KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una, înfățișarea e alta! Doina seamănă cu Aglaia, o să te convingi cînd o să le vezi împreună. Pot jura oricînd că-i din neamul Sătenilor, mai ales cînd se înfurie! desface Mihai brațele larg, începînd să se plimbe nervos, și-și continuă plimbarea mai apăsat, prin jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începînd să se plimbe nervos, și-și continuă plimbarea mai apăsat, prin jurul instalației de cercetare, tocmai pentru că și-a dat seama de gafă. Ia stai, devine Săteanu nelămurit ce vrei să spui că poți jura...? ce, de unde știi tu că Doina nu-i a mea? De la dumneavoastră! răspunde Mihai la fel de nervos, văzîndu-și de drum. Odată, mai de mult, la un pahar, ați exclamat: "Și ce dacă nu-i a mea?!", iar aseară ați reînnoit afirmația, amintindu-vă cum mama dumneavoastră sădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cu toată dragostea pentru maică-sa, dragoste ce se micșorase de la o zi la alta, cu toată promisiunea făcută, voiam să nu mai dau pe la ele. Totuși, trecînd prin Iași, m-am dus la casa de copii. "Asta-i Bujoreanu, Doina Bujoreanu" mi-a arătat o îngrijitoare spre un copil, ca și cum ai arăta o mobilă. Ca scriitor, Mihai, face Săteanu un gest ar trebui să te duci pe la casa de copii, să-i vezi, poate nu aici, în Valea Brândușelor, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arătat o îngrijitoare spre un copil, ca și cum ai arăta o mobilă. Ca scriitor, Mihai, face Săteanu un gest ar trebui să te duci pe la casa de copii, să-i vezi, poate nu aici, în Valea Brândușelor, unde datorită mie și Doinei, cu care merg mereu în vizită, sînt condiții și preocupare, ci în alte orașe. Pentru copii am făcut ceva clatină Săteanu din cap -, dacă mai rămîn în funcție, ori ajung prim-secretar, vreau să fac și pentru bătrîni, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hotel... Am patruzeci și șase de ani, Mihai; e deja tîrziu, nu mai am timp să aștept, să sper... Ea are treizeci și nouă. Nu-i păcat și pentru ea? Tot timpul a trebuit să ne lege cîte ceva. Întîi Doina. Apoi gîndul că rămîne ea în vînt. După aceea, situația mea... De vreo doi ani, vila. Visul ei! Să aibă o vilă mare, frumoasă, cu salon de primire, o cramă la subsol... Credeam că o femeie, cînd își vede visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plăcut să citesc? Dar cînd? Cînd am avut chef, nu aveam posibilități de-a ține servitoare, eu eram aia. Aș fi curios dacă Maria, la un moment al sincerității, ar putea să-și amintească de cîte ori a dormit cu Doina. Copilu-i copil. Se ducea uneori la ea în cameră. O lua de mînă și o dădea afară, ori îi spunea să stea la colț... Ce ai? întreabă Săteanu. Total nemișcat, cu palmele așternute pe masă cu fața în jos, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar, pur și simplu, e incredibil. Tot ce mi-ați povestit depășește indiferența ori inconștiența; intră, de-acum, în domeniul urii. Așa mi-am zis și eu. Spuneți-mi, insistă Mihai, privindu-l deschis pe Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-ați povestit depășește indiferența ori inconștiența; intră, de-acum, în domeniul urii. Așa mi-am zis și eu. Spuneți-mi, insistă Mihai, privindu-l deschis pe Săteanu dacă tot am discutat..., ați aflat măcar a cui este, biologic vorbind, Doina? Știți de ce, se ambalează Mihai mă gîndesc că, poate, doamna Săteanu, urîndu-l pe tată, se manifestă față de copil, deși rămîne incredibil, pentru sfera gîndirii normale. O femeie care poartă în ea un copil, indiferent cum a fost conceput, odată ce-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata lui, pe care n-a vrut s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu vîrsta, o oră de bilanț a omenescului din tine și vezi că nu ai ce aduna, decît păcate. Și mai e o treabă: făcînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o vadă. Căci vine, cu vîrsta, o oră de bilanț a omenescului din tine și vezi că nu ai ce aduna, decît păcate. Și mai e o treabă: făcînd murdăria cu fotocopia, o poți prinde în vîrtejul ăsta și pe Doina. Păcat! Mare păcat! Ea n-are nici o vină, nu trebuie să știe; e încă un copil. Îi ajunge durerea de-a nu fi avut mamă adevărată. Iar dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-o vadă pe Aglaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vă dă nimeni afară de la masa de scris dacă divorțați. Să nu crezi că-s primul care gîndesc așa și-o fac pentru că-s în cauză. Au spus-o oameni mult mai mari acum două mii de ani. Anul trecut, cînd Doina învăța pentru Teatru, am văzut pe masa ei, într-o piesă, un rînd subliniat cu roșu, care spunea că o femeie plină de simț e o comoară pentru bărbatul ei. Și ați găsit așa ceva? întreabă Mihai. Da. Cred că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să privească una din pozele de sub sticlă, apoi strîmbă din nas și merge cu pași mici, a lehamite, la fereastră, rezemîndu-și fruntea de sticla rece. "Să-l fi pus Maria să-mi spună toate astea?... gîndește el. Eu, el, Maria, Doina... Dacă eu pic, s-ar putea repeta toată istoria? Nu, timpurile sînt altele, eu nu pot să pic atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spus Maria, cînd nu-l poate suferi?! Oare?! Mihai nu-i urît, nu-i prost, ceva experiență are... Ce, eu cum de-am cucerit-o pe soacră-mea?, ce viscol!, ca acum... Mai bine-o luam pe ea de soție, Doina are dreptate, prea ies scîntei cînd ne întîlnim. Nu, nu cred că Mihai știe ceva de mine și Coca; s-ar fi dat de gol, ar fi roșit. Cred că are multă dreptate: am prins-o de cîteva ori și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am văzut-o ultima oară: mică, ochi mari, numai cu doi dinți în față, ca un iepuraș... Într-adevăr, tot timpul Maria s-a purtat anormal, incredibil, Mihai nici n-a vrut să creadă, mai degrabă ar fi crezut că Doina nu-i a ei, da'-i seamănă... "Leit Aglaia." Ce vînt bate afară! Cred că sînt ceva pagube în oraș. Mîine trebuie să fiu odihnit; să nu uit să-i telefonez soacră-mi la Iași, să ia cursa rapidă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o semnătură falsă, a altuia, nu a lui Teofănescu, numai s-o ia Teofănescu pe Maria de pe capul meu... Altfel aș fi văzut dacă s-ar ști că soția mea a fugit cu un altul, o mare iubire din tinerețe... Doina în nici un caz nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de ce l-a lăsat? N-ar fi rău să mă uit prin dosarul ei de divorț. Dacă Maria l-a iubit atîta pe Teofănescu, ar fi trebuit să aibă momente de aduceri aminte, să-și reverse rădăcina acelei iubiri asupra Doinei, născută din... din dragoste, desigur; socotind după naștere, evident, Doinița a fost concepută înainte ca Bujoreanu să fie arestat, cînd între Maria și Teofănescu era dragoste. Dar se poartă cu ea... incredibil. Parcă nici nu ar fi a ei... Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe călcîie și iese, trîntind ușa cu putere, mînat de un singur gînd: soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște pe nedrept... *** "Prea am stat deoparte mereu!... Cînd a venit la noi, cu Doina în brațe, vorbea cu atîta siguranță, aproape cu cinism, că mă și speriasem... Nu-i adevărat că oameni ca el l-au ucis pe soțul meu. Oameni ca el au fost mințiți, manevrați, dar niciodată n-au putut fi medii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
putut fi medii de cultură și sămănători ai ciumei. Dacă ar fi făcut lucruri grave, ar fi fost trecut pe linia moartă. Și, acum, indiferent de ce-a fost și ce-a făcut, rămîne cel care a crescut-o pe Doina. Prin ce-s mai bună eu ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd am aflat, m-am temut de sănătatea mea, departe de mine gîndul că era rodul unei mari nebunii -, că de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
avut niciodată sentimente profunde, de mamă, poate pentru că nici n-am vrut să mă gîndesc la ea. Ce urlă vîntul ăsta în ferestre! Oare mai viscolește? Mîine vom fi acoperiți de zăpadă. Și dacă mor, Theo va mai cunoaște adevărul? Doina se face foarte frumoasă... Maria s-a înfuriat o dată și mi-a spus că lui nu-i mai ajung femeile... Dacă ea m-a chemat să lămurim, înseamnă că vrea să se știe adevărul. Dar care adevăr? Numai că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ajung femeile... Dacă ea m-a chemat să lămurim, înseamnă că vrea să se știe adevărul. Dar care adevăr? Numai că nu-i a ei, ci a mea? Poate că, dacă eu mor aici, îi va spune lui Theo că Doina e a mea. Ar putea Theo să se gîndească...?... L-am iubit, noaptea aceea am fost ca beată; ne-am tăvălit două ore pe covorul din salon; cînd a plecat, eram mai mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am umilit, cerîndu-i ajutorul, dar l-a acceptat, ținea morțiș să ajungă doctoriță... În clipele grele știam că pot să-l ajut și eu; mi-a și zis o dată: "vino să stai la noi, mi-e tare greu singur cu Doina", prima și ultima dată cînd s-a plîns, apoi, înțelegînd că-l refuz, i-o fi fost ciudă că mi-a spus. "...singur cu Doina", ce mare adevăr! Cum de-a putut Maria să fie așa? Prefera să stea zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a și zis o dată: "vino să stai la noi, mi-e tare greu singur cu Doina", prima și ultima dată cînd s-a plîns, apoi, înțelegînd că-l refuz, i-o fi fost ciudă că mi-a spus. "...singur cu Doina", ce mare adevăr! Cum de-a putut Maria să fie așa? Prefera să stea zile și nopți la spital; ajunsese să doarmă în cabinetul ei; puțin o interesa că Theo se chinuie cu Doina... Hm! Dar eu cum de-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că mi-a spus. "...singur cu Doina", ce mare adevăr! Cum de-a putut Maria să fie așa? Prefera să stea zile și nopți la spital; ajunsese să doarmă în cabinetul ei; puțin o interesa că Theo se chinuie cu Doina... Hm! Dar eu cum de-am putut?! Și doar eu o născusem. Și declarația aceea: "sub prestare de jurămînt", "insolența". Prea de tot! Dacă-l întreb, cred că nici acum nu știe prea bine sensul cuvîntului. În esență, Theo a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
putea să facă din el..., dar nu s-a ostenit deloc; a intrat în căsnicie cu o indiferență vecină cu ura împotriva lui și n-a vrut să lase de la ea niciodată. De ce a ținut totuși s-o treacă pe Doina pe numele ei? După ce taică-su a fost închis, ea a devenit ciudată..., și-a vîndut brățara, apoi medalionul... Noroc de cercei că i-au rămas! Ce bijuterii superbe! De ce le-o fi vîndut, ce-a făcut cu banii?! Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]