3,286 matches
-
toate armatele din lume n-or să-l mai poată găsi. E un labirint. Locotenentul Razman se gândi ce să răspundă. îl disprețuia pe sergentul Malik, așa cum îl disprețuia pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, de a cărui moarte se bucurase, așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii de teapa lor n-ar fi avut locul nici măcar ca să mențină în funcție acel post blestemat. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-l privi în ochi: Arhivează cazul. Anuhar-el-Mojkri, secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, își permise luxul de a-și arăta nemulțumirea: — Militarilor n-o să le placă, Excelență... A ucis un căpitan... — îl disprețuiau pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, îi aminti. Era o jigodie... Căută o altă Davidoff și o aprinse lent. — Ca și sergentul El-Haideri... Numai oameni de teapa lor pot ține în frâu adunătura din Adoras... Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
francezii decât ei. „Una din marile probleme ale continentului nostru - afirma de fiecare dată - este faptul incontestabil că cele mai multe dintre popoarele africane sunt, prin natura lor, mai rasiste chiar decât colonialiștii. Triburi vecine, aproape de același sânge, se urăsc și se disprețuiesc, iar acum, când am ajuns independenți, se demonstrează clar că cel mai mare dușman al unui negru este însuși negrul care vorbește alt dialect. Să nu comitem aceeași greșeală. Voi, care într-o zi veți conduce această națiune, țineți seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care depindea viața sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la brâu și se simți împăcat cu el însuși și cu tot universul înconjurător, mândru că e bărbat și că e targuí și mândru, mai ales, că putuse demonstra că nimeni, nici măcar guvernul, nu-și putea permite luxul de a disprețui legile și obiceiurile poporului său. Se gândi apoi cum va fi viața lui de acum înainte, departe de pășunile cunoscute și de locurile cu care se obișnuise de mic copil, dar nu-l neliniști ideea de a emigra dincolo de graniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații pe care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și violatori... Stârvuri - făcu o pauză. Dar, în fond, poate că nu sunteți decât victime, imaginea a ceea ce acest guvern a făcut din țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acel birou care îi plăcea atât de mult. Străbătuse un drum lung ca să ajungă până acolo, un drum ce implicase întemnițarea unui om pe care, în fond, îl admira și supunerea totală în fața altuia pe care, tot în fond, îl disprețuia. Un drum greu, într-adevăr, dar al cărui rod fusese că cea mai mare putere din țară se concentrase, cu timpul, în mâinile sale, și nimeni - cu excepția, poate, a acelui targuí blestemat - nu putuse face un pas fără aprobarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a dat funcția, s-a speriat. Sigur, se pricepea, era bună la ce făcea. Dar era supărată că nu fusese la facultate, a plecat din școală de mică. Nici muncă de birou nu făcuse vreodată. Credea că lumea o s-o disprețuiască. Am ridicat din sprâncene. — Nu mi-aș fi dat seama nici Într-o mie de ani. Părea atât de Încrezătoare În propriile forțe, de parcă ar fi fost toată viața În slujba asta. Fliss negă cu o mișcare a capului. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să nu mă simt așa. — Acum au trecut toate. Ai avut o alegere de făcut și ai ales. M-am aplecat către ea. — Am făcut ceea ce trebuia, am zis, iar glasul Îmi oglindea lipsa de convingere. În clipa aceea, mă disprețuiam. Rachel scutură Încet din cap. Stătuse atât de nemișcată, Încât chiar și această mișcare imperceptibilă fu un șoc. — Asta nu e adevărat. Nu era treaba ta. Vocea Îi suna detașată, de parcă vorbeam despre alte două persoane pe care abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îi aruncă Abu Taher de Îndată ce au părăsit palatul. Voioșia sa e pe măsura neliniștii care i-a uscat gâtlejul, dar Khayyam răspunde cu răceală: — Vei fi uitat oare proverbul care spune: „Marea nu cunoaște megieși, monarhul nu cunoaște prieteni“? — Nu disprețui ușa care ți se deschide, cariera ta la curte mi se pare deja croită! — Viața de curte nu e pentru mine; unicul meu vis, unica ambiție este aceea de a avea, Într-o zi, un observator, cu o grădină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l informeze despre acțiunile ei. Știe că el le-ar dezaproba. La ce bun să stârnești certuri nesfârșite? Desigur, Khayyam nu se află niciodată foarte departe de curte. Dacă evită să pătrundă acolo, dacă fuge de toate uneltirile și le disprețuiește, Îndeosebi pe acelea care Îi divizează, dintotdeauna, pe medicii și astrologii palatului, nu Înseamnă că n-are obligații de care nu poate scăpa: să asiste, din când În când, la ospățul de vineri, să examineze cine știe ce emir bolnav, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adorator al vieții, iar el un idolatru al morții. Eu am scris: „Dacă nu știi să iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alături cohortei bocitorilor! N-am spus asta. Să plângi nu e o rețetă. Nici o Însușire. Nimic altceva decât un gest simplu, naiv, vrednic de milă. Nimeni nu trebuie să se silească să verse lacrimi. Unicul lucru important este să nu disprețuiești tragedia celorlalți. Când am fost văzut plângând, când am fost văzut renunțând la indiferența mea suverană de străin, au venit să-mi spună, pe un ton de destăinuire, că nu slujește la nimic să plângi, că Persia n-are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că faptul că au fost menținuți separați fusese un atentat Împotriva spiritului. Aceasta este diferența enormă existentă Între moartea de aici și acel Înțelept păstrător 6 al hârtiilor vieții și ale morții, În timp ce ea se Împăunează cu faptul că Îi disprețuiește În mod olimpian pe cei care au murit, să ne amintim de fraza crudă, repetată de atâta ori, care spune că trecutul e trecut, el, În schimb, datorită a ceea ce În limbajul curent numim conștiință istorică, este de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Desigur, ei sînt pe deplin conștienți că este vorba despre un voiaj dificil. — Și-n ce mă privește? — Cred că ar trebui să trimit vorbă la consulat. — Înțeleg. — O mie două sute de dolari, domnule, asta nu-i o sumă de disprețuit În ziua de azi. — CÎnd iau banii? Două sute cînd cădem de acord și o mie la Îmbarcare. Și dacă plec cu Ăia două sute? Atunci n-aș avea ce să vă fac, desigur, Îmi spune zîmbind. Dar știu că n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urmă ar da orice pentru a trăi altfel decât ai săi. Locuiește în Notting Hill, poartă pulovere negre la modă și pantaloni gri și mai la modă, conduce o Vespa și accentul său e din ce în ce mai apropiat de cel londonez. Barney disprețuiește încercările lui Finn de a căpăta un nou chip; spune că poți scoate omul din provincie, dar nu și provincia din om. Barney locuiește în Chelsea, poartă cămăși în dungi, cu butoni, își dă întâlnire cu tot felul de blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bărbat a doua zi? Ei sunt ca niște benzi elastice; cartea pe care mi-a împrumutat-o Daisy utilizează din plin această analogie. Le place să aibă propriul lor ritm. Nu poți să tragi de ei ori de câte ori te simți nesigură. Disprețuiesc manifestările feminine de felul acesta. — Am vrut să-i spun că va apărea articolul, îmi explică mai mult în șoaptă. Știe că a greșit. —Dar de mail n-ai auzit? o iau la rost. Și, oricum, ziarul apare la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă, de exemplu, ar fi bănuit că Jake flecărește cu mine, în pat, despre intervențiile terapeutice pe care le făcea pentru el. —Jake e grozav, nu? zice Davey fericit. Ce situație ironică! Cred că mi-am petrecut jumătate din viață disprețuind numele lui Jake. De fiecare dată când Davey îi cânta osanale, eu întorceam capul și cântam „Bla, bla, bla“ în gând, ca să-mi înec nervii care mă apucau când Davey îl punea pe acest străin pe piedestal, ornându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la înălțimea așteptărilor ei. Nu eram destul de ambițios la serviciu, toată lumea avansa, numai eu nu... Pur și simplu nu sunt un ambițios. Îmi plăcea munca mea, aveam colegi buni, nu voiam să fiu șef de tură. Toți colegii mei îi disprețuiesc pe șefii de tură. Eu voiam ca lucrurile să continue ca și până atunci, fiindcă eram mulțumit. Dar Maureen mă tot îmboldea, mă tot împingea, zicea că eu am mai multă școală decât ei și că trebuia să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un spumant alb, În timp ce noi ne temeam pentru sănătatea lui spirituală. „E un om curios de științele secrete, care nu se Încrede În urechiști și-n diletanți. Dar, așa cum ne-a fost nouă dat să-l auzim astăzi, deși Îi disprețuiește, Îi și ascultă, Îi critică și nu se disociază de ei”. „Astăzi acest domn, acest conte, acest margraf Agliè, sau ce-o mai fi fiind el, a rostit o expresie-cheie”, zise Belbo. „Cavaleria spirituală. Îi disprețuiește, dar se simte unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
auzim astăzi, deși Îi disprețuiește, Îi și ascultă, Îi critică și nu se disociază de ei”. „Astăzi acest domn, acest conte, acest margraf Agliè, sau ce-o mai fi fiind el, a rostit o expresie-cheie”, zise Belbo. „Cavaleria spirituală. Îi disprețuiește, dar se simte unit cu ei printr-o solidaritate de cavalerie spirituală. „Cred că-l Înțeleg”. „În ce sens?” am Întrebat noi. Belbo era de-acum la al treilea gin Martini (whisky-ul seara, susținea el, deoarece calmează și Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
preasfintei treimi. Dar sfânta treime nu e sfântul Ghenarie”. Nu-l puteai prinde. Nu știam cum să definesc scepticismul lui ermetic, cinismul lui liturgic, acea superioară lipsă de credință ce-l determina să recunoască demnitatea oricărei superstiții pe care o disprețuia. „E simplu”, Îi răspundea el lui Belbo, „dacă Templierii, cei adevărați, au lăsat un secret și au instituit o continuitate, va trebui chiar să se meargă În căutarea lor, și În mediile În care ei ar putea să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul, fără să se bage de seamă. Nu din gelozie, își zicea el, ci pentru că e prea imbecil. Noua lui iubire disprețuia gelozia. Trebuie însă să fie soț și amant, cum e și ea, ca s-o păstreze. Nadina era prea prinsă în vârtejul preocupărilor moderne și nu observa străduințele lui Grigore. De altfel, nici în alte împrejurări n-ar fi observat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se mulțumea cu firimiturile ospățului. Era mai ales dansatorul ei și, în calitatea aceasta, util. Grigore avea o repulsie instinctivă de bărbații în genul lui Brumaru. Îi disprețuia. Socotea sincer că Nadina se compromite tolerând pe lângă ea asemenea cavaleri. Se învinovățea pe sine că n-a știut să împiedice alunecarea aceasta, nu prin scene care să o fi înverșunat în perseverare, ci printr-o iubire mai comprehensivă. Dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]