2,306 matches
-
într-un studiu dedicat lui G. Bacovia (George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, 1996), că oglinda, sub dubla ei funcție, de cunoaștere și de prezentare, simbolizează visul într-o fază conștientizată, narcisiacă și uneori angoasantă. Oglinda evocă spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
rănd din cauza abordării istorice a creștinismului în forma sa cea mai pură, liberă și nescrisă, forma în care a fost întemeiat și trăit de Iisus Hristos. Contestarea bisericii și întoarcerea la Iisus nu pot fi considerate ca un refuz al divinului, ca o contestare a nevoii de măntuire. Ele trebuie să fie privite mai întăi în sensul unor căutări disperate ale izvoarelor prime ale ființei umane. Chiar dacă Nietzsche exagerează, strigătul său rămăne la fel de obscur pentru suflete, în timp ce pentru fondul cultural și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
vîrf (2); ajutor; animal; aparte; ascundere; ascunsă; ascunzătoare; ceva ascuțit; avere; brad; bucățică; o bucățică; bun; cafenea; canin; după casă; al casei; cerc; Colț Alb; colț de rai; colțar; colțunaș; copii; corner; cot; cotlon; cumpănă; curbă; dantură; decizie; dificultate; de divin; dreaptă; dreptate; dualitate; etapă; de fier; final; fir; firav; foc; fotbal; fotoliu; ger; gri; gros; haină; de iarbă; ideal; indignare; inert; inexistent; inocent; intimitate; încăpere; încheietură; îndoială; îndoit; înghesuială; între; jertfă; jumătate; la; lac; limită; limitare; linie; liniște; un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); răsfățat (2); rău (2); responsabilitate (2); rîde (2); sfînt (2); simpatic (2); urmaș (2); zîmbitor (2); adolescent; adolescență; afurisit; amintiri; amuzant; apus; așteptări; atent; avere; binevoitor; Bogdan; borac; botez; candid; cheltuială; chinez; copii; credință; curajos; da; deget; desene; dificil; divin; drăgăstos; dulceață; emoție; eu; fată; fățarnic; fetiță; fiica; ființă umană; flăcău; frate; fratele meu; frați; frumusețe; grăsulean; grup; haină; hăinuțe; impertinență; iubit; izvor; împlinire; începător; îndrăzneț; înger; îngrămădit; îngrijire; jucăuș; leagăn; liniștit; lipsă de griji; mama și eu; mare; Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
obiect (2); plus (2); pocăință (2); răscruce (2); răstignire (2); sacrificiu (2); sacru (2); sfințenie (2); sinistru (2); tristețe (2); -; accesoriu; ajutor; albă; apăsătoare; atenție; de aur; blestem; Boboteaza; bun; bunica; candelă; cărți; chestie; colivă; corp; coșciug; cozonac; crucificare; cruțare; divin; Doamne ajută; doliu; Domnul; dragoste; dreapta; drumuri; dureros; de dus; Egipt; fals; final; fiori; furt; ger; Ghețimani; gît; iertare; igienă; inchiziție; instrument; intersecție; iubire; înaltă; înalță; închin; închina; înger; îngrijire; înșelătorie; întoarsă; întuneric; jertfire; joc; lanț; latină; lucru sfînt; marmură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); vis(2); acasă; adevărată; aer; afară; afecțiune; albastră; apă; aprinde; ardere; aspirație; bani; becuri; binecuvîntare; bra; bună; bunăstare; bunătate; cald; călăuză; călca; clar; clară; club; creație; 7 culori combinate; cuptor; curățenie; curent electric; curiozitate; deschidere; devreme; dezvăluire; din lumină; divin; divină; divinitate; dorință; electricitate; evrica; factură; far auto; far; fascicul; fereastră; fericit; floare; frumusețe; ghid; Iisus; iluminare; inepuizabilă; inspirație; Iisus Hristos; în casă; început; înger; întreruptor; lac; lanternă; libertate; limpede; lină; luceafăr; luci, soare; lume; luminoasă; lună; lungă; lux; matur
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cultură pe anumite linii, numai critic literar - nu." E drept că Streinu nu amintește concret pe nimeni din acești "unul și altul", mulțumindu-se să respingă în bloc atari judecăți discutabile, nenumindu-și preopinenții. Unul ar putea fi G. Călinescu. "Divinul critic" (Eugen Barbuă scrisese cu doi ani înainte în monumentala sa Istorie: "Critic de analiză, de creație, n-a fost Maiorescu și singura valoare a articolelor citate (O cercetare critică asupra poeziei române de la ", Direcția nouă în poezia și proza
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică." Divinul critic încheie cu sfaturi didacticiste: În aplicări, eseistul va avea de reexaminat unele opinii prea cordiale ori prea reticente, precum va trebui să-și corecteze stilul oficios." Optica rămâne neschimbată în Compendiu. Șerban Cioculescu a fost prietenul de o viață
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
uman. William Stanley Jevons este primul care a atras atenția economiștilor asupra contribuției lui Gossen. La rîndul său, Jevons își propune mai întîi obiectivul ambițios de a identifica principiile unui comportament rațional al omului, așa cum au fost ele fixate de "Divinul Creator" și abia mai apoi își va propune să facă din procesul de satisfacere a nevoilor baza unei noi teorii economice. Revenind la Gossen, să spunem că el a lansat două "legi" care-i vor purta numele:1) principiul utilității
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mainstream. Misterium tremendum-ul acesteia se păstrează. Religia autentică e universală și atotinclusivă. Ca păpușa din zahăr a lui Ramana Maharishi, care s-a dus să facă baie în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de", ci se găsește pretutindeni, inclusiv în interiorul nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la Jung încoace, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît că suntem unu cu divinul, acesta fiind "secretul" aflat în centrul tuturor tradițiilor spirituale. Iarăși, cum spun orientalii, "Dumnezeu sălășluiește în tine ca tine". În sufism găsim, de asemenea, exprimări similare, în zen, în hassidism, în gnoză, în hermetism ș.a. De aceea am propus termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care trebuie să te rogi, și care e deasupra tuturor celorlalte religii. Coranul e totul singura scriptură revelată integral, Mahomed cel mai mare profet, dar care a fost un simplu purtător de cuvînt etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, exceptîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise pentru toată lumea, iar libertatea de mișcare tinde spre zero, deși interpretări sunt felurite. De aici foarte multă încrîncenare, aroganță, curaj nebunesc, spirit de sacrificiu și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
trimite sufletul uman în lumea materială, o vale a plîngerii, pentru a se îmbogăți prin experiență în lumea formelor, a crește în putere și înțelepciune, a se desprinde de materialul său psihologic (Eul) și, în final, a se uni cu divinul. Fiecare ființă umană evoluează pe raza sa. Este o evoluție în materie de conștiință întru Domnul Marelui Cuvînt (Theomegalogos), pentru a iniția o nouă zi cosmică plină de lumină. Cînd vine noaptea cosmică, Ființa se retrage și se odihnește la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a noastră schimbă toare, trecătoare, iluzorie, ce nu face parte din real, din divin. Ființa este absolută; Eul este relativ. Ființa este adevărul din noi; Eul este minciuna. Ființa este unică; Eul este multiplu. Ființa este cuvîntul perfect; Eul este ignoranța. Ochiul în triunghi, care vede tot, știe tot și veghea ză asupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înlocuită cu un surogat. Principala problemă este trecerea de la realitatea exterioară la cea interioară. Numai spiritualitatea ne poate ajuta aici. Oamenii au nevoie de semnificație, de valoare, de viață. Numai trăirea expe rienței interioare a lui Dumnezeu le poate asigura. Divinul trebuie abordat înlăuntru și dinlăuntru, în mod liber, fără constrîngeri exterioare. Trebuie să ne redisciplinăm pentru a fi liberi pe calea fără de cale. Realitatea este conștiință pură. Vital e că ne este accesibilă, de fapt esența noastră este conștiință pură
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
stabilise, de aceea despre Ființă trebuie să se vorbească într-o modalitatea care să împlinească normele discursului despre Adevărata Realitate. Neoplatonismul a avut cele mai vizibile rezerve asupra Tainei Întrupării, căci nu se putea accepta din prisma raționalității sale că divinul ar putea asuma trup, cu tot biologismul și limitele proprii ființării umane așa cum găsim în textele lui Porphyrios. Nici tradiția religioasă ebraică nu putea accepta o doctrină care punea sub semnul întrebării monoteismul radical de care era în mod esențial
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
prinseseră contur până atunci. Prima ținea de o înțelegere panteistă a divinității, cu toate nuanțările sub care poate sta o asemenea paradigmă. Această poziție este prezentă încă de la primele orizonturi ale reflecției filosofice grecești. Cealaltă atitudine însemna o înțelegere a divinului ca transcendență, cu toate că era afirmată putința cunoașterii Unului grație unirii lui nous cu acesta. Cea mai bună formulare a acestei viziuni aparține lui Plotin, care de altfel și pune bazele a ceea ce numim cunoaștere mistică, căci afirmă ca adevărată cunoaștere
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
analiză” (ce reprezintă calea negativă propriu-zisă ce însemna exercițiul suprimării prin abstracție a tuturor aspectelor prin care s-ar putea defini un corp până se ajunge la definiția unei monade inteligibile, pentru a ne apropia de o oarecare noțiune a divinului), trecând prin „sinteză” sau „poziție” (cunoașterea Cauzei prime în efectele ei) către „analogie”sau „eminență” (ce reprezintă încercarea de a face inteligibil pe Dumnezeu care este dincolo de orice). Bizantinii au fost puși în situația de a găsi o altă formulare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
poate fi numit „negare a negației”, negăm dar nu mai știm care este efectul negației noastre. Stăniloae numește această stare ca „apofatismul a ceea ce nu se poate nici măcar experia”. Acest nivel de apofatism este cel care păstrează transcendența totală a divinului. Trebuie însă precizat că deosebirea între cele două apofatisme are mai ales un caracter formal, ele împletindu- se în actul de cunoaștere. Această experiență deși pornește de pe tărâmul inteligibilului și nu îl exclude, adâncirea cunoașterii la care duce dovedește tot
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
esențial un act ce se desfășoară pe tărâmul persoanei, este o relație între persoane. Chiar dacă această Realitate se află dincolo de capacitatea noastră de comprehensiune, certă pentru om este dimensiunea personală a supraființialului (căci mereu autorii bizantini au corectat afirmația că divinul ar aparține de domeniul ființei); persoana este întotdeauna recunos¬cută. Ultima realitate este o Realitate Personală, care dă putința înțelegerii, sau mai bine spus a simțământului că față de aceasta raportul este întotdeauna acela al unei comuniuni conștiente. Deci nu este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
înțelegerii, sau mai bine spus a simțământului că față de aceasta raportul este întotdeauna acela al unei comuniuni conștiente. Deci nu este aici cazul unui abandon al cunoașterii raționale în apropierea de telos-ul suprem al gnoseologiei bizantine, întrucât caracterul personal al divinului are o dimensiune încărcată de pozitivitate, ține de tărâmul relației. În ultimă instanță, actul de cunoaștere stă sub o instanță a pozitivității, dar preferabil este termenul de unire celui de cunoaștere, pentru a descrie într-un mod mai adecvat ceea ce
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sprijinul unei asemenea interpretări, dincolo de textele dionisiene, sunt Grigorie de Nyssa și Maxim Mărturisitorul. Însă și scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog oferă argumente de mare valoare, prin nuanțările aduse, în legătură cu pozitivitatea ultimă a actului de cunoaștere înțeles ca unire cu divinul, căci Simeon vorbește de o „lumină” ce cuprinde pe cel care cunoaște, lumină ce este semnul dimensiunii personale a întâlnirii cu Dumnezeu. La fel de mult, și Grigorie Palama dezvoltă un simbolism al luminii în intenția de a indica caracterul pe care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
întuneric nu se poate discuta în sine ci ca lumina sau întunericul ce aparțin cuiva, că țin de voința cuiva de a face cu putință o anume cunoaștere a sa. Deși spiritualitatea ebraică cunoaște dimen¬siunea personală a întâlnirii cu divinul și a înfățișării dumne- zeirii în lumină sau în întunericul Sinaiului (psalmistul spune despre Dumnezeu că „și-a pus întunericul acoperământ”), totuși acest simbolism câștigă o cu totul altă înfățișare în perspectiva logicii Întrupării și a dezvăluirii unui Dumnezeu tripersonal
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
multe secole în filosofia bizantină, pentru că a fost reluată, în repetate rânduri și din motive diferite, întrebarea asupra putinței minții de a sesiza suprema Realitate. Poate fi recunoscută aici influența spiritualismului platonician care are ca teză esențială afinitatea intelectului cu divinul. Tot aici stă însă și pericolul care a fost resimțit de autorii bizantini de mai târziu: înțelegerea experienței mistice ultime ca pe o gnoză. Diferența între neoplatonism și creștinism se estompează în bună măsură într-o asemenea situație. OSWQKX, contem
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
J. Meyendorff vede că în acel context al Renașterii și umanismului bizantin erau confruntate două apofatisme: unul dintre ele însemna o reluare a accentelor pe care neoplatonismul le dădea experienței apofatice și care susține transcendența sau neputința de comprehensiune a divinului ca pe o consecință a limitărilor proprii minții create, însă este suficient ca cineva să se părăsească pe sine și datele lumii create pentru a avea șansa cunoașterii Ființei divine. Aceasta ar fi, în opinia lui Meyendorff, poziția esențială pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]