2,465 matches
-
cele două organizații Bowlahoola și Allamanda apar întotdeauna în cuplu, avînd o functie absolut vitală: "și dacă Bowlahoola s' Allamanda nu ar exista" nu ar putea exista "Nici un Chip de Om, ci doar o Vegetație Fibroasa, / Un Pólip de tandreți duioase far' de Gînd ori Viziune [...]."121 Bowlahoola include de asemenea inima și plămînii, cum pe bună dreptate a observat Damon 122, de vreme ce Blake anunță în Milton că: "În Bowlahoola stau Nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i; Și bat Ciocanele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
simte prin toate-a' ei portaluri, măcar că temelia stîlpilor Și a porticelor îi e prea trainica spre-a tremura de frică-n față Vajnicului braț al muritorilor ori al nemuritorilor: și dulci alinătoare flaute, În armonie cu grozavnicele trude, cîntă duioase melodii. Și Foalele-s Plămînii cei Însuflețiți: Ciocanele-s Însuflețita Inima: Cuptoarele Stomacul pentru mistuire: cumplită a lor furie. Mii și mii trudesc, mii cîntă la instrumentele Cu corzi ori de suflat spre-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-o lume de durere". 115 Astfel se tînguia, tremurînd în fața Fantasmei pe care o Crease.] Ea trase înainte Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei morți trezesc clocotitoarele izvoare ale vieții. O,-s istovita! așază-asupră-mi mîna ta sau cad fără putere, 375 Cad sub razele acestea ale tale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și coborînd peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna a lui Beula, 250 Fiicele lui Beula au văzut Divină Viziune; fost-au mîngîiate, Si ca o dublă femeiască-nfățișare, tandrețe și desăvîrșire-a frumuseții, Ele-și plecară capul și se închinară, si cu duioasa voce agrăiră cuvintele acestea: "Doamne, Mîntuitorul nostru, de ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele nostru, Dar acum știm că orice tu vei cere de la Dumnezeu 255 El îți va da; căci noi sîntem femei slabe și nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n expansiune, rămîn într-o alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon peste grozavul vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate cîmpuri. Vala, arată-ți sufletul! arcul arată-ți-l și tolba tainicelor focuri. 50 Întinde-ți arcul, Vala! dintr-ale iadului adîncuri negrul tău arc întinde-l, Si coardă fă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Le erau Urechile și grele, și ochii, nările închise le erau. Stătea ades lîngă o victimă care urlă și Întreba Mîngîietor sau Furios; nimeni nu-i răspundea, ci fiecare în Tristețe-nvăluit urlă orice-ar fi zis, și nici un glas care Duios să îi răspundă nu găsi, desi adesea încercat de lacrimi. 130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și al Contracției Hotar acuma fost-a pus și Omul începu Să se trezească pe Așternutul Morții; de șapte ori a strănutat; O lacrima de sînge din fiecare ochi îi curse; din nou se odihni În brațele Mîntuitorului, în brațele duioasei mile și ale iubitoarei bunătăți. 20 Apoi Los zise: "Privesc Divină Viziune prin Porțile sfărmate Ale sărmanei tale inimi frînte, uimit, topit de Dragoste și Milă". Și Enitharmon spuse: "Văd Mielul Domnului pe Muntele Sion". Cu dragoste și Teama, minunîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aniversarea bunicii Matilda, a fost întâmpinat doar cu zâmbete ironice. Pe măsură ce spiritele se încingeau acasă la Ștefan Scalar, acesta era tot mai convins că a dat lovitura, iar după mai multe pahare de vin, l-a apucat chiar un sentiment duios referitor la bietul Flink: Robert era cu zece ani mai bătrân decât el (de fapt, doar cu opt și jumătate), așa că aștepta de mult mai multă vreme avansarea, dar, pe lângă că e destul de antipatic (și, deci nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
băiete, tu te-ai... Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum chiar că te-ai pilit cam tare... Octav: Mai bine ai rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ceas, de acest privilegiu? De cele mai multe ori, e târziu sau... prea târziu. 7.7. Soluția ieșirii din nefericire Ne Întrebăm uneori de ce suntem nemulțumiți de ceea ce vedem În jur, de ceea ce ni se Întâmplă, avem ori suntem. Alunecăm În tristeți duioase sau deznădejdi furioase atunci când ceea ce dorim nu apare când, de la cine și În ce măsură vrem. Ne fixăm ținte cețoase și trasee supradimensionate, ne lăsăm tăvăliți În meandrele intempestive ale vieții, ajungem la bilanțuri tragice, realizăm prea târziu că ceea ce era important
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
chemată să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București, 1922-1923; Conu Enake, Craiova, [1928]; Schițe, București, [1936]; Însemnările lui Safirim, București, 1936; ed. pref. Al. Piru, îngr. și postfață Octavian Lohon, Craiova, 1983. Repere bibliografice: Mihail
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
din Thomas Hardy. Invenția epică, la B., se sprijină pe fluxul rememorării. Dicția măsurată păstrează un iz evocator și atunci când vine vorba despre oameni și vremuri care au fost, și când, în schițe sau nuvele, sunt distilate „amintiri vesele și duioase” - subtitlul volumului Lume de ieri (1943), unde tristețea și surâsul se află într-un domol balans. Un debut romantic, între „furie” și restriște, este acela al prozatorului. Se va despărți însă curând de primele lui „bucăți” melodramatice, în care tema
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
În istorie, continuitatea și unitatea poporului român. Legendele și povestirile istorice măresc interesul elevilor pentru istorie, pentru cultură În general. Autorii ,,Podoaba cea mai aleasă și mai mândră Între podoabele țării este poporul românesc. În sufletu-i larg, nespus de duios, lămurit În focul atîtor suferințe, am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece și Înțelesul istoric al trăiniciei și străduinței noastre pe acest pământ. În marea lui putere de muncă, de luptă și de răbdare În mintea lui trează și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
aproape de gurile-i Chilia, Între-astea două râuri și între munții negri Privești o țară-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt de fluier; Sălbateci zboară caii mai iuți decât chiar vântul Și cânii urlă jalnic... Ciobanii cei călări Străbat ca și săgeata câmpiile întinse... Se zice cumcă țara se ține într-un chip Tot de crăia noastră și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori s-arată albă, se-nclină peste gratii Duioasa arătare a vecinic adoratei, Iar luna, luna plină cu dulcea ei bătaie Pe lac în lung durează o cale de văpaie, Pe-o repede-înmiire de unde o așterne, Ea, fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SCENA I] [VERENA] S-a dus... o clipă numai și rămân singurică, Tare mi-i dor, o Doamne, și tare mi-este frică... Am să mă duc și astăzi să m-ascund după horn Și iar s-ascult din codri duiosul glas de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în pădure, să nu mă știe nime, În părul despletit cu dulci flori de liliac. Să toarcă lângă mine Prichici - copil sărac Și dragu mamei. Unde *** de izvoară Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2275 [SCENA I] [ANNA] S-a dus. (Ascultă la ușă) O clipă numai... apoi... iar singurică. Mi-e dor... așa îmi este de dor încît mi-e frică. Ah! iarăși toată [noaptea], ochind de după horn, Am să ascult din codri duiosul glas de corn; Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades vin zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă... Dar nu... acestea-s glume. Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei duioasele munce Cu care-[a]l meu suflet în flamă Te cheamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu iubire, Un mire. Voioasă Urmare-aș privirea-ți frumoasă, Ți-aș da sânul alb de zăpadă Ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]