12,296 matches
-
ajunse să se intereseze de fostul soț al Deliei. Se cunoșteau ei, era cu trei ani mai mare, dar, dacă îmi amintesc bine, un an am fost colegi în același liceu, gândi Ștefan. Terminase Agronomia. Un număr de ani după divorțul de Delia nu se întorsese în localitatea natală. Așadar. în perioada când Delia găsi petalele pe terasă, ani mulți în urmă el Anton fostul soț, locuise la zeci de kilometri distanță. E clar că nu putea el să fie. Dar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
de ani și nici nevastă, nici copil. Iar dragul meu Virgil, ce folos că are băiatul, dacă nu-l vede decât odată pe an. Da, avea dreptate, Livia. Și era bine că ea nu știa secretul ce a dus la divorțul lui Virgil și nici ce rol ingrat a avut Ștefan. Bucuria mamei îi încălzi lui Ștefan, inima. Dumnezeule, de ce noi, fiii, suntem uneori nepăsători la suferințele unei mame. Iată nici eu, nici Virgil nu am văzut-o pe mama de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
povestise cu aplomb cum ajunsese În Franța, după un schimb intensiv de mesaje pe net cu un tip care se Îndrăgostise de pozele și geniul ei epistolar - avea și ceva umor, după cum vezi. Se căsătoriseră după o aventură Întreagă cu divorțul ei În România, Însă mariajul eșuase - evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu la lejeritatea vecină cu amoralismul a concepției galice despre familie. - Mă Înșela, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întâlnit. Au fost câteva luni mai mult decât istovitoare: pur și simplu, chinuitoare. În primul rând, m-am mutat În garsoniera din Berceni, pe care o Închiriasem În urmă cu un an unui prieten rămas puțin pe drumuri după un divorț dubios. M-am felicitat că păstrasem acolo o seamă de utilități: telefonul, computerul, DVD-ul, mașina de spălat... Mi-au fost de mare folos. În al doilea rând, mi-am impus un regim de viață spartan: dimineața la serviciu, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sunt însurat, e adevărat, am fost obligat să o fac. Aveam șaptesprezece ani și iubeam o fată, părinții ne-au obligat să ne căsătorim. Iubirea a dispărut după căsătorie, devenind ură, așa că n-am putut să trăim împreună prea mult. Divorțul nu e decât o formalitate, ca și căsătoria. - Ce poveste, a strigat mama. Toată lumea știa că e însurat, în afară de tine, proasto! - Nu-mi pasă, am răspuns iritată. Nu sunt interesată de bărbați, numai de iubire. - Așa, s-a mirat tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
albaștri de oțel. Când bea prea mult îi apăreau bujori în obraji. Auzise despre problemele economice ale soțului meu și venea să-l ajute cu sfaturile lui. Mai venea și ca să-și descarce inima și să ne povestescă despre inevitabilul divorț. De fiecare dată când era la noi se uita râzând la Sucki și spunea că are nevoie de o „logodnică“. Și, fără să ne anunțe, venise deodată cu o „logodnică“ pentru Sucki. Un papagal mic care, spunea el în glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dacă mai îndrăznesc să vorbesc așa despre familia sa. - Am dat-o în bară cu „nunta“, a recunoscut prietenul nostru. Dar mă simt bine, neobișnuit de bine și chiar am poftă acum să-mi iert soția, să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu-i răspunzător pentru ce fac simțurile, că simțurile mele, oricât de impure, nu pot murdări spiritul, că simțurile mele sunt deschise tuturor femeilor, în timp ce spiritul e accesibil doar Soniei, și că în mine simțurile sunt într-un fel de divorț cu spiritul. Nu știam, dar intuiam că în toate acestea există o doză de adevăr. Și totuși un gând greu începe să se miște în mine, iar eu nu-mi pot întoarce ochii de la imaginea în care Sonia, luându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Așadar, această despărțire între simțuri și spirit în ființa mea de bărbat era înțeleasă de cei din jur ca un semn al bărbăției și al curajului. Dar ce s-ar întâmpla dacă eu, cel cu simțurile și cu spiritul în divorț, aș fi nu un licean, ci o fată, o liceancă? Dacă eu, fată fiind, la vederea unui bărbat aș proceda la fel ca un băiat, la cafenea, în tramvai, la teatru, pe stradă, într-un cuvânt, oriunde, oriunde. Adică ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urmează cursurile și, în același timp, lucrează la Banca de Investiții, pe un post ocupat prin concurs. De la Banca de Investiții va ieși la pensie, după ce, în lunga carieră financiară, a ocupat posturi și funcții de mare răspundere. După un divorț în 1960, se recăsătorește cu Alexandru Ciocea, funcționar la aceeași Bancă, care a fost fotbalist la echipa „Progresul”, echipa Băncii și bancarilor. Au avut o fiică, Daniela, căsătorită la Paris. Florin Florin Bădăluță (1929-1989). Cel mai mică dintre copiii familiei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chiar și aceea care se prefigura mai suspectă, Într-o zi trebuia să se întâmple, pierdea mult din aparenta ei periculozitate dacă o restituiau contextului în care fusese spusă, nimic mai mult decât o conversație între doi bărbați despre recentul divorț al unuia dintre ei, toată condusă prin jumătăți de cuvinte ca să nu incite curiozitatea celor din apropiere și care se încheiase în acest fel, cu un pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lua la interogatoriu, Recunoașteți că ați spus persoanei care era cu dumneavoastră Într-o zi trebuia să se întâmple, Da, recunosc, Gândiți-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la interogatoriu, Recunoașteți că ați spus persoanei care era cu dumneavoastră Într-o zi trebuia să se întâmple, Da, recunosc, Gândiți-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dumneavoastră Într-o zi trebuia să se întâmple, Da, recunosc, Gândiți-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mea nu este aici, Când se întoarce, Nu se întoarce, suntem divorțați, De cât timp, Trei ani, Vedeți vreun inconvenient în a ne spune de ce ați divorțat, Motive personale, Bineînțeles că trebuia să fie personale, Motive intime, Ca în toate divorțurile. Bărbatul privi chipurile insondabile pe care le avea în fața lui și înțelese că nu aveau să-l lase în pace până nu le spunea ce voiau. Tuși ca să-și dreagă glasul, își încrucișă și descrucișă picioarele, Sunt un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gentleman? Nu trebuia să se mărite cu el. — Dar chestiunea e absolut definitivă? — Lui Amy nu-i rămâne decât un lucru de făcut, și anume să divorțeze de el. Tocmai asta îi spuneam când ai intrat dumneata: „Bagă cerere de divorț, draga mea Amy“, i-am zis, „ți-o datorezi ție și copiilor“. Individul n-ar trebui să apară în fața ochilor mei, pentru că l-aș omorî în bătaie. N-am putut să nu mă gândesc că nu i-ar veni deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu am să divorțez niciodată! răspunse ea, devenind brusc violentă. Spune-i te rog asta din partea mea. N-o să poată niciodată să se însoare cu femeia aceea. Sunt la fel de încăpățânată ca și el și n-am să-i acord niciodată divorțul. Trebuie să mă gândesc și la copiii mei. Presupun că a adăugat aceste vorbe ca să-mi explice atitudinea ei, dar eu le-am pus mai degrabă pe seama unei gelozii foarte firești decât a solicitudinii materne. Îl mai iubești? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sper să putrezească de vreo boală scârboasă. Am terminat cu el! Mi s-a părut că acum ar fi fost potrivit să spun ceea ce sugerase Strickland: — Dacă vrei să divorțezi de el, e dispus la orice pentru a face posibil divorțul. — Cum adică, să-i redau libertatea? Nu cred că are nevoie de ea. S-a gândit doar că ar fi mai convenabil pentru dumneata. Dna Strickland dădu enervată din umeri. Parcă m-a dezamăgit puțin. Pe atunci mă așteptam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
seara, târziu, când să se culce, găsește buzduganul sub pernă, a ieșit un scandal monstru, el, mucalit tot timpul, aștepta să facă ea mutarea, păi, uite așa, cu Juan și chiloțeii mei, i-a plecat cea de-a doua nevastă. Divorțul s-a pronunțat rapid, m-a întrebat marele actor după ce a plecat Vichi (c-a luat-o Juan în Spania), uitându-se lung la mine, dacă vreau să fiu nevasta lui. A treia nevastă. Adică Rita, Vichi și eu. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
însă a trecut atâta timp de când... (ascultă ce se spune), da, n-am uitat, dar, dacă vrei tu să uit, uit, nici nu e mare lucru, n-aș prea avea ce: n-am venit ca martor la procesul tău de divorț și te-ai supărat groaznic pe mine, păi nu puteam, eram prietenă și cu tine, și cu bărbatul tău, ce să spun acolo?, eu... credeam că te-ai supărat definitiv, uite că, de la procesul ăla al tău până acuma, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vadă/ Amândoi alături, braț la braț, pe stradă... / Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia,/ Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia/ Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?... Că madam Popescu nu mai dă divorț...” (Emma recită exagerat, fals, evident, ca o neprofesionistă, se mișcă stângaci pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeia n-a avut orgasm, ce n-a avut?, că la banii lor... e delicioasă femeia mea din casă, muncește grozav, eu n-am timp, îți imaginezi ce înseamnă și firmă, și facultate. Cristi nu mai e deloc, a dat divorț, sunt liberă (are în mână cureaua neagră de piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac orice. (Râde îngrozitor, cinic, începe muzica „Don’t cry, baby”, Janis Joplin, azvârle cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
într-un joc de-a șoarecele și pisica, știu că minte, mereu minte, nu mai e femeia fidelă de la început, știu multe din ce face. Mie îmi place acest joc, nu are nici un rost să se strecoare vreun gând de divorț, eu, oricum, sunt singur și tu știi mai bine decât oricine câtă nevoie de comunicare am. Dacă tu exiști și pot comunica spre și cu tine ca și până acum, nu-mi mai trebuie nimic altceva. Apropo, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
divorța, rămân cu nevasta, mă leagă prea multe de Lori, nu numai casa asta, nu numai averea, e foarte complicat să-ți explic! Complicități, afaceri, lumea... și-apoi, Lori știe prea multe, ce-ar fi să vorbească la sau după divorț?, Doamne ferește!, intru în pușcărie. N-am ce face, Tină, rămân cu Lori... Toți alegem nevasta, la o adică, totdeauna amanta pierde, toți facem asta. — Faci cum vrei tu. — A tăcut mult timp. Am văzut-o pe după stâlpul de la bucătărie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după picior, a adormit și iar a tot vorbit în somn, la fel zicea: trezește-mă, trezește-mă!!!, plec, vreau să plec!!!... Dar nu mi-a fost frică niciodată că pleacă, e prea laș, cine i-ar ierta încă un divorț? Visa urât, probabil, a doua zi mi-a și povestit visul, era o poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]