitre en se rapportant à un cas considéré comme symptomatique pour le phénomène analysé: le cas Baudrillard. Dans
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiecare dată de definiția și de forma de identitate elaborată în funcție de cadrele propuse într-o epocă dată și în funcție de remanierile suportate de aceste cadre în actul scriiturii". Afirmația ni se pare pertinentă și aduce în cadrul discuției, pe lângă ideea de dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive general
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
actul scriiturii". Afirmația ni se pare pertinentă și aduce în cadrul discuției, pe lângă ideea de dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive general acceptate). 320 Dominique Maingueneau, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, p. 69. 321 Søren Gosvig Olesen, "Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive general acceptate). 320 Dominique Maingueneau, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, p. 69. 321 Søren Gosvig Olesen, "Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul Lübcke (coord.), Filosofia în secolul XX, vol. 1, p. 508. 322 Paul Ricœur, Metafora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realității integrale este de partea efectelor, a unei forme de paroxism, de fenomen extrem". 509 Jean Baudrillard, La pensée radicale, p. 11. 510 În L'échange symbolique et la mort, pp. 294-297, se întâlnesc detalieri a ceea ce Baudrillard numește consum discursiv. 511 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 78. 512 Jean Baudrillard, De la séduction, Galilée, Paris, 1979, p. 82. 513 A. Cofan, "Morfologia antiliteraturii de la avangardă la postmodernism", în Caiete critice, p. 114. 514 Pentru interpretări ale conceptului de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Anschaulichkeit) a relației dintre prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși, ca actualizare salvatoare a unui adevăr care se impune cu necesitate lecturii. Din acest motiv, dialectica imaginii nu este discursivă, desfășurată, progresivă, ci „împietrită“ în momentul percepției: „Bild ist dasjenige, worin das Gewesene mit dem Jetzt blit zhaft zu einer Konstellation zusammentritt. Mit andern Worten: Bild ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935 a lui Adorno către
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și lege stau mai ales în faptul că autorul german nu evidențiază de la început miza teologică a demersului, ci o punctează abia în final și, dintr-odată, face necesară o relectură inversată a paginilor inițiale. Mai mult decât o strategie discursivă, această organizare a argumentării poate fi însă înțeleasă plecând de la modul în care Theologisch-politisches Fragment vorbește despre raportul dintre ordinea „profanului“ și cea a „mesianicului“: ca direcții contrare, care se stimulează însă reciproc. Îmi propun să mă refer la această
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
facultăți, prin care, vag și incert, ea înțelege miezul lucrurilor care, în realitate, reflectă dimensiuni spirituale pline de sens"565. Modelului extravertit al salonului, spațiu prin excelență al dialogului și al manifestărilor spirituale, care solicită chiar vocație interacțională și mobilitate discursivă, îi ia locul modelul solipsist al templului artei, cuprins în sfera intimității. Pentru Gottfried Fliedl, care analizează pictura lui Gustav Klimt în cadrul atmosferei Vienei fin de siècle, totul concură la construirea "atmosferei" spațiului privat, adecvată psiho-estetic locatarului. Această relație aproape
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
principalele trăsături generale ale partidelor românești postcomuniste. Această prezentare succintă a fost menită să ofere punctul de pornire al analizelor detaliate din capitolele acestei cărți. În acest sens, există studii dedicate orientării ideologice, instituționalizării sistemului de partide, deviațiilor existente (atât discursiv, cât și comportamental), politicilor publice promovate, activităților partidelor și reprezentanților lor în legislativ, organizării interne (membrii) și finanțării partidelor, atitudinii față de probleme stringente de pe agenda socială și politică (UE) și performanțelor partidelor regionale (in termeni electorali și ai democrației). Investigarea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
câmpul semantic al partidelor extremiste, xenofobe, naționaliste și autoritare, care au în comun populismul ultranaționalist (Minkenberg și Perrineau 2007, 3). Pentru a specifica și o direcție de acțiune, extremismul rasist este considerat a fi discriminarea organizată sau violența (inclusiv cea discursivă) împotriva persoanelor care aparțin unui grup național/etnic/religios/lingvistic diferit. (Mudde 2005, 3). Dacă aceste definiții par "străine" și imposibil de aplicat în cazul românesc, amintim doar câteva exemple de limbaj extremist la nivel înalt: fostul președinte Ion Iliescu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
această caracteristică nu este specifică doar lui Tudor și partidului său, majoritatea partidelor din România deceniilor trecute având o retorică populistă. Există însă un context particular care l-a ajutat pe Vadim să ajungă în topul preferințelor, precum și o strategie discursivă care i-a adus popularitatea. Spre exemplu, în afară de referințele la "ancorele culturale" de tipul ortodoxiei sau a imaginii lui Vlad Țepeș, elemente populare, ușor recognoscibile și identificabile, CV Tudor se folosește de anumite tactici pentru a rămâne în atenția mass-media
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
două exemple de decuplare a producției legislative de obiectivele anunțate la nivel guvernamental: privatizarea și combaterea corupției. Privatizarea primește mai multă atenție din partea Parlamentului față de legislatura anterioară, însă ponderea acestor legi și lentoarea adoptării lor sunt dezechilibrate față de atenția acordată discursiv acestui subiect. Declarată "obiectivul absolut" al guvernării Nicolae Văcăroiu încă de la începutul anului 1993, privatizarea este reglementată de către Parlament prin legi relevante abia în a doua jumătate a anului 19944. În 1995 se adoptă o nouă lege, de accelerare a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Corneliu Coposu (1995, 39): "principiile sociale și politice cu caracter universal nu pot fi aplicate cu eficiență fără obligativitatea respectării unor condiții specifice naționale și locale. [...] Prin urmare: democrația românească, adică organizarea libertății românești, în cadrul specificului național". Sunt evidente reminiscențele discursive ale naționalismului interbelic moderat. Din fericire, între timp, în Europa lucrurile au evoluat într-o direcție bună, astfel încât valori precum libertate, dreptate, echitate nu mai poartă efigia națiunii. Dacă în cazul politicienilor rămași din generația interbelică prezența unor astfel de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
stilurilor, oferta de participare multiplă a lectorului la operația de decodificare a textului, cultivarea structurilor de apel pentru a manipula aderența la lectură, regia locurilor goale și a neputinței verbale, cultivarea textului cu dublă competență (non-ficțional/ ficțional) și a arhetipurilor discursive, valorificarea efectelor curiozității și ale duplicității... Ceea ce salvează de la uitare fiecare rînd datorat lui Caragiale este copleșitorul său talent, căci "monstruosul a fost turnat în bronz" după formula călinesciană lansată la semicentenarul morții autorului; același critic fără a-și pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
102 f. Discursul religios-mistic / 108 g. Discursul religios-naționalist / 113 h. Discursul apocaliptic / 117 i. Comercialul religios în discursul jurnalistic / 119 j. Discurs media de desacralizare prin satiră / 122 IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ / 125 a. Tehnicismul și mișcarea discursiv religioasă / 131 b. Discursul religios în imagine / 138 c. Mesajul Creștin Ortodox transmis prin mijloace moderne / 150 d. Slujbe și pomelnice on line / 154 V. CONCLUZII / 157 VI. ANEXE / 165 VII. BIBLIOGRAFIE ȘI DOCUMENTARE / 173 Abstract / 185 Résumé / 187 PREFAȚĂ
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]