2,935 matches
-
Înspăimântau. Limpezimea moale a chipului Angelei, sforțarea sprâncenelor - amestecul deplin de bun și de rău mirositor pe care Îl vedea acolo. Iar soarele bătea direct În fereastră. Prin geamul striat lumina se revărsa cu luciri de miere. Un asalt de dulceață și de strălucire insuportabilă. Sammler nu voia cu adevărat să treacă prin asta. Se Înălța Împotriva lui, prea amețitor, prea tulburător. — Îmi dau seama că tu și Elya ați continuat să discutați despre acel eveniment. — Nu vrea să renunțe. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis el batjocoritor și s-a târât înapoi. Vezi să nu-ți răsucești chiloții. Sheba s-a uita la Connolly. El urmărea intenționat acest schimb de replici. Când i-a întâlnit ochii, avea pe față o expresie dură, ostilă. Toată dulceața trăsăturilor lui se dusese. Sheba s-a simțit trădată. Îl crezuse special și iată-l jucându-se de-a scuipatul, complotând cu prietenul lui îngrozitor să arunce o ocheadă la sânii ei. În același timp i s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e comic! Zâmbisem la gândul că Richard compunea diatribe autocompătimitoare la adresa mamei sale. — Nici eu nu cred că e comic, am zis. — Așa și trebuie, a zis Sheba. Te rog, iartă-l când se poartă ca un bufon. E o dulceață, de fapt. De câteva ori, am auzit-o zicând ceva un pic mai trist despre faptul ca să se mărite așa de tânără. Dar avea întotdeauna grijă să nu-l învinovățească pe Richard pentru asta. Dacă ea a pierdut niște ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plăcut, în măsura omenescului - se putea depăși condiția „omului de rând“. Mâncam pâine cu untură la ceai toată săptămâna, deși tata câștiga vânzând articole de papetărie dintr-o mică furgonetă către magazine, dar duminica, când veneau rudele în vizită, aveam dulceață adevărată și biscuiți de orz. Pentru mama totul se împărțea între „de toată ziua“ și „de sărbătoare“. Ea vedea un semn al bunului-simț britanic în a-mi da să port o beretă croșetată zdrențăroasă timp de cinci ani la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fac micul meu inventar, încercând să-mi fixez amintirile: gustul ciudat de pastă de dinți cu aromă de plante pe care-l folosește soția lui Eddie; umbrele lungi pe care le lasă copacii de pe stradă pe podeaua din living, după-amiaza; dulceața aburindă care rămâne în baie după ce a fost Sheba acolo. La 10.30 a sunat doamna Taylor să ne anunțe că pleacă în două săptămâni, să stea la niște prieteni în Franța. O să fie plecată șase săptămâni, poate mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o pace de necrezut. Cel de balegă e miros de ființă vie, cel de praf e miros de vară, cel de porumb crud e miros de furat, cel de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de mure nu mai mănânc de atunci. Dar satul a devenit hibrid proletar. În ’62 s-a cooperativizat. Cocseria din Călan a înghițit ce mai era. Suna sirena la 6 și la 2. Bărbații plecau. Muierile rămâneau cu toate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt arabi și lucrează la magazin cu nevestele. Angajează part-time studenți din estul Europei (români, bulgari), au clientelă multă din estul Europei. De câte ori merg acolo vorbesc cu mine, mă întreabă de România, știu că ne plac sarmalele, zacusca și brânzoaicele, dulceața de vișine, dar și sarailiile și baclavalele. Pe scurt, antipatiile de acasă nu merg. Aici, noi suntem împreună „orientali”, avem aceleași gusturi culinare și ne simpatizăm unii pe alții. E o plăcere să intri în magazin și să simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acasă nu merg. Aici, noi suntem împreună „orientali”, avem aceleași gusturi culinare și ne simpatizăm unii pe alții. E o plăcere să intri în magazin și să simți că ești întâmpinat ca acasă. E un anume farmec și o anume dulceață în care toți rahații de Komeini, Bin Ladenii dispar. Rămâne o anumită atmosferă de democrație americană asezonată cu bunătăți și zâmbete orientale. Încep să mă simt tot mai bine în prăvălioarele lor cu clopoței și tot mai funcțional în Kroger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
drumurilor, în timp ce... Dar Keti? Cărei zone aparține fiecare? Să nu-mi spui că sunt simple aruncări de zaruri - doar ai trecut și tu, adu-ți aminte. Poate Marcela știe ceva. Dar ea adusese tocmai atunci cafelele și două farfurioare cu dulceață, veselă și atât de distrată încât nu auzi întrebarea ce-o pusesem, iar eu, zâmbind de buna ei dispoziție, găsii inutil să insist. Mă întorc către voi, și vă întreb: tu, primul meu frate, ai 17 ani, e adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este Ana?” - „Este întrebarea ta. Ce te-ai face fără întrebări? Cum te-ai întreba de ce crește iarba, de ce răsare floarea”. Îmi pune mâna pe umărul stâng, se afla în momentul acela între mine și Marcela care strângea farfurioarele de dulceață de pe masă. Tata vorbea, îl ascultam fericit că era vesel. - „Nu-i așa, tată, că nu ne vom schimba vreodată?” - îi vorbii astfel, pentru că-l iubeam și-mi era milă văzându-i ca-ntr-o depărtare ce se pregătea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primul moment, pentru că - asta e foarte important - n-am rezistat tentației și am recitit-o, am regăsit bucuria timpului de adolescență și vă mulțumesc cu adevărat. Aș avea, totuși, o întrebare... În momentul acela doamna Pavel plecă să ne aducă dulceață și cafele. O simplă întrebare, repetai. - Care anume? făcu, oprindu-și pentru o clipă zâmbetul. - De ce mi-ați dat să citesc această carte, iar nu alta? Ați gândit desigur ceva. - Pentru că e cea mai pură poveste de dragoste. Iar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
început, se crede în aureolă. Ceea ce prezidează relația, nefiind dragostea, este o altă realitate, indiferent de numele ei, care, în raport cu aceasta semnifică eroarea, iar eroarea naște iluzia. Abia terminai când doamna Pavel intră în cameră cu cele două farfurioare cu dulceață și cu trei cafele pregătite la ibricul turcesc pe care-l avea din 1929, adus din Turcia de unul din „vaporenii” din oraș de atunci, un anume Costică Vameșul i spunea nu se știe de ce, dar îl chema în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a mai întors. Doamna Pavel își amintea și acum și pomenea de el cu melancolie, înșirând sumedenie de lucruri pe care i le-adusese, mai ales împletituri și cuverturi, țesături colorate din Turcia și Egipt. Punând pe masă farfurioarele cu dulceață și ceștile cu cafea, și așezându-se apoi pe scaunul din fața fotoliului în care stătea - picior peste picior - doamna Pavel întrebă într-o doară: - Și despre ce vorbeați dumneavoastră, că v-ați întrerupt deodată? - Despre dragoste îi răspunse nepoata, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Sunteți bine dispusă astăzi, spuse și râse, invitând-o, să se servească singură „ca la ea acasă”, de pildă să-și facă o cafea, dar ea preciză că băuse, atunci el îi arătă servanta în care se aflau șerbetul și dulceața, pe care le avea în patru borcane dăruite de doamna Pavel: mica ei propagandă de gospodină, repetată în fiecare an, la care el reacționa cu sincere mulțumiri și prefăcute laude, pentru că nu se pricepea. Ea deschise ușa servantei, și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gândeam să vă rog... în amintirea ei... Spuneați că ați fost colegi... Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocând o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare îmi mulțumi pentru „ajutorul” promis, și după câteva zile, împreună cu ea, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe Frosa la geam, îi făcu din cap un compliment și-i surâse cu dulceață. În vremea aceasta, boierii întorseseră colțul stradei și ajunseseră pe Costică înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându-și vorba începută încă de la birou, pe când nevestica secretarului se retrăgea roșă și grăbită de la geam. Costică se plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și nu pot să spun că nu ține la mine... De aceea a și făcut atâta drum și a venit până la morile mele de vânt... Dragoș iar începu a râde înveselit. —Ieri, cum a venit, vorbi el, a făcut niște dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ține la mine... De aceea a și făcut atâta drum și a venit până la morile mele de vânt... Dragoș iar începu a râde înveselit. —Ieri, cum a venit, vorbi el, a făcut niște dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia ieși cu sfială, aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia ieși cu sfială, aducând pe tabla paharul de apă și dulceață. Venea cu fereală, cu umerele puțin înălțate. În ochii ei mari nu era nici un gând, nici o dorință. Cât băui apa, mă privi. O privire lungă de copil neștiutor. Hai, du-te și-ți caută de treabă! zise apoi Dragoș. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pleca la Iași, vătaful se abătu pe la mine. —Cucoane Petrache, zice, vă rog de îndrăzneală, să nu vă supărați... Ați fost bun cu noi, și m-am gândit eu să trimet nevasta la curte să vă facă o leacă de dulceață... Tot n-are ce face azi... Zicea ea că-i sărbătoare, dar cu mine nu se poate pune... Mai bine s-oștiu eu aici... Când zic eu, nu poate să se-mpotriveascăea... —Bine, zic, ridicând capul de deasupra socotelilor mele. Eu mâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am știut când s-a dus. Eu eram foarte ocupat cu condicile mele verzi. Iar după masă m-am mirat când am văzut-o pe Polixenia venind. Pe urmă mi-am adus aminte. Aha! vii să faci o leacă de dulceți?... Da. Așa a spus Neculai... —Bine, rostesc eu iar. Las’ că pentru osteneală am să-ți cumpăr și eu un dar de la Iași... Să cauți acolo, în dulap... Are să-ți arate baba... Găsești zahar, găsești ce-ți trebuie... Ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că am gătit dulcețul... Am făcut două ocă, de mure... A ieșit foarte bine... Zâmbi bucuroasă. Dacă vi-i sete, pot s-aduc; a ieșit foarte bine... A ieșit un dulceț tare frumos... Când se întoarse cu apa și cu dulceața, pășea încet și cu fereală prin odaie. Era o femeie simplă, o femeie ca toate femeile, n-avea nimic deosebit în mișcări, nimic deosebit în glas. Nu simțeam nimic la apropierea ei, nici nu-mi închipuiam că trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
femeie ca toate femeile, n-avea nimic deosebit în mișcări, nimic deosebit în glas. Nu simțeam nimic la apropierea ei, nici nu-mi închipuiam că trebuie să-i spun ceva. Era o ființă oarecare - abia putea să cugete. Am luat dulceața într-o mână și paharul în alta. Îmi beam liniștit apa - și cum ridicam capul, i-am întâlnit privirile fixe. Deodată m-a străbătut fiorul fierbinte. În umbra odăii, ochii i se luminaseră, firele de argint parcă i se răsfrângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]