1,794 matches
-
lumii fanariote și chipul fanariotului însuși. Memoriile sunt de altfel deschise de imaginea idilică a copilăriei din casa de pe malul Bosforului, în care orele de limbi străine, matematică și literatură predate de profesori titrați și bunul gust al unei vieți domoale și plină de tabieturi, mai sunt din când în când tulburate de violența unui iatagan care zboară un cap de creștin grec dintr-o singură lovitură, pentru vina de a fi purtat turban acolo unde nu trebuia sau de a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Celebi consemna emoționat: "nu este chip s-o descrii", iar Paul de Alep, cu aceeași emoție "uimește mintea celui ce o vede". Cu această unică biserică, în fapt, arta zidirilor religioase din Moldova atinsese apogeul. De departe, de pe crestele colinelor domoale ale Iașului, se zăresc Mănăstirea Galata, ridicată de domnitorul Petru Șchiopul, considerată, cum se spune, un veritabil compendiu de artă religioasă, apoi Mănăstirea Cetățuia, înălțată pe vremea lui Duca Vodă, cu o suplețe desăvârșită ea conferă viziunea unui ansamblu structurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
O astfel de stare sufletească am trăit-o noi înșine pe un cal în galop, în vârtejul unui vals, într-o barcă cu pânze mânată de vânt pe suprafața apei sau în fața unui buchet de flori. Întocmai, completează cu voce domoală cunoscutul pictor. Ne cuprinde o aspirație nemăsurată către o altfel de viață, către una hiperbolică. În Adormirea Maicii Domnului de Tiziano simpla răsturnare a capului și ochii măriți exprimă atracția nețărmurită către cerul deschis. Michelangelo în al său Adam vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
parcă să demonstreze că nimic din ceea ce este de esență nu-i prea de mare folos în realitatea primară care este banala viață. Cum să nu profit de prilej și să nu-i invit în spațiul "academiei" mele? În timp ce pașii domoli călcau treptele de piatră aspră spre ieșire, profesorul Ciopraga, în marea-i erudiție, ne amintește că Turnul Goliei, consolidat prin contraforturi puternice, a fost restaurat pe la 1900 de către arhitectul Nicolae Gabrilescu, că are o înălțime de 30 de metri, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se lipise. Ceasuri întregi a durat prăpădul, timp în care trupul chinuit căzuse într-o amorțeală aproape de încremenire. Sub cerul din nou senin, copacii se profilează clar, fiecare detaliu își recapătă forma dintotdeauna, pădurea întreagă reintră în zona de lumină domoală. Dar starea de suferință și neliniște l-a părăsit demult pe cercetătorul nostru, corpul lui întins la pământ era neînsuflețit, nu mai putea să vadă că a apărut curcubeul, că era albastru cerul și că păsările ieșiseră vesele din ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mă tulbură lăcomia celui ce înghite până și vaga împotrivire. Ultima dorință ar fi ca somnul ei, sub solzii așternutului nepăsător, să fie un vis fără suspine. Și va auzi ea cu o voce de rouă izvoarele care îngână muzici domoale înălțate din iarba șanțului. 88 Îmi plac comoditățile și confortul, dar suport și incomoditățile de tot felul, de la cele fizice la cele de ordin sufletesc, asta neînsemnând că le și accept. Dar oare ce putem înțelege prin inconfort cultural? Simplificând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frig și trag toți, pe rând, dintr-o țigară aproape ajunsă la filtru. Au făcut-o ,,poștă’’ iar acum se pregătesc să urce în camere. Urcarea se face zgomotos ca de obicei. Îi aud...Unii aleargă și țipă, alții merg domol după cum îi țin oasele. * * * Sunt momente în care nu mai pot sta fără o țigară, sunt momente în care nu îi mai pot suporta fumul. De multe ori ies cu ei pe balcon și îi urmăresc atent cum trag cu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Bateria mea, pe care o comandam, a fost desemnată a fi prezentă la această solemnitate și a da onorul personalităților de la conducerea Basarabiei. În fruntea lor era președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț. Um tînăr înalt, voinic, blond, cu un mers domol și cu o înfățișare senină. După terminarea slujbei, la ieșirea din biserică, Inculeț a venit la mine, cu mîna întinsă, să-mi mulțumească. Desigur, un gest puțin protocolar un ofițer în poziție de onor este cu mîinile pe armă -, dar
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și Frătăuții Vechi, satul Costișa se înscrie la loc de frunte printre comunitățile bucovinene. Răsfirată pe coaste de deal, de la Căpreni până la Mitoc, Costișa apare ca o așezare binecuvântată de Dumnezeu. Cu lanuri de grâne, cu livezi spânzurate pe coaste domoale, cu gârle și prund, cu humărie și cu pâraie limpezi... satul a fost locuit din timpuri străvechi, cunoscut ca un cătun al comunei Frătăuții Noi. Cine n-ar prețui o asemenea bijuterie? Dar, mai presus de orice, sunt oamenii, locuitorii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
călătoreau pe acoperișurile vagoanelor, pe scări sau chiar pe tampoane, îndurau frigul și alte inconveniente, dar gândul că vor trece de Suceava îi îndemna să reziste. Pe șoselele înzăpezite, un flux continuu de căruțe cu refugiați și convoaie militare, înaintau domol, cu întreruperi, mereu cu ochii pe cer, de frica bombardamentelor aviatice. După ce intrau în țară, convoaiele de căruțe, dar și trenurile cu refugiați, își continuau drumul spre județele și localitățile unde erau repartizați, astfel că aproape întreaga țară a fost
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
cânți aprins când faci amor și numai dacă faci amor așa, cam toată noaptea... Cristi se uită vinovat în jos. Nu îndrăznește să -l privească în față pe domnul Vrăbiescu. — Hai cu Concone ! Hai, relaxează-te, încet, rar, ia-o domol, ce Dumnezeu ? — Nu pot acum, cedează studentul. Liniște timp de câteva secunde. — Uită-te la mine, Cristian. Ochii la mine ! insistă profe- sorul, ridicând tonul. Și Cristi și-a ridicat în sfârșit bărbia. — Ia spune- mi, unde ai fost mătăluță aseară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intrat astfel În epoca modernă Împărțită În trei regiuni, fiecare afirmându-și trăsături proprii. Moldova rămasă de sine stătătoare În urma pierderii celor două regiuni ocupă mai puțin de jumătate din Întinderea fostului principat al Moldovei. Este un ținut de dealuri domoale, așezat Între liniile paralele nord-sud ale Carpaților Răsăriteni și râului Prut, afluent al Dunării. Ponderea românilor era la 1930 ceva mai mică decât În Muntenia: 89,8%, procent sensibil mai scăzut la orașe: 70,8%. Crescuse mult În secolul al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dintre minte și spirit, despre protecție și provocări, despre setea copiilor de a surprinde un înțeles mai profund al necunoscutului. Următoarea cuvântare a fost ținută de un pediatru behaviorist care avusese mai multe apariții la televiziune, un canadian cu vorba domoală și părul argintiu care la un moment dat a sugerat o zi în care Fiecare Aduce la Școală Animăluțul de Pluș Preferat. Și după aplauzele politicoase am purtat mici discuții cu profesorii. Ni s-au prezentat eșantioane ale lucrărilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grav și capabil de acea ironie ce-l detașa iute de „vreun provincial” sosit de curând de undeva, din locuri în care sentimentele și ideile trăiesc în emfaza și substanța lor primă, în lumea care s-a instalat, spunea el domol și grav, ațintindu-și privirea și atenția asupra țigării sale ce ardea liniștit sau privind undeva, într-un colț al camerei unde i se arătau, probabil, viziuni particulare la care avea un singular acces - noi suntem perdanții de la început, trebuie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și aspirațiile spre un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe ori cu un gol sufletesc adânc, amărât de curgerea ceasurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet răsuflarea i se întărea, până ce simții tremurând, domol, suspinul unui plâns înnăbușit, stăpânit. L-au dus învălit într-o pătură în odaia lui. Maiorul nostru a luat, cu destulă greutate, măsurile cuvenite: ca să se vestească familia, să se cheme popa, să se facă la primăria din Șipote, formalitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căzuți la Grivița, din regimentul 15 și 16, al căror patron e sfântu-Alexandru. Paradă, muzici; înfățișarea napoleoniană a generalului Tel n-au făcut nici două parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a unui golan. Gheorghe Barbă Ghiță Tentea Mihalache Prescurie Sandu Faliboga Neculai Bordeianu Gheorghe Izdrail II. Niță începe slujba. Toamna, iarna domoală. Sfat la bordeiul lui Tentea cu fata, despre târguri, mașini, ceasornice despre care Niță a aflat de la morar. Noapte de toamnă. III. Iarna moale. Faliboga și muerea lui. Primăvara glodoasă; boerul vine la moșie cu carul cu 6 boi. Primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea mucedă; beau o gură de apă rece și spun despre cruntele zile secetoase și despre negrele umbre ale holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dinaintea casei... Săteanul care și-a tăiat calul, pentru că n-are cu ce-l hrăni. Două scrisori. Sunt prostii, pe care mult ar da un om de duh. Unele femei au niște urechi ca niște ventuze. Un om care vorbește domol, parcă se plictisește el singur de ce spune. Trebue să admirăm providența, care a îngăduit să se clădească orașul acesta în jurul cafenelei lui domnu Iozef. Două feluri de prieteni am: cari mă iubesc și cari mă urăsc. Cea mai puțin cochetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu lunci, unde pasc liniștite, vaci. Peisagiul nu-i deosebit de-al nostru decât prin îngrijire, civilizație, clădiri monumentale. Nimic din provizoratul dela noi. Doar instalațiile pasagere ale grădinilor de zarzavat, pompe cu cai, care funcționează până între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]