2,528 matches
-
în afară de supunerea la porunci. Numai în aceste condiții se poate evita orice ruptură prejudiciabilă pentru credința grupului și se poate asigura viitorul. Memoria însăși este atomizată prin suprapunerea evenimentelor. Doliul și celebrarea lui primează pe termen lung asupra evenimentelor propriu-zise. Doliul de pe 9 av este pregătit, începând de pe data de 17 a lunii tamuz, într-o perioadă de trei săptămâni, zile de adâncă tristețe care constituie perioada cea mai neagră a anului evreiesc. Restricțiile se accentuează cu opt zile înainte de data
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
jos, nu poartă nici filactere, nici șal de rugăciune la slujba de dimineață; aceasta este singura zi a anului când nu se citește Tora. Se ține un post de douăzeci și cinci de ore. Acesta este precedat de o simbolică mâncare de doliu, constând din pâine și ouă tari. Ziua este celebrată la fel ca un doliu individual, ca și cum individul ar ține doliu în urma decesului unui membru apropiat al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este singura zi a anului când nu se citește Tora. Se ține un post de douăzeci și cinci de ore. Acesta este precedat de o simbolică mâncare de doliu, constând din pâine și ouă tari. Ziua este celebrată la fel ca un doliu individual, ca și cum individul ar ține doliu în urma decesului unui membru apropiat al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în suferința pe care profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu se citește Tora. Se ține un post de douăzeci și cinci de ore. Acesta este precedat de o simbolică mâncare de doliu, constând din pâine și ouă tari. Ziua este celebrată la fel ca un doliu individual, ca și cum individul ar ține doliu în urma decesului unui membru apropiat al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în suferința pe care profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care a ajuns simbolică pentru suferința evreilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Acesta este precedat de o simbolică mâncare de doliu, constând din pâine și ouă tari. Ziua este celebrată la fel ca un doliu individual, ca și cum individul ar ține doliu în urma decesului unui membru apropiat al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în suferința pe care profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care a ajuns simbolică pentru suferința evreilor odată cu distrugerea Templului. Practicile de doliu ale profetului prefigurează suferințele poporului evreu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de o simbolică mâncare de doliu, constând din pâine și ouă tari. Ziua este celebrată la fel ca un doliu individual, ca și cum individul ar ține doliu în urma decesului unui membru apropiat al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în suferința pe care profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care a ajuns simbolică pentru suferința evreilor odată cu distrugerea Templului. Practicile de doliu ale profetului prefigurează suferințele poporului evreu, iar rabinii le
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în suferința pe care profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care a ajuns simbolică pentru suferința evreilor odată cu distrugerea Templului. Practicile de doliu ale profetului prefigurează suferințele poporului evreu, iar rabinii le folosesc la rândul lor pentru a comemora suferința abătută asupra poporului evreu. Suferința ne învață despre suferință: "Iezechiel va fi semn pentru voi: ceea ce el a făcut, veți face și voi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a suferi pe 9 av dacă vrea să învețe ceva în ziua aceea în care plânsul este o obligație. Poporul suferă cum a suferit Iezechiel și se încrede în Dumnezeu ca și el. În atmosfera apăsătoare a acestei zile de doliu, se citește la sinagogă cartea biblică a Plângerilor, pe care tradiția o atribuie profetului Ieremia, martor la distrugerea Primului Templu. Titlul ebraic al cărții este o întrebare, Eikha, "Cum?", și această întrebare apare de mai multe ori în chiar corpul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pământul lui Israel, unde se va împlini izbăvirea atât de mult sperată. De altfel, tradiția rabinică face să coincidă 9 av, data distrugerii Templului, cu cea a nașterii lui Mesia, într-atât poartă ea în sine promisiuneayy. Această zi de doliu nu încheie anul evreiesc. Luna următoare este consacrată rugăciunilor de penitențăzz care preced celebrările anului nou, apoi urmează Marea Iertare (Kippur), în timpul căreia credincioșii își manifestă căința, fac ispășire și imploră iertarea divină. Amintirea celor Zece Martiri, eroii rabinici deja
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu persecuțiile. Pe de altă parte, fiului îi revine datoria de a rosti kadish-ul, o doxologie aramaică, pentru tatăl sau mama decedată, pentru a-i salva sufletul de caznele lumii de dincolo. Kadish-ul nu face trimitere la moarte, nici la doliu, ci la înviere. Așadar, chiar și în aceste momente de tristețe, viitorul nu este îndoliat, ci doar prezentul. Din secolul al XV-lea, această rugăciune începe să fie rostită în ziua când se comemorează moartea celui dispărutiii, pentru a-i
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar și evolutiv, al unui sistem de credințe ierarhizat, care nu mai există pentru majoritatea contemporanilor noștri, evrei sau nu, care evoluează acum într-o lume demistificată și foarte individualistă. În ciuda secularizării și aculturației din epoca modernă, riturile kadish-ului și doliului rămân singurele care-i însoțesc constant pe evrei în peregrinările lor; și astăzi sunt destul de vii. Ne putem imagina în ce măsură au reușit cultul martirilor și practicile legate de moarte în general să servească drept sprijin pentru istoria de suferință de-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
texte ale istoriei de suferință sunt de acum adaptate gusturilor epocii și istoria evreilor în accepția ei modernă este în curs de elaborare. Letteris semnalează că Valea plângerii era citită în mai multe comunități italiene pe 9 av, ziua de doliu care comemora distrugerea Templelor, morții din timpul persecuțiilor și apoi expulzarea din Spania (punerea în practică a decretului era plasată la această dată). Într-adevăr, acest vers, care figura în textul original, îndemna clar: "Fiecare evreu s-o citească în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din Europa Răsăriteană, prăbușirea țarismului și pogromurile care o însoțesc, mai ales cele din 1918-1920, în care au murit 200000 de persoane, adică 10% din populația evreiască. Bernfeld datează prefața cărții la 9 av 5683/1923, adică ziua tradițională de doliu și comemorare a marilor catastrofe care loviseră iudaismul. El dă astfel tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu și asuprire, de suferințe fără număr". Și se lasă purtat de această notă încrezătoare: "În epocile cele mai dezastruoase au fost evreii persecutați cel mai mult; iar în epocile cele mai fericite au trăit liniștiți"81. Noua definire a iudaismului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de sioniștii laici între Israelul biblic și Israelul modern, între caracterul religios al noii patrii și secularitatea ei, revendicată în modul în care și-o reprezentau fondatorii. Cultul soldaților morți în luptă echivalează cu patriotismul, în timp ce discursul despre suferință și doliul importate de supraviețuitori și de imigranții din țările musulmane sunt împinse la periferia socială și culturală, fie și numai pentru că aceștia din urmă nu urmaseră parcursul inițiatic al bunului israelian. Victoria Israelului asupra armatei egiptene în 1956, în campania din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
comunităților nimicite și a "sfinților martiri" ai acestora. "Cenușă sacră" este adusă din lagărele morții pentru a fi îngropată în majoritatea cimitirelor. Corelația între Holocaust și Israel permite o supradramatizare a conflictelor existente, provocând puternice reacții emoționale care arată că doliul celui dintâi nu se încheiase încă. Această neîncheiere face posibilă reactivarea permanentă a amintirii Holocaustului în scopuri politice care, de fapt, sunt străine de el. Luarea în considerare a suferințelor popoarelor cu care Israelul se afla în conflict nu se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
posibilă reactivarea permanentă a amintirii Holocaustului în scopuri politice care, de fapt, sunt străine de el. Luarea în considerare a suferințelor popoarelor cu care Israelul se afla în conflict nu se putea face, fără îndoială, decât cu prețul încheierii acestui doliu, condiție necesară pentru ca poporul evreu să se întoarcă la o iudaitate mai sănătoasă, iar Israelul să nu mai folosească spaimele populației sale traumatizate de genocid și de prezentarea acestuia și să nu mai fluture spectrul distrugerii ca supremă justificare a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în același timp, și până la capăt, dimensiunea reală a evenimentului, această profundă ruptură a umanului care este, poate, singura lecție adevărată de tras de aici, dacă există vreuna. Cu condiția, bineînțeles, ca această dispariție să pună capăt efectiv perioadei de doliu, cu neutralizarea memoriei printr-o trecere la istorie, care să facă instrumentalizarea ei mai dificilă. "Toată lumea ne vrea răul" În această privință, anul 1967 constituie o cotitură în istoria Israelului. După Războiul de Șase Zile, teritoriile ocupate fac să apară
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Arendt despre procesul Eichmann a fost un "eșec moral"12. Însă ea pusese degetul pe un proces de sacralizare deja în desfășurare, un proces care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la prea puțin se trece la preaplin 13. În Vichy, un passé qui ne passe pas, Éric Conan și Henry Rousso avertizau împotriva
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din Sud pierd timp și bani în sărbătoriri propagandistice, în Nord se bat noi și noi recorduri în producție. În Vandana de Sud, ziua de 16 septembrie a fost declarată Z.A.A. (Ziua Aducerii Aminte), când întreaga populație poartă doliu după Marii Eroi ai Neamului, căzuți pentru libertatea și propășirea patriei. Așa că, în vreme ce din Sud bubuie marșurile triumfale în ritmul cărora defilează tancurile, purtătoarele de rachete, avioanele, majoretele 6, celebrele detașamente ale poliției călare, preoții și bucătarii de campanie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
din forța lui Zeus și a lui Jupiter. Din ceruri, umbra lui Tangri se întindea peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spiritului tatălui ei, acelui psyche ce plutește în eter, alături de spiritele tuturor morților. Puțin după aceea, în zorii zilei, Electra își reînnoiește invocația către tatăl mort, care zace în pământ și a cărui ucidere a făcut din viața ei un doliu etern, căci nu e clipă în care să nu-și amintească de odioasa crimă. Pata întunecată a sângelui vărsat de Agamemnon mai stăruie încă în palatul regal, iar asasinii nu vin la mormântul lui să-i facă libații, să-i
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și, în același timp, blamată de Clitemnestra, reprezintă adevăratul dialog al Electrei cu cei din mormânt, un dialog care o absoarbe cu totul și o îndepărtează de lumea celor vii. În această lipsă de măsură, în această trăire excesivă a doliului, Crisotemis și corul văd un soi de demență. Una la care Electra nu renunță și pe care și-o cultivă chiar cu obstinație. Fiindcă i s-a interzis să meargă la mormântul tatălui, Electra a înălțat în sufletul ei un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
inacceptabilei despărțiri, va servi drept tămăduitor al sufletului: el va pune capăt căutărilor și va fi chezașul repaosului mult râvnit. De la experiența morții la experiența nebunieitc "De la experiența morții la experiența nebuniei" În teatrul no, refuzul de a accepta evidența doliului nu are, în general, ca efect învierea reală sau regăsirea după o dureroasă despărțire, ci doar întoarcerea fantomei sau trăirea unei cumplite experiențe: nebunia. În Tenko, suferința de nesuportat a tatălui, preschimbată în dorința vie, dar niciodată împlinită de a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
De la o piesă no „cu fantome” la una „din lumea reală”, motivul acestei inevitabile despărțiri țese strânse legături între experiența morții și cea a nebuniei. În partea a doua din Take no yuki, o mamă îmbrăcată în veșmânt alb de doliu, însoțită de fiica ei, pleacă la drum în căutarea copilului dispărut. Călătorie pe fundal alb: albul doliului, albul zăpezii, albul morții. Iar această cutreierare disperată printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]