2,212 matches
-
Dumnezeu. Hesychasmul bizantin avea o lungă tradiție, și nu se pusese până în acea vreme necesitatea unei formulări teoretice a conținutului experienței pe care practicantul o dobândește prin unirea minții cu inima. Delicatețea exprimării conținu- turilor experiențelor umane în fața dezvăluirii înfățișărilor divinului este înregistrată de experiența textuală a mai multor trăitori paradigmatici ai spațiului bizantin, între care poate fi numit Simeon Noul Teolog. Limbajul devine foarte riscant atunci când încerci să pui în discurs o experiență extrem de intimă și care nu implică într-
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
trebuind să fie cu totul părăsite în actul cognitiv dacă se dorește evitarea înșelăciunii. Diferența este dată de aceea că intelectul, vouq, nu numai că este instanța cea mai înaltă în om, dar are și o afinitate de natură cu divinul, această conaturalitate fiind și temeiul întru care este cu putință cunoașterea Unu-lui. Filosofia bizantină a avut și ea o prețuire aparte pentru termenul de 0s«Qia, însă încă din timpurile constituirii noii raționalități filosofice a fost produsă o re-înțele-
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
care te apropii printr-o necontenită și infinită aproximare. Căci obiectul contemplației are caracterul tainei, care pe măsură ce se dezvăluie, își arată și mai mult adâncul. Actul de contemplație al minții înduhovnicite urcă până la ceea ce Stăniloae numește „experiența directă a indefinitului divin”. În fața infinității și incomprehensibilității divine, mintea este pur și simplu copleșită și părăsește cu totul activitatea ei naturală. Este aici implicată o dublă consecință în ceea ce privește situația minții pe această culme a contemplației. Pe de o parte, mintea își suspendă mișcarea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pe anumite linii, numai critic literar - nu.” 1 E drept că Streinu nu amintește concret pe nimeni din acești „unul și altul”, mulțumindu-se să respingă în bloc atari judecăți discutabile, nenumindu-și preopinenții. Unul ar putea fi G. Călinescu. „Divinul critic” (Eugen Barbuă scrisese cu doi ani înainte în monumentala sa Istorie: „Critic de analiză, de creație, n-a fost Maiorescu și singura valoare a articolelor citate (O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, Direcția nouă în poezia și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, 1938. G. Călinescu admite concesiv reticent: „Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică.”3 Divinul critic încheie cu sfaturi didacticiste: „În aplicări, eseistul va avea de reexaminat unele opinii prea cordiale ori prea reticente, precum va trebui să-și corecteze stilul oficios.”4 Optica rămâne neschimbată în Compendiu.5 Șerban Cioculescu a fost prietenul de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
joc, intru în acțiunea generală, nu-mi mai aparțin. Aici nu se poate participa pasiv, cu carnetul de note în mâini sau cu aparatul de fotografiat în jurul gâtului, în căutarea distanței optime, pentru că nu mai există distanță, ci doar descoperirea divinului și sacrului, în egală măsură. Niciodată nu am înțeles mai bine ca acum că de fapt religiozitatea și religia nu trebuie niciodată confundate. O bătrână mică, uscată ca o prună de iarnă, apărută de niciunde, mă roagă să o țin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spirituale curente : sănătate, vindecări, reușite profesionale etc. Iată de ce religiozitatea populară are tendința de a se concentra mai ales în universul domestic și în cotidianul existenței, aducând religia într-o realitate accesibilă, dublată de un sentiment palpabil de „imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful cu imaginea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în universul domestic și în cotidianul existenței, aducând religia într-o realitate accesibilă, dublată de un sentiment palpabil de „imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful cu imaginea brodată a Sfântului Dimitrie cel Nou, adăugată relativ recent peste moaștele sfântului, o accentuare voită a reprezentării umane a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
călătoriei cosmice în viețile ulterioare ca o vagă iluminare și ca o ușoară beție. Ritualurile păstrate cu sfințenie în cadrul marilor frății, unele dintre ele devenind de masă religiile, altele rămânând elitiste precum francmasoneria continuă o panoramă a omului ocrotit de divin, respirând pretutindeni aerul zeilor între zi și noapte, veghe și somn, realitate și vis, viață și moarte, viața de aici și de dincolo într-un permanent amalgam derulat la infinit precum Marele Arhitect al Universului. Treptele de evoluție a omului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Tot ce este sacru și sfânt se poate exprima prin simboluri ca o prezență încarnată a realității care aparține conceptelor credinței încă din timpurile continentului Mu. Studiile istorice demonstrează că simbolurile mediază și formează conștiința noastră aducându-ne în prezența divinului și determinând integrarea noastră în el. Există multe forme ale experienței prin care sacrul poate fi cunoscut și simțit, aducând răspunsuri la eternele frământări ale omului în raport cu divinitatea. Percepția, de cele mai multe ori materială sau materializată a sacrului se face prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adaptându-se la posibilitățile noastre de concepție și înțelegere. Originea simbolurilor se regăsește în actul meditației și al revelației, ca o permanentă reîntoarcere și rememorare a sacrului. Identificarea manifestărilor fizice cu simbolurile forței spirituale conduce la o permanentă prezență a divinului. Simbolul totemic, piatra, planta, animalul sau icoana, reprezentarea artistică a strămoșilor, iată cum poate fi garantată eficacitatea sacrului. Dionisos apărea ca un taur, Jupiter ca o piatră, Tamuz-Adonis ca plantă, Horus ca șoim, toate fiind identificări originale ale zeităților cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oglinda în sintoism, echerul și compasul în francmasonerie etc.), ci și luminile, lumânările, cărțile și scrierile sfinte, veșmintele și măștile schimbă purtătorii și participanții din realitatea lumească, profană în sfera sacră și sfântă, ajutându-i să vină în contact cu divinul. Vestimentația în ceremonial poate fi ornată cu simboluri, așa cum întâlnim la șamanii arctici, vraci dotați cu abilități spirituale deosebite. Simbolurile sunt însemne ale demnității și funcției purtătorului în raport cu divinitatea, cu ceilalți demnitari și față de lumea profană. Ele diferă în creștinătatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
operativi până la opera lui Gaudi de la Barcelona. În templele continentelor dispărute, Mu și Atlantida, în India, în Egipt, de la religiile preistorice și până la urmașii de azi ai tradiției, aceleași simboluri domină viața omului credincios. În iudaism, islamism și sintoism reprezentarea divinului a fost înlocuită cu alte simboluri, imagini abstracte sau prin cuvânt. În schimb se poate remarca o tendință de amenajare a unui loc de rugăciune, mic altar plin de picturi, statui și simboluri abstracte ale divinității în locuințele oamenilor credincioși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau mistici. Ele sunt utilizate la devoțiunea intimă și confesiunea solitară a credinței omului față cu el însuși și cu divinitatea. Subiectul principal al unei picturi sau sculpturi îl reprezintă omul, deci o reprezentare antropomorfică angajată în a ilustra caracteristicile divinului prin imagini comune. Această manieră vine să înlocuiască fetișismul, animismul și obiectele magice utilizate în culturile bazate pe agricultură și vânătoare. Acest tip de antropomorfism păstrează încununarea religiilor politeiste din Grecia antică și jainism. În ciuda numeroaselor critici, acest gen de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din ceremoniile lor din martie și octombrie, venerând pe zeul Marte. De asemeni se întâlnesc părți ale corpului cu valoare de simbol al dumnezeirii, de exemplu în creștinism mâna are putere creatoare, de adorație, adevăr și salvare, în iconografie purtând divinul. Nu este mai puțin adevărat că în simbolismul hindus, Shiva poate fi reprezentat prin falus sau prin picior. Atât în societățile primitive, cât și în mănăstirile budiste din Nepal, Tibet, Japonia, în dansurile religioase se asociază măștile 89. Ele sunt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
coordonatelor lor multidimensionale. Înălțimea, lungimea, direcția, apropierea ori depărtarea sunt forme spațiale în care se desfășoară acest sacru. Vârful unui munte, cerul, o prăpastie, adâncurile apelor, deșertul devin sacre și drumul sau calea arată direcția ce poate apropia omul de divin. Numerele și coordonatele abstracte pot localiza și orienta sacrul, iar figurile geometrice pot reprezenta infinitul. Vidul sau preaplinul caracterizează utilizarea spațiilor ce primesc la sânul lor simboluri și semne. În structurile arhitecturale lucrările de artă pot fi absente sau copleșitor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale templelor fără a înșirui politicul, culturalul, socialul, economicul aflate în balanța dintre pace și război, între muncă și lene. Ideile, teoriile și sistemele de gândire sunt de asemenea încorporate în simbolismul religios. Abstractul, absolutul, puterea spiritului și unitatea cu divinul sunt termeni religioși universali. Principiile matematice exprimate prin simbolismul numerelor organizează lumea zeilor, a spiritelor și demonilor, descriu structura interioară a omului și sistematizează mitologia, teologia și filosofia. Perechea divină, dualitatea suflet trup, Dumnezeu diavol, bun și rău, ca și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau în Japonia aparțin aceleași categorii simbolistice. Este însă greu să evaluăm varietatea de forme și materiale folosite în confecționarea acestor simboluri. În ocazii bine conturate de tradiție, solemne prin consacrare, încoronare, ele reprezintă universul profan prin care se exprimă divinul. Pornind de la o reprezentare abstractă cum ar fi silaba sanscrită Ohm, ea înseși reprezentând o lume transcendentă cu înțeles cosmologic 104, simbolismul accede la reprezentările pictate în temple, sanctuare, capele sau altare individuale. Ele conțin statui sau icoane ale divinităților
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
riturilor și ritualurilor practicate în viața de zi cu zi și a doua solemnă. Funcțional acestea au servit scopurilor sacre și simbolice după natură, forme, dimensiuni și stiluri, fiind dintru început codificate. Unele au fost asociate cu predilecție sacrului sau divinului încât au fost considerate manifestări simbolice ale zeităților, în mare parte valoarea lor simbolică pierzându-se în timp. În acest proces ele au supraviețuit în sens formal și de aici în multe ocazii și societăți se remarcă pierderea puterii sacre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
seama, sau mai bine zis după ce ai participat la slujba din biserică, realizezi că de fapt, în întregul ei, aceasta a fost interpretarea unui ritual foarte apropiat de magie, dacă nu chiar ai fost interpretul, parte din comuniunea comunității cu divinul. Interpretarea magiei include cuvinte, descântece, incantații sau farmece și numere simbolice care au o putere înnăscută. Acțiunea ritualică executată de magician și a celorlalți participanți poate să fie susținută și de obiecte naturale sau realizate de om. O rugăciune, o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Toate cele patru elemente discutate sunt cuprinse în contemplație 206. Ea cere deci un visător cu voință profundă, știind să focalizeze gândirea și să fie maestru în arta de a vizualiza dând substanță contemplării, aducând valori transcendente în contactul cu divinul. Contemplarea este o postură de echilibru când este realizată corect și poate să răspundă oricăror întrebări. Experiențele legate de lumile materială și intelectuală, percepute prin simțurile noastre și interpretate prin facultățile mnemice descoperă un univers uriaș de interacțiune psihică, mult
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din noi înșine. Astfel suntem în legătură cu toate ființele pe care le-a creat Marele Arhitect al Universului în ceruri și pe pământ. Meditația în templu, în biserică sau în locul ales de noi prin inițiere de a ne fi poarta spre divin devine astfel cheia, cheia de boltă a artei regale, a artei spirituale. Credința noastră în Dumnezeu ne dă posibilitatea să ne deschidem și să-i acceptăm pe ceilalți la fel ca pe noi înșine în lumea în care trăim. Aici
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
având harul spiritului, inteligenței și cunoașterii Sfântului Duh, diakon care duc cunoașterea în afara serviciului creștin, bărbați sau femei, recunosc impulsul divin fără a părăsi tâlcul dogmatic. Dogma tradiției subliniază rolul femeii în credință, în imne, rogațiuni și profeții sub autoritatea Divinului Spirit 293, nefiind în concordanță cu secțiunea stângă destinată femeilor în sinagogi și la care Sfântul Paul face referiri 294. Diversitatea în interpretarea Sfintei Treimi a fost condiționată de înțelegerea lui Isus Cristos ca divinitate în lumina Evangheliei după Ioan
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceea îi subliniem aspectul primordial dogmatic. Să ne întoarcem la primele zile ale creștinismului 296. Omul este o creație a Divinului Arhitect al Universului, este o ființă de natură umană, dar nefiind creat din nimic ci din substanța sacră a divinului, el este parte din acesta și are rol de dominare asupra celorlalte ființe din univers; așa menționează Sfântul Francisc din Assisi în Oda Soarelui: "Rugă Ție, Doamne, cu toate creaturile Tale, mai ales cu fratele noastru, soarele". Omul este așezat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de dominare asupra celorlalte ființe din univers; așa menționează Sfântul Francisc din Assisi în Oda Soarelui: "Rugă Ție, Doamne, cu toate creaturile Tale, mai ales cu fratele noastru, soarele". Omul este așezat într-o poziție privilegiată, în relație specială cu divinul, creat după chipul și asemănarea sa. Sub influența filosofiei lui Platon doctrina creștină restrânge la intelect și percepție imaginea divinului reflectată în om. Și iar ne întoarcem la Sfântul Augustin, care, în De Trinitate, accentuează dualitatea mistică a omului, subliniind
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]