4,381 matches
-
În timp ce oamenii o șușuie, soldatul din buletinul de știri se apropie de cameră... și Tessie Își dă seama că nu e Milton. Dar nu contează. A văzut ce era de văzut. Se ridică și pleacă. Pe strada Hurlbut, În aceeași după-amiază, Desdemona stătea Întinsă În pat. Stătuse așa de trei zile Încoace, de când poștașul Îi adusese o altă scrisoare de la Milton. Scrisoarea nu era În greacă, ci În engleză, și Lefty trebuise să i-o traducă: Dragii mei, Asta e ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mici, făcute de albine. Mai Încolo, pe Trumbull, locuia doamna Tsatsarakis. Întotdeauna mă ruga să-i aduc bere din pivniță, gândi Milton. Nu mai putea urca scările. Pe colțul dintre Sterling și Commonwealth era vechiul Templu Masonic, unde, Într-o după-amiază de sâmbătă, cu treizeci și cinci de ani În urmă, Milton ieșise al doilea Într-un concurs de scriere literă cu literă a unor cuvinte complicate. Un concurs de scriere! Douăzeci și cinci de copii Îmbrăcați cu hainele lor cele mai bune, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două luni de căutări, Milton ajunsese la ultimul lui agent imobiliar, domnișoara Jane Marsh de la agenția Great Lakes. O avea pe ea - și niște suspiciuni din ce În ce mai mari. ― Proprietatea asta e cam excentrică, Îi spune domnișoara Marsh lui Milton Într-o după-amiază de septembrie, conducându-l pe aleea care ducea la casă. E pentru un cumpărător puțin mai vizionar. Deschide ușa de la intrare și Îl poftește Înăuntru. ― Dar are un pedigree remarcabil. A fost creată de Hudson Clark. Așteaptă un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond foarte deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei, am decis că era albinoasă. Dar mă Înșelasem, pentru că Într-o după-amiază a apărut În plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark. Nu era albinoasă, ci doar foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu făcu altceva decât să ia stiloul de la Lefty și să spună: ― Se pare că acum Lefty trăiește cu impresia că ești sora lui. Toată lumea râse. Ce altceva ar fi putut face? Ascultă, surioară, Îi spuse toată lumea Desdemonei În acea după-amiază și de fiecare dată ea tresări; de fiecare dată avu impresia că avea să-i stea inima. Dar acest stadiu nu ținu mult. Mintea bunicului meu, prinsă În spirala ei către mormânt, accelera pe măsură ce se prăbușea spre distrugere și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În husa ei plină de bile de naftalină. Își așeză pantofii Înapoi În cutia de la Penney’s. După ce Își puse cămașa de noapte, Își spălă ciorapii În baie și Îi atârnă deasupra dușului. Și apoi, deși era numai ora trei după-amiază, se puse În pat. În următorii zece ani, cu excepția unei băi În fiecare zi de vineri, nu s-a mai dat jos din el. DIETA MEDITERANEANĂ Nu-i convenea că fusese lăsată pe pământ. Nu-i convenea că fusese lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmbrace. Unele dintre ele aveau nume cusute nu numai pe șorturi și șosete, dar și pe sutiene. De cele mai multe ori era ceva intim, despre care nimeni nu vorbea. Dar din când În când mai apăreau și manifestări dramatice. Într-o după-amiază, În timpul orei de Înot, ușa de tablă de la vestiar s-a deschis și s-a Închis cu un zăngănit. Zgomotul s-a strecurat printre trunchiurile de pini, trecând dincolo de plaja Îngustă, până la apă, unde eu pluteam pe o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În rolul Mariei, ca În anii trecuți, ci Într-unul de spiriduș... Dar mai există speranță, nu-i așa?... pentru că băncile zboară zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută pe după copaci și Calliope se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iarbă. Hocheiul pe iarbă, acel joc din Noua Anglie, moștenit de la vechea Anglie, ca toate celelalte lucruri din școala noastră. Clădirea și culoarele ei lungi, cu ecou, mirosind a biserică, ferestrele plumbuite, Întunecimea gotică. Manualele bej de latină. Ceaiurile de după-amiază. Reverențele echipei noastre de tenis. Stofele corpului profesoral și programa școlară Însăși, care Începea, elenic, byronian, cu Homer, și apoi sărea direct la Chaucer, continuând cu Shakespeare, Donne, Swift, Wordsworth, Dickens, Tennyson și E.M. Forster. Faceți legăturile. Domnișoara Baker și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dat jos faimosul brâu, În care erau țesute toate farmecele iubirii, potența, dorința, șoaptele de dragoste și forța seducției, și care Îi lăsa fără prudență și judecată până și pe cei mai cumpătați oameni. Era ora unu. O toropeală de după-amiază plutea În Încăpere. Afară norii amenințau cu ploaia. Se auzi o bătaie În ușă. ― Scuză-mă, Callie. Poți să faci o pauză, te rog? Domnul da Silva se Întoarse spre ușă. ― Intră. Laolaltă cu toată lumea, am ridicat privirea. În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi măsura jouissance și mi-o compara cu liniaritatea. Îmi consemna Înfloriturile victoriene, dicțiunea antică, decența specifică școlilor de fete. Toate acestea au jucat un rol important În evaluarea lui finală. Mai era și instrumentul diagnostic al pornografiei. Într-o după-amiază, când am venit iar pentru consultație la doctorul Luce, În biroul lui era un proiector de film. În fața rafturilor de bibliotecă fusese instalat un ecran, iar jaluzelele erau trase. În lumina siropoasă, Luce punea banda de celuloid În rola de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost silit să fac pentru bani. Voiam doar să stau cu Zora, să Învăț de la ea și să fiu mai puțin singur pe lume. Deja pășeam prin ușile vrăjite ale acelor zile halucinante, sărbătorești, ale tinereții. Dar În acea primă după-amiază durerea din coaste Începuse deja să mă lase. Chiar și aerul părea să fie În flăcări, Învăpăiat subtil de energie, așa cum e când ești tânăr, când sinapsele ți se declanșează frenetic și moartea e departe. Zora scria o carte. Spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acțiunii. Am pus-o pe Anastasia să vorbească prin ușile masive cu profesorii. Nu conta care dintre ei, căci fiecare din cei dinăuntru putea să discute cu directorul și să încerce să-i schimbe gândurile. Era trecut de ora trei după-amiaza și ceasul se apropia rapid de ora patru. Timpul trecea așa de repede... prea repede, și cu toate astea, chinuitor de încet. Vroiam să se termine odată! Noaptea venea în mai puțin de patru ore, iar elevii trebuiau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din cancelarie îmi spuse: Nu știam că în locul peșterii exista o stație feroviară... L-a ajutat pe Helur să reorganizeze elevii. La un moment dat l-a scutit de această migăleală și l-a trimis să verifice stația. Până la mijlocul după-amiezii, Împăratul a reverificat componența turelor de pază, resursele, linia de alimentare cu mâncare și rezerva de apă. Apoi s-a uitat îndeaproape la cuptorul care încălzea colegiul și a revăzut stocul de armament. Nu era chiar satisfăcut de acesta. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nesfârșită... Noaptea veni și plecă pe nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era mare deosebire când norii groși învăluiau tot Pământul. Trecură de mlaștinile înghețate ale Nordului în acea dimineață. A doua zi, în jurul orei trei după-amiază, trenul se putea vedea cum spulbera troienele de zăpadă în drumul său spre gara Casei Domnului, care se ghicea la orizont. Toți își reveniră în fire. Erau mai odihniți și aveau ceva mai multă culoare în obraji decât atunci când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la interogatoriul. Maigret se ridicase deja din pat, bombănind, și În primul rînd deschise obloanele să readucă În cameră lumina și viața. — Ne Întîlnim la izvor? Izvorul, primul pahar cu apă, scaunul de fier, toate acestea erau programate la cinci după-amiază. — Nu va dura chiar atît de mult. Așteaptă-mă mai bine pe o bancă lîngă jucătorii de bile. Avu o ezitare Înainte de a-și lua pălăria de paie. — Ți-e teamă să nu rîdă de tine! Să le fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de la parter. Nu-i invitase niciodată la un aperitiv sau la o cafea. În zilele ploioase, seara, auzeau televizorul sub ei, dar domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
unul care să le aprindă inimile și să le facă genele să fluture. Nu e neobișnuit ca ele să fie acasă acum, dar este neobișnuit ca ele să fie acasă toată seara. De obicei, ajung acasă fix la 5.30 după-amiaza, după care se tolănesc și citesc reviste, se uită la televizor și bârfesc; fac o baie caldă pe la 7, încep să își aranjeze părul la 7.45 și să se machieze în jur de 8.15. În fiecare seară pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu stau pe-aici și pierd vremea, dacă tot sunt prins la muncă. Îmi ține mintea departe de treabă! ― Ce oră e acolo? ― 10 dimineața. Am venit la birou acum două ore. Înainte de asta am fost să alerg, iar în după-amiaza asta mă duc cu rolele. ― Îmi place la nebunie să mă dau să mă dau cu rolele! Ai grijă, Jemima, nu te lăsa dusă prea tare de val. ― Da, e un sport tare. Un bun exercițiu și în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în timp ce gătești sufleu, clătește părul cu ceai de mușețel pentru a-ți scoate în evidență șuvițele blonde - și de fiecare dată când prind câte-o privire de-a lui Ben, mă pierd într-o fantezie de proporții. La 4.35 după-amiaza îmi amintesc de Brad. A spus că-mi va trimite un e-mail, și chiar dacă există bărbați mult mai importanți la care să mă gândesc, mă plictisesc așa de tare că mă conectez la internet să văd ce mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
relaxat, asta nu înseamnă nimic. ― Păi, săptămâna asta nu sunt prea ocupat, când vrei să ne întâlnim? ― Am primit mii de scrisori și încercăm să vedem persoanele alese cât de repede posibil. E vreo șansă să treci pe aici în după-amiaza asta? Dacă e vreo șansă? Vreo șansă? Ben își va crea o șansă. ― E bine în după amiaza asta. Ar merge pe la un trei? ― E perfect, răspunde Jackie, spunându-și în sinea ei să nu uite să-și refacă machiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jackie râde, pentru că ultimul băiat drăguț care i-a trecut Dianei prin birou a ajuns să fie prezentatorul propriei sale emisiuni, mulțumită aventurii cu Diana. ― Dă-i drumul, spune Diana. Dă-i un telefon și vezi dacă poate veni în după-amiaza asta. Firește că Ben nu știe nimic despre asta, deși este evident că nu e prima oară când fizicul îi deschide o ușă. Ben e însă mult prea entuziasmat ca să stea să analizeze exact de ce a fost el ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întâlnirile pe internet sună la fel de ridicol ca răspunsul la reclamele Lonely Hearts - înainte să întrebați, nu, nu am făcut asta niciodată. ― Și, adaugă Geraldine, plescăind cu gura plină de lăptuci crocante și înghețate, fără dressing, Jemima o să-l sune în după-amiaza asta. ― Bravo ție, spune Ben distrat, uitându-se la ceas și sărind în picioare. Mă uit și eu la ceas și văd că trebuie s-o șteargă dacă vrea să ajungă la timp la interviu. ― Scuzați-mă, fetelor, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
voința Jemimei, după atâta vreme. Odată ce prânzul s-a încheiat, Jemima se va simți ușor vinovată doar pentru că a mâncat ceva, fiindcă a dus la extrem toată chestia asta cu regimul. Bea încă un litru de apă minerală pe durata după-amiezii, termină lucrul pe la 6 seara, vorbește cu Brad la telefon, cel puțin o jumătate de oră, din când în când chiar câte o oră, după care se duce din nou la sală. Stă aici o oră, iar la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o expresie panicată pe față. Eu încep să râd, pentru că-mi dau seama că înțelege că întreb „și acum ce facem?“ în legătură cu relația noastră. ― Ce facem azi? spun eu. ― A. Da. Păi, trebuie să trec pe la sală mai târziu în după-amiaza asta, dar ce zici dacă acum, de dimineață, mergem să luăm micul dejun, după care, poate ne dăm cu rolele? ― Sună fantastic, spun eu, încercând să nu mă dau de gol că am mințit în legătură cu rolele, și că probabil mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]