2,830 matches
-
o doză zilnică de 20 mg . În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale , doza de telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi . Alternativ , telmisartanul poate fi utilizat în asociere cu diuretice de tip tiazidic , cum ar fi hidroclorotiazida , care s- a dovedit a avea un efect aditiv celui al telmisartanului în ceea ce privește efectul hipotensor . Când se intenționează creșterea dozei , trebuie avut în vedere că efectul antihipertensiv maxim este obținut în general după
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Kinzalmono . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Kinzalmono la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Kinzalmono . Blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
renală , vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină - aldosteron și/ sau suplimente de potasiu . Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente care pot produce hiperkaliemie sunt substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim cardiacă acută , acidoză metabolică , înrăutățirea funcției renale , înrăutățirea bruscă a afecțiunii renale ( de exemplu
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
altor medicamente care acționează asupra sistemului renină- angiotensină- aldosteron , telmisartanul poate provoca hiperkaliemie ( vezi pct . 4. 4 ) . Riscul poate crește în cazul administrării concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie ( substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS , inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim . Apariția hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc . Riscul este crescut în cazul în
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS , inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim . Apariția hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc . Riscul este crescut în cazul în care se administrează combinațiile de tratament/ asocierile terapeutice mai sus menționate . Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu : Antagoniștii receptorilor angiotensinei II , cum este telmisartanul , atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice . Diuretice care economisesc potasiu , de exemplu spironolactonă , eplerenonă , triamteren sau amilorid , suplimente de potasiu sau substituenți de sare care
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
de risc . Riscul este crescut în cazul în care se administrează combinațiile de tratament/ asocierile terapeutice mai sus menționate . Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu : Antagoniștii receptorilor angiotensinei II , cum este telmisartanul , atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice . Diuretice care economisesc potasiu , de exemplu spironolactonă , eplerenonă , triamteren sau amilorid , suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor serice de potasiu . Dacă , din cauza unei hipokaliemii justificate , este recomandată asocierea
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
risc . Riscul este crescut în cazul în care se administrează combinațiile de tratament/ asocierile terapeutice mai sus menționate . Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu : Antagoniștii receptorilor angiotensinei II , cum este telmisartanul , atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice . Diuretice care economisesc potasiu , de exemplu spironolactonă , eplerenonă , triamteren sau amilorid , suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor serice de potasiu . Dacă , din cauza unei hipokaliemii justificate , este recomandată asocierea , acestea
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
considerare monitorizarea funcției renale . În cadrul unui studiu , administrarea concomitentă de telmisartan și ramipril a condus la creșterea de până la 2, 5 ori a ASC0- 24 și a Cmax a ramiprilului și a ramiprilatului . 5 Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari , cum sunt furosemid ( diuretic de ansă ) și hidroclorotiazidă ( diuretic tiazidic ) se începe administrarea de telmisartan , se poate produce o depleție a volumului și un risc de hipotensiune . Alte medicamente antihipertensive Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
administrarea concomitentă de telmisartan și ramipril a condus la creșterea de până la 2, 5 ori a ASC0- 24 și a Cmax a ramiprilului și a ramiprilatului . 5 Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari , cum sunt furosemid ( diuretic de ansă ) și hidroclorotiazidă ( diuretic tiazidic ) se începe administrarea de telmisartan , se poate produce o depleție a volumului și un risc de hipotensiune . Alte medicamente antihipertensive Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea concomitentă a
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
ramipril a condus la creșterea de până la 2, 5 ori a ASC0- 24 și a Cmax a ramiprilului și a ramiprilatului . 5 Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari , cum sunt furosemid ( diuretic de ansă ) și hidroclorotiazidă ( diuretic tiazidic ) se începe administrarea de telmisartan , se poate produce o depleție a volumului și un risc de hipotensiune . Alte medicamente antihipertensive Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea concomitentă a altor medicamente antihipertensive . Pe baza
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
o doză zilnică de 20 mg . În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale , doza de telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi . Alternativ , telmisartanul poate fi utilizat în asociere cu diuretice de tip tiazidic , cum ar fi hidroclorotiazida , care s- a dovedit a avea un efect aditiv celui al telmisartanului în ceea ce privește efectul hipotensor . Când se intenționează creșterea dozei , trebuie avut în vedere că efectul antihipertensiv maxim este obținut în general după
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Kinzalmono . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Kinzalmono la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Kinzalmono . Blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină - aldosteron și/ sau suplimente de potasiu . Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente care pot produce hiperkaliemie sunt substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS , inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) , și trimetoprim cardiacă acută , acidoză metabolică , înrăutățirea funcției renale , înrăutățirea bruscă a afecțiunii renale ( de exemplu
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
altor medicamente care acționează asupra sistemului renină- angiotensină- aldosteron , telmisartanul poate provoca hiperkaliemie ( vezi pct . 4. 4 ) . Riscul poate crește în cazul administrării concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie ( substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS , inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim . Apariția hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc . Riscul este crescut în cazul în
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim . Apariția hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc . Riscul este crescut în cazul în care se administrează combinațiile de tratament/ asocierile terapeutice mai sus menționate . Riscul este mare în special la asocierea cu diuretice care economisesc potasiul și când , se asociază cu substituenți de sare care conțin potasiu . de exemplu , o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă se respectă întocmai precauțiile pentru utilizare . Diuretice care economisesc potasiul sau
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
special la asocierea cu diuretice care economisesc potasiul și când , se asociază cu substituenți de sare care conțin potasiu . de exemplu , o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă se respectă întocmai precauțiile pentru utilizare . Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu : Antagoniștii receptorilor angiotensinei II , cum este telmisartanul , atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice . Diuretice care economisesc potasiu , de exemplu spironolactonă , eplerenonă , triamteren sau amilorid , suplimente de potasiu sau substituenți de sare care
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă se respectă întocmai precauțiile pentru utilizare . Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu : Antagoniștii receptorilor angiotensinei II , cum este telmisartanul , atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice . Diuretice care economisesc potasiu , de exemplu spironolactonă , eplerenonă , triamteren sau amilorid , suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor serice de potasiu . Dacă , din cauza unei hipokaliemii justificate , este recomandată asocierea
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă se respectă întocmai precauțiile pentru utilizare . Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu : Antagoniștii receptorilor angiotensinei II , cum este telmisartanul , atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice . Diuretice care economisesc potasiu , de exemplu spironolactonă , eplerenonă , triamteren sau amilorid , suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor serice de potasiu . Dacă , din cauza unei hipokaliemii justificate , este recomandată asocierea , acestea
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
o doză zilnică de 20 mg . În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale , doza de telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi . Alternativ , telmisartanul poate fi utilizat în asociere cu diuretice de tip tiazidic , cum ar fi hidroclorotiazida , care s- a dovedit a avea un efect aditiv celui al telmisartanului în ceea ce privește efectul hipotensor . Când se intenționează creșterea dozei , trebuie avut în vedere că efectul antihipertensiv maxim este obținut în general după
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Kinzalmono . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Kinzalmono la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Kinzalmono . Blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină - aldosteron și/ sau suplimente de potasiu . Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente care pot produce hiperkaliemie sunt substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS , inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) , și trimetoprim cardiacă acută , acidoză metabolică , înrăutățirea funcției renale , înrăutățirea bruscă a afecțiunii renale ( de exemplu
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
altor medicamente care acționează asupra sistemului renină- angiotensină- aldosteron , telmisartanul poate provoca hiperkaliemie ( vezi pct . 4. 4 ) . Riscul poate crește în cazul administrării concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie ( substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS inclusiv inhibitori selectivi COX- 2 ) , heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim . Apariția hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc . Riscul este crescut în cazul în
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
heparină , imunosupresoare ( ciclosporină sau tacrolimus ) și trimetoprim . Apariția hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc . Riscul este crescut în cazul în care se administrează combinațiile de tratament/ asocierile terapeutice mai sus menționate . Riscul este mare în special la asocierea cu diuretice care economisesc potasiul și când se asociază cu substituenți de sare care conțin potasiu . de exemplu , o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă se respectă întocmai precauțiile pentru utilizare . Diuretice care economisesc potasiul sau
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]