21,744 matches
-
Exact. Pentru voi, cu mijloacele pe care le aveți, dacă Pămăntul nu moare, vă trebuie peste cinci miliarde de ani s-o puteți face. Aurora: Ne-am liniștit. Tu ești doar o ființă vie sau poate un zeu din familia Divină a Universului care a făcut totul? Evelin: Noi credem în Marea Implozie atomică care... Aurora: Marea Implozie?! Am mai auzit...da, la conferința cu elevii ținută de asistenții noștri Eva și Adam! Evelin (ușor deranjat de remarca făcută de Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ușor deranjat de remarca făcută de Aurora, continuă): ...Marea Implozie a dus la apariția materiei, energiei, a spațiului și timpului. Deci a Marelui Univers cu miliarde de galaxii, stele și Sisteme Solare, dacă totul a fost făcut de o forță Divină. Profesorul: Da, Universul este o împărăție prea mare chiar și pentru o singură forță Divină. Nu? Aurora: Atunci înseamnă că sunt mai multe Divinități, mai mulți Dumnezei? Fiecare Univers are Divinitatea lui? Moare Universul, moare și Dumnezeul lui?! Atunci ce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
energiei, a spațiului și timpului. Deci a Marelui Univers cu miliarde de galaxii, stele și Sisteme Solare, dacă totul a fost făcut de o forță Divină. Profesorul: Da, Universul este o împărăție prea mare chiar și pentru o singură forță Divină. Nu? Aurora: Atunci înseamnă că sunt mai multe Divinități, mai mulți Dumnezei? Fiecare Univers are Divinitatea lui? Moare Universul, moare și Dumnezeul lui?! Atunci ce facem cu bisericile și prelații ei care ne au tradus din Biblie cine-i atotputernicul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
locuită de zei nemuritori?! Evelin: Dar avem totuși o forță Universală căreia îi aducem permanent toată smerenia noastră. Deci, credem în forța care menține în echilibru tot Universul, indiferent de timp și spațiu. Profesorul: și cum se numește această Forță Divină? Evelin: Gravitația, ea este Forța Divină la care ne închinăm. în Univers fiecare planetă depinde de atracția altei planete mai mari, iar împreună depind de atracția altei planete și mai mari care se află într-o mișcare permanentă formănd Galaxii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
avem totuși o forță Universală căreia îi aducem permanent toată smerenia noastră. Deci, credem în forța care menține în echilibru tot Universul, indiferent de timp și spațiu. Profesorul: și cum se numește această Forță Divină? Evelin: Gravitația, ea este Forța Divină la care ne închinăm. în Univers fiecare planetă depinde de atracția altei planete mai mari, iar împreună depind de atracția altei planete și mai mari care se află într-o mișcare permanentă formănd Galaxii și Sisteme Solare ca ale noastre
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
specială ca muzica voastră de orgă. După mii de miliarde de ani lumină această muzică încă se mai aude. Noi această vibrație cosmică o avem înregistrată din diferite Universuri unde bigbangurile le-a adăugat căte ceva special, ceva într-adevăr divin. O ascultăm în clipele de reculegere și de odihnă. Profesorul: în fond ce-a fost înainte de Marea Implozie? Evelin: Nimeni nu știe exact; doar un ou atomic care a explodat. După explozie materia s-a pus în mișcare, a prins
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Mă gândeam la ce a spus Ela: că n-oi fi Hristos pe Pământ să pocăiesc lumea?! Din ceruri voi așteptați nu doar extratereștri ci și făpturi hidoase sau fantome cu lumânarea aprinsă în gură. Aurora: Păi dacă au puteri divine de ce n-ar face și minuni?! Și apoi tu ești de vină; ne-ai făcut muritori! Evelin: Încă o dată m-am convins că am procedat bine! Aurora: Da?! Ai să te convingi când o să fii obligat să rămâi cu noi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mare adunare a unor personalități urmărită, la camera de luat vederi, cu mare atenție de către Profesor, Aurora, Adam și Eva. Darwin: Domnilor, cer scuze că v-am deranjat pe unii dintre voi după zeci sau sute de ani de somn divin. De fapt v am deranjat spiritele sufletele cu ajutorul unui extraterestru care se află pe Pămănt cu treburi foarte importante, dl. Evelin! Onorabile, am să prezint invitații: dl. Isac Copernic Soarele este staționar și toate planetele Sistemul nostru Solar se învărtesc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută prezentă, momentul divin auto creator, conform viziunii lui Hölderlin; ea este "experiența unificatoare a veșniciei", scrie Paul Richard, comentând lirica lui Rimbaud. Experiența poetică este călătoria la capătul posibilului pentru om, suprema sa aventură existențială. Cea mai înaltă evaziune spre propriul său adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa revelatoare în care intră poetul în clipa dicteului: Tot ce un poet scrie cu entuziasm și inspirat de suflul divin este în mod superior frumos" (fr.18). "Să-ți reprezinți ceva frumos este vocația unei inteligențe inspirată de zei" (fr. 112) De asemenea, Empedocle vorbea de intervenția divină: "cuvintele mele sunt cele ale unei zeițe". Platon, în dialogul Ion, afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dicteului: Tot ce un poet scrie cu entuziasm și inspirat de suflul divin este în mod superior frumos" (fr.18). "Să-ți reprezinți ceva frumos este vocația unei inteligențe inspirată de zei" (fr. 112) De asemenea, Empedocle vorbea de intervenția divină: "cuvintele mele sunt cele ale unei zeițe". Platon, în dialogul Ion, afirmă că poetul nu este un creator propriu zis, ci un mijlocitor, transmițător al "șoaptei divine", asemenea Pythiei : Nu este vorba de o artă, ci de o putere divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unei inteligențe inspirată de zei" (fr. 112) De asemenea, Empedocle vorbea de intervenția divină: "cuvintele mele sunt cele ale unei zeițe". Platon, în dialogul Ion, afirmă că poetul nu este un creator propriu zis, ci un mijlocitor, transmițător al "șoaptei divine", asemenea Pythiei : Nu este vorba de o artă, ci de o putere divină... Poetul înaripat, sfânt, nu se află în starea de a crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
divină: "cuvintele mele sunt cele ale unei zeițe". Platon, în dialogul Ion, afirmă că poetul nu este un creator propriu zis, ci un mijlocitor, transmițător al "șoaptei divine", asemenea Pythiei : Nu este vorba de o artă, ci de o putere divină... Poetul înaripat, sfânt, nu se află în starea de a crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfânt, nu se află în starea de a crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura deorum, II). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura deorum, II). În cartea sa Mathawi, poetul mistic Rumi, vorbește despre o mână nevăzută: "Mâna poetului este prinsă de o mână ascunsă, care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura deorum, II). În cartea sa Mathawi, poetul mistic Rumi, vorbește despre o mână nevăzută: "Mâna poetului este prinsă de o mână ascunsă, care vine din lăuntrul poetului și folosește trupul aflat în afară". Ideea că poetul este străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creează omul ales geniul care devine intermediarul ei neocreator. Astfel, prin mijlocirea geniului, Primordialitatea rostește al doilea cuvânt al Genezei. Acel cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de dominare. Cuvântul lui Eckhart: Există o inimă a intelectului" a fost precedat de cel al lui Empedocle: "Căci sângele care afluează în jurul inimii este propriu zis gândirea". Platon (în Ion) împrumută de la Democrit ideea că inspirația poetului este suflu divin, idee reluată apoi, între alții, de Hölderlin, Nietzsche, Eminescu. Și tot Democrit este cel dintâi care afirmă că educația, poetică în primul rând, creează omului o a doua natură, idee reluată după două milenii de Schiller. Das Ding an sich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-o "mai profundă, mai magnifică". Indienii, pentru a salva principiul absolutului valoric, au așezat mai sus de Brahma, creatorul lumii empirice (în conlucrare cu Maya, destructivă), pe Brahman. De partea Europei, Magister Eckhart cu ochi transcendental a conceput o supraentitate divină Deitatea (Gottheit), aflată mai sus de Dumnezeu (Gott), deci care nu se contaminează de crearea lumii umane cu nereușitele ei. Și tot el afirmă că "omul poate crea pe Dumnezeu" (concepție care va fi reluată la Jakob Böhme). Cum asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunt egali în fața unui Dumnezeu universal unic, transzoomorf. Prin un al treilea ochi a introdus Socrate rațiunea în circuitul valorilor supreme, iar Iisus iubirea universal dăruită. Ochiul transcendental al lui Buddha a văzut că esența lumii umane dar și celei divine este suferința și că mântuirea de suferință trebuie să fie scopul omului. Cu un ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi cunoscut, nu poți să-l vezi față în față. Pe de altă parte, sufletul său este lumină dintâi, creatoare a unei noi lumi: a încerca să-i privești această lumină de o cu totul altă natură, un foc, fulgerul divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
precum și la Orfeu și Dionysos, toți trei fiind de origine tracă. Este vorba de poezii în care se pleacă de la lumină fizică și/sau spirituală trece prin întuneric de asemenea fizic/și sau spiritual, pentru a renaște în lumina superioară, divină. Astfel, în poezia Atât de fragedă, prima hipostază este constituită de o lumină asemenea florilor de cireș emanată de o făptură plutitoare, o zână cvasi eterică. Urmează întunericul chemării carnale în care iubita decade, din care însă poetul o înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]