2,821 matches
-
de după moarte a trupului. Toate constatările acestea preliminare necesită o explicație mai detaliată, care va constitui tema celei de a doua părți a acestei lucrări. Este dimpotrivă important să subliniem încă de pe acum că greșeala cu adevărat capitală a exegezei dogmatice constă în confuzia dintre "misterul sufletului" și simbolul "vieții și morții elanului animant", care ca toate simbolurile mitice aparține sferei motivației intime a biogenezei vieții psihice umane. Faptul este clar indicat de mitul biogenezei (povestea lui Adam), care susține nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
contactul cu triburi străine moravurilor ei nu poate supraviețui decît transformîndu-și instituțiile devenite insuficiente, întrucît fanteziile metafizice referitoare la supraviețuirea strămoșilor și instituțiile cultului sînt cele care au format ansamblul instituțiilor sociale, acestea nu pot exista decît prin noi interpretări dogmatice din ce în ce mai rigid impuse. Cultele se amplifică, iar magicianul primitiv este înlocuit de o întreagă castă de magicieni și sacrificatori. Aceștia sînt deținătorii voinței secrete a spiritelor implorate devenite divinități tutelare și cei care explică credința într-o supraviețuire după moarte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
carecteristică tuturor epocilor postmitice nu va putea epuiza profunzimea semnificativă a simbolului "Dumnezeului unic". Va fi absolut necesar să consacram descifrării lui amănunțite un capitol special în cea de a doua parte a acestui studiu. 3. Epoca postmitică A) SISTEMATIZAREA DOGMATICĂ Adevărul secret al simbolizării începe deja să se piardă imediat după desăvîrșirea vieții mitice de către eroul mitului creștin. De atunci încoace, viața și cultura umană mai ales cultura occidentală, influențată direct de mitul creștin nu constituie decît istoria spaimei datorate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la extrem, intrînd astfel în contradicție flagrantă cu perceptele morale fundamentale ale învățăturii mitice, înțelegerea greșită a mesajului constituia justificarea supremă: tortura și condamnarea la moarte erau pretexte pentru salvgardarea "sufletului nemuritor" al celui supus supliciilor. Consecința tardivă a intoleranței dogmatice și a promisiunilor ei relative la o viață veșnică, care a ajuns în cele din urmă să fie cumpărată (indulgențele), a constituit un nou motiv de proteste în sînul bisericii: protestantismul luteran ducînd curînd la crearea a numeroase biserici noi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nedreptatea care domnește pe pămînt ("valea plîngerii") va fi înlocuită de o justiție transcendentă total diferită de cea umană, căci atît răsplata cît și pedeapsa sînt exaltate exagerat într-o viață veșnică în Cer sau în focul Infernului. Dispariția credințelor dogmatice se manifestă în prezent prin existența a nenumărate secte sau grupuri puțin numeroase, fiecare înarmat cu propria sa teologie. Nu numărul credincioșilor dintr-o sectă sau alta este cel care decide asupra adevărului, căci acesta există total independent de votul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la intensificarea îndoielii pînă la nivelul extraordinar al epocii actuale. Indiferent de faptul că dogmatizarea textelor biblice a fost necesară din punct de vedere istoric, datorită înseși imposibilități de atunci de a întrevedea existența unui limbaj simbolic, lupta împotriva rătăcirii dogmatice nu constituie într-o măsură mai mică o necesitate istorică, ci dimpotrivă. Ar fi poate mai corect să constatăm că nu atît existența simbolismului a fost imprevizibilă, cît posibilitatea de a găsi o soluție acceptabilă enigmei lui. Istoria este jalonată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aproape supranaturală și totuși naturală, deoarece este inclusă în secretul funcționării psihice intime? Simbolul treimii divine conține în el răspunsul, așa cum conține culme a întregii simbolizări mitice si răspunsul la toate problemele existenței, condensat în simbolismul "încarnării spiritului". Interpretarea sa dogmatică constituie rodul central al sistemului teologic. Deznodămîntul este imposibil fără amplificarea polemicii, penibilă în sine, dar salutară în privința căutării adevărului. Mitul Divinității trinitare Simbolul treimii constituie tema prologului evangheliei după Ioan. Înțeles potrivit veritabilei lui deschideri simbolice, acest prolog include
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai amplă. Polemica nu este aici decît mijlocul indispensabil de a pune în valoare în ciuda predominanței dogmelor sensul simbolic emoționant și subtil motivant al textelor, ci alte cuvinte, mesajul de bucurie, sensul evangheliilor. Intrucît cel mai mare obstacol este interpretarea dogmatică sistematizată în teologii, descifrarea caută sensul ascuns al mesajului de bucurie, care nu va putea fi decît destinul esențial al fiecărui om și, la modul și mai general, destinul speciei gînditoare, a cărei unică SALVARE NU AR PUTEA FI DECÎT
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individului. Dogmatica pretindea că poate explica rațiunii umane (cel puțin raționamentului credincioșilor) misterul simbolului lui Dumnezeu. Ea nu reușea însă decît să amestece tot mai mult rațiunea cu credințele. Cunoscutul credo quia absurdum devenea din ce în ce mai mult o necesitate pentru credința dogmatică, deoarece, ajuns la absurd, singurul mijloc de învingere a îndoielii este să faci din credința în absurd virtutea supremă. Expresia credo quia absurdum nu aparține unui adversar al bisericii, ci unui prelat. Conform unei alte versiuni, ea ar fi fost
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Nu este deci suficient să spunem "gîndesc, deci exist". Constatarea aceasta, justă în sine, necesită firește punerea întrebării metafizice: "dar cum se face că gîndesc că exist?" Refuzînd să recunoască necesitatea acestei întrebări fără răspuns, critica cunoașterii devine ea însăși dogmatică. După ce a parcurs în întregime cercul căutării, ea duce din nou la răscrucea unde fusese lăsat adevărul mitic, redeschizînd calea spre unica metafizică posibilă: metafizica simbolică a visului mitic. Calea spre o critică veritabilă a cunoașterii nu poate fi găsită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolice a acesteia, știința nou eșalon al evoluției gîndirii -marchează efortul cel mai serios de prezentare metodică a modalităților existenței rămase necunoscute în vederea sesizării sensului lor imanent: legea. Apariția și răspîndirea științelor constituie o reacție hotărîtă, o ripostă la întunecarea dogmatică, care riscă însă să eșueze în dogma materialistă. Fizica prea servil imitată de științele despre viață nu trebuie să se ocupe decît de lumea exterioară și de mișcările materiei. Observația exterioară este metoda ei preferată. Dar, dacă fizica este așadar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la căderea adamică, numită "moartea sufletului": moartea elanului animant. Este evident că termenul de "înviere" nu are aici nici un alt sens în afara semnificației sale lingvistice: redresare. Distincția aceasta de o importanță fundamentală este clar stabilită în epistolele apostolului Pavel. Eroarea dogmatică rezidă, nu numai în înțelegerea greșită a mitului Treimii, ci și poate chiar în mai mare măsură în interpretarea falsă a acestor epistole. Aunci cînd confruntăm interpretarea teologică cu textele epistolelor, se pune problema demonstrării faptului că greșeala constă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deplin existența justiției temporale este deci necesar să analizăm acest fenomen fizic, sanctificarea, nu numai conform principiului ei, ci pînă în cele mai mici detalii ale manifestări sale. Pentru teologie, sanctificarea este spunerea totală față de poruncile Dumnezeului real interpretat modul dogmatic. Potrivit adevărului psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite nume: armonizarea dorințelor multiple, satisfacerea dorinței esențiale, combativitatea elanului, apariția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ea îl constată și încearcă să-l definească. 2) MITUL MÎNTUIRII Înfruntarea celei mai redutabile enigme devine posibilă numai sub beneficiul acestor avertismente. Simbolul lui "Dumnezeu" include nu numai imaginea divinității trinitare, ci și simbolul "Divinității Judecătoare", legat prin interpretarea dogmatică a simbolului "Grației" de mitul mîntuirii. Dificultatea nu constă în căutarea sensului ascuns al simbolului "Mîntuitoriului", care nu este mai puțin clar pentru traducere decît alte formulări simbolice. Neliniștea provine din faptul că exegeza a adunat în jurul acestui simbol un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru traducere decît alte formulări simbolice. Neliniștea provine din faptul că exegeza a adunat în jurul acestui simbol un întreg sistem interpretativ atît de complicat, încît doar o muncă delicată și de lungă durată ar putea reuși să dărîme artificiul construcției dogmatice care leagă exclusiv mîntuirea răscumpărarea de moartea lui Iisus, omul-dumnezeu. Dimpotrivă, fiind om real, acesta "răscumpără omenirea" din păcatul adamic prin viața sa de sanctificat, a cărui moarte pe cruce nu constituie decît un episod. Mitul "răscumpărării" nu este altceva
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și realizarea acestuia (armonizarea). Trebuie să insistăm în mod special asupra acestor definiții. În falsa definiție a binelui și răului sau mai curînd în absența definiției se condensează eroarea esențială. Moralismul teologic face din noțiunile binelui și răului un sentimentalism dogmatic, căruia i se opune sub pretextul obiectivității științifice materialismul științelor vieții. Grijuliu să elimine cît mai radical posibil orice intenționalitate, el înlocuiește noțiunea binelui și răului prin noțiunea hazardului, care nu mai lasă loc distincției dintre valoare și non-valoare. Distincția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
caracter religios, filosofic, în scrierile părinților bisericii creștine, dintre care se distinge Sf. Augustin, cu celebra Cetate a lui Dumnezeu. Gîndirea economică era subordonată teologiei, supusă unui ansamblu de norme juridice și psihologice de origine religioasă. Metoda de cercetare era dogmatică, ca spiritul vremii. Dacă considerăm dogma ca "un mister revelat" (Petre Țuțea) atunci putem aprecia paradoxal pentru unii perioada respectivă ca pe o perioadă bogată spiritual în demersul omului întru regăsirea de sine. Biserica creștină urmărea, în principal, o evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fundamentală face din economia politică un subcontinent al filosofiei soci-ale, o provincie a științei, Pentru aceasta, ea n-a făcut decît să urmeze tendința care, în gîndirea modernă, a despuiat filosofia de atributele sale antice, în profitul științei. Astfel, proclamația dogmatică a Școlii de la Viena anunța lumea că singura gîndire cognitivă este cea științifică. Refuzînd orice spațiu metafizicii, concepția științifică asupra lumii autorizează totuși filosofia să reflecteze asupra științei, dar îi interzice să gîndească în locul său. Această aroganță a științei față de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
10}. Având o astfel de pregătire intelectuală, are și un larg orizont de gandire. El și-a însușit prin studii îndelungate toată știință trecutului și a prezentului. Scrierile sale cuprind, în afară unui mare număr de predici și scrisori, tratate dogmatice, ascetice, pedagogice și liturgice. Opera să a {\footnote 9 Johannes Quasten, op. cît., p. 208.} {\footnote 10 Ibidem, p. 208.} exercitat o influență puternică nu numai asupra contemporanilor, ci și asupra Bisericii creștine de pretutindeni, până în zilele noastre. Din fericire
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
clasic dintre Părinții Greci”{\cîte 11}. Pe parcursul scurtei sale vieți, Sfanțul Vasile a fost un ferm aderent la credință niceeană. Conținutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii și cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice și corespondență{\cîte 12}. Vasile nu a acordat timp cercetărilor teologice doar de dragul muncii. Nu a scris nici o lucrare în care să încerce să expună totalitatea doctrinei creștine într-o manieră sistematică
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
liturgice, pedagogice, canonice și corespondență{\cîte 12}. Vasile nu a acordat timp cercetărilor teologice doar de dragul muncii. Nu a scris nici o lucrare în care să încerce să expună totalitatea doctrinei creștine într-o manieră sistematică. Din contră, toate lucrările sale dogmatice au scopul clar de a combate erorile timpului său, în special pe cele ale arienilor și pnevmatomahilor. Cu acest scop în minte, Vasile și-a scris cele două opere, de maximă importanță: Contra lui Eunomiu și Despre Sfanțul Duh{\cîte
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
19}. Conchizând, putem spune că învățătură Sfanțului Vasile este concentrată în jurul apărării doctrinei niceene împotriva diverselor partide ariene. Constituie marele merit al Sfanțului Vasile faptul că contribuit într-o mare măsură la clarificarea terminologiei trinitariene și hristologice. Dintre lucrările sale dogmatice, cea mai cunoscută și mai utilă este Despre Duhul Sfânt. Sfanțul Vasile apelează la Scriptură și la tradiția creștină timpurie ca sprijin pentru doctrina ortodoxă referitoare la Persoana și lucrarea Duhului Sfânt, iar cartea este bine structurată și edificatoare că
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente ale creatului. Pentru poet însă, procesul e unul dureros, tragic, considerat un adevărat blestem. "Eonul dogmatic" (termen din filozofia lui Blaga), adică trecerea la o altă vârstă a omenirii, cea a sacralității, înseamnă pulverizarea Universului primordial, monolitic într-o infinitate de sori și constelații. Cauza intimă a sfâșierii Primordialului constă într-o pedeapsă divină la care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mitropolit al Capadociei și ierarh peste dioceza din Pont, Sfântul Vasile a început să reorganizeze Biserica de sub jurisdicția sa, înlăturând multele abuzuri ale clerului și colegilor lui - îndeosebi simonia. În interiorul eparhiei, Sfântul Vasile s-a impus printr-o uriașă activitate dogmatică, pastorală și socială. În urma atitudinii sale neînfricate contra arianismului și a manevrelor împăratului Valens, dioceza i se împărți în două, cu două capitale episcopale: Cezareea și Tyana. Episcopul din Tyana pretinse și obținu drepturi de mitropolit, pentru a scădea din
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea așteptare va fi înșelătoare. Există, ce-i drept, o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]