6,113 matches
-
privească prin fantă. Astrologul clătină din cap pentru o clipă, dând să se aplece spre ocular. Apoi, cu un salt, dădu Înapoi, strigând și acoperindu-și fața cu mâinile, ca și când o flacără vie ar fi țâșnit din mașinărie. O expresie disperată o Înlocui pe aceea batjocoritoare pe care o atătase cu câteva momente mai Înainte. - Ce spui de semnul acesta, messer Bonatti! Îl zeflemisi poetul. De acum, În ce horoscop mincinos Îi vei introduce forma? Părul lung al bătrânului, lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care nu venea nimeni. Mâine era deja azi. La masă, doar căldura și Neli. Tara adormise la picioarele femeii cu rochie roșie, decoltată până la fesele ușor ascunse, atât cât să le ghicești prin bumbacul subțire și îndrăzneț. — Eu eram disperată, Cezarina îmi cânta mereu: Ce pula mea, ce pula mea!/ Nu înțeleg ăsta ce vrea. Ați văzut-o pe Căpșuna - Cezarina, e frumoasă ca un copil, ăsta e genul ei, femeie-copil, fragedă până târziu, are o gură splendidă, gura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ierburile! Fetele o urmau în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele mai mari, trecută de 17 ani, a început să cânte altceva, ca o nebună, singură, îi murise bărbatul de trebuia să se mărite cu el și-l chema disperată: Tinerel te-am îngropat/ De pomană că ți-am dat/ Apă multă și vin mult/ Să te țină Domnul sfânt!, aaa!!!, de ce-ai plecat?, urla ca un animal, se întinsese pe pământul cald, fetele opriseră cântul lor cu Caloianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lată peste buza de sus, încetase să se mai miște pe scaun, semn că se gândea intens la ceva, a tot scris până la vreo 20 de bărbați, nu știu cum îi cheamă pe toți!, mi-a zis amărâtă, se uita la mine disperată, nu se făceau avorturi pe atunci, și ce era să facă o elevă singură? Nici eu n-am știut să mă descurc, singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost să mă însor. Am luat-o de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
când mă doare ceva... După un timp, ne-am sincronizat. Eu și mai tânărul meu coleg de birou. N-am mai văzut niciodată ochii lui Cristi deasupra mea, n-au mai apărut niciodată cuplurile alea, făcând dragoste în livingul meu... (disperată) de fapt, nici nu mai iubesc așa de tare casa asta... (Își revine.) OK. Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are, mami a ta are ceva cu ăla, și bineînțeles că nu ți-a spus. E de mult cu el. Un ăla de-și face nota pe genunchi în fiecare zi. Nu înțeleeeg, tatiiiiiiiii, nu înțeleg, te rooog (strigă sfâșietor, disperată) Nici nu trebuie să înțelegi tu, că ești mică. Un escroc, un don Juan, un neisprăvit, că m-am interesat eu anul trecut. A întins tot Bucureștiul. Și dacă a tras-o la tot Bucureștiul, i-a tras-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o știam foarte bine - nu mă iubea deloc, fata îmi spusese despre veșnica ei întrebare: cum poți să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? -, a venit la școală și a început să țipe, s-a întins disperată peste fiică-sa, strigând încontinuu: nu, nu, nu, Cum ai putut să-l crezi?, cum să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? NU, NU, NU!!! Doar NU, atât mai putea spune după un timp. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
murit. Alteori, când sunt singur și știu că nu mă vede nimeni, plâng încet, nu-mi curge nici o lacrimă pe față, plâng fără să mă opresc, fac asta numai pe întuneric, nu vreau să mă văd nici eu. Singur și disperat, deși aș putea să fiu cu oricine, cu orice femeie... Nu vreau să fie lângă mine nici măcar strigoiul meu neiertător. Doar eu. Oricum ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Privirea lui albastră e neagră. O durere de cap cumplită îi sapă adânc. În cuvânt, mereu măsurând adâncul fântânii, Ceasornicarul. Sunt mut. Sunt muuut!!! Nu pot să vorbesc, nu mai pot să vorbesc. Nu, nu, nu, repetă ca o mamă disperată, căreia i-a murit copilul și care e întinsă peste trupul fetei sale, strigând la fel, repetând mereu: nu, nu, nu! S-a deschis peștera lui Kogaion, m-a primit Zeul... Sfânt e Domnul Nopții, știe bine descântecul, Ucenicii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat de ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar un ales, îmbrăcat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu făcea față, lacurile de pe lângă Capitală ieșiseră din maluri, Floreasca, Tei și Mogoșoaia erau revărsate și pe punctul de a se uni dacă barajul Ciurel s-ar fi rupt, tot Bucureștiul ar fi fost sub apă, oamenii erau atât de disperați, că încremeniseră pe la televizoare, așteptând înfricoșați. După un timp, după ce apele s-au mai retras, oamenii au început să se lupte în continuare pentru obiectele care conduceau lumea, pentru bijuterii, moșteniri, tablouri, case, bani, pământ și păduri. Ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Lo, Myra. Vorbind, Își descrisese starea de vitalitate. — Bine c-ai ajuns totuși. — Păi... să-ți zic. Nu cred c-ai auzit de accident, a fabulat el. Myra a făcut ochii mari. — Cine s-a accidentat? — Păi, a continuat el disperat, unchiu’ și mătușa și eu. — A murit cineva? Amory a reflectat o clipă și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vânzând pământ În Tacoma și nu s-a stabilit decât acum zece ani la New York. Amory avusese o stranie senzație de scufundare. Gruparea de acum fusese posibilă datorită reunificării promoției după alegerile de la cluburi, ca un fel de ultimă și disperată Încercare de a se cunoaște mai bine, de a rămâne uniți, de a lupta Împotriva spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar la Înălțimea umărului tău. — Maseaz-o, a sfătuit-o el, Încercând să-și Înăbușe râsul. Isabel a frecat delicat pata cu vârful degetelor. O lacrimă Îi apăruse În ochi și i se prelingea pe obraz. — O, Amory, a zis ea disperată, dac-o frec, parcă-mi ia foc gâtul. Ce să fac? Lui Amory i s-a ivit În minte un citat și n-a rezistat tentației de a-l rosti cu voce tare: „All the perfumes of Arabia will not
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se țineau de ea ca scaiul, ca să fie clar că erau Împreună, și vorbeau cu glasuri asurzitoare despre amicii lor din echipa de fotbal, până când ea aproape că-și auzise cunoscuții șoptind: — Trebuie că Phyllis Styles este Într-o situație disperată dacă se lasă văzută cu filfizonii ăia doi! Iată cum fusese Burne: dinamic, plin de umor, dar foarte serios În esență. Din rădăcina aceea izvorâse energia pe care Încerca acum s-o canalizeze Înspre progres... Au trecut săptămânile, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a venit și luna martie, dar picioarele de lut așteptate de Amory nu și-au făcut apariția. Circa o sută de studenți din anii trei și patru și-au dat demisia din cluburi, Într-o furioasă indignare finală, iar cluburile, disperate, au ațintit asupra lui Burne arma cea mai sofisticată: ridiculizarea. Toți cei care-l cunoșteau Îl simpatizau, dar ideile apărate de el (și apăra din ce În ce mai multe) au fost șfichiuite de multe limbi dezlănțuite, Încât unul mai slab de Înger ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trei săptămâni ziceai că-ți place de mine fiindcă am o mutră atât de blazată și de indiferentă. Am aceeași mutră. ROSALIND: Dar nu ești indiferent față de mine. Îmi plăcea de tine fiindcă aveai ochi căprui și picioare subțiri. GILLESPIE (disperat): Sunt tot subțiri și căprui. Ești o vampiriță, asta-i. ROSALIND: Tot ce știu despre vampiri este ce scrie În partitura pentru pian. Pe bărbați Îi zăpăcește faptul că mă port absolut natural. Înainte credeam că nu ești capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te mai Întreb o dată. Nu-ți pasă de mine nici cât negru sub unghie? (Intră avântat AMORY.) AMORY: Dansul meu. ROSALIND: Domnul Gillespie, domnul Blaine. GILLESPIE: Ne-am cunoscut cu domnul Blaine. Ești din Lake Geneva, nu? AMORY: Da. GILLESPIE (disperat): Am fost acolo. Este În... În... Middle West, nu? AMORY (acid): Aproximativ. Dar Întotdeauna mi-am zis că prefer să fiu o tamale fierbinte din provincie decât o supă nedreasă. GILLESPIE: Cum? AMORY: Nici o aluzie. (GILLESPIE iese cu o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost o situație atât de duioasă și n-am putut să nu mă gândesc că va fi la fel de drăguț și cu... și cu copiii noștri, că se va Îngriji de ei și eu nu va trebui să mă Îngrijorez. AMORY (disperat): Rosalind! Rosalind! ROSALIND (ușor vulgară): Nu-ți etala așa de evident suferința. AMORY: Ce putere de a ne răni reciproc avem! ROSALIND (reluându-și suspinele): Totul a fost perfect Între noi doi. Ca un vis după care tânjeam și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu, voi urma calea cea mai grea - calea cea mai dură. Căsătoria cu tine ar fi un eșec, iar eu nu eșuez niciodată. Dacă nu termini cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare. Dumnezeule mare! Dar dacă nu e frumoasă? Dar dacă e vreo cârcotașă de patruzeci de ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată și iubirea noastră - ce bine se armonizează! a spus tristă Eleanor Într-o zi, când stăteau Întinși, uzi, la marginea râului. - Vara indiană din sufletele noastre... S-a Întrerupt brusc. - Spune-mi, l-a Întrebat Eleanor În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-au umplut imediat de lacrimi. - Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara direct într-o frunză galbenă a tapetului. - Lasă, nu-i nimic. - Mă duc să caut tapet! încercă el disperat să scape din urzeala Penelopei. Și iau și șampanie. Și vopsea de păr! - Mai stai. - Aș mai bea puțină șampanie, maaami... - De când nu mi-ai mai zis „mami”! - De-acum o să-ți zic mai des, dacă te face fericită. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]