1,835 matches
-
că-mi Înghețase. Eram Încă sub efectul cocainei și al somniferelor Înghițite, iar În cel mai adânc colțișor al creierului simțeam o durere surdă, de parcă mii de gângănii tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră, atingând ritmic podeaua. Mi-a revenit brusc În minte discuția despre psihologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
subteran; Castelanii lucraseră, în ascuns, sute de ani la străpungerea muntelui; o făcuseră cu meșteri străini, acum își aminteau bătrânii o seamă de povești auzite, demult, de la alți bătrâni. După înmormântarea celor înecați - o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la începutul evenimentelor; se vorbește că o făcuseră chiar mai dinainte. Trădaseră, adică. Caravella, scăpată ca prin minune de pârjolul de la Pensiune, a fost, mai întâi, iertată. Ba și dusă, într-un triumf șugubăț, până-n centrul Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trăiți! Am onoarea să vă salut. Sărut mâna! Vă așteptam, mi-a fost dor de Dumneavoastră. Mi-ați lipsit, onorată prezență! V-am ținut loc aici lângă mine, la fereastră. Nu vă faceți griji, am plătit eu biletul pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine, ce mai contează? Cobor la prima. Dumnezeii mă-ti de nebun! Doamne, cum m-am legat la cap cu sănătocul acesta. Ce dracu să mai aflu de la el? Bă, dilimandosule, eu îți desfac cătușele, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori, fără să mi se răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
inima mi l-a impus fără nici un motiv precis. Raffaella se dezlănțuise, clătinându-și șoldurile groase în caftanul turcoaz brodat de sus până jos, alături de Lodolo, stăpânul casei, cu privirea drogată și cămașa șifonată, ca un musafir sărac. Livia, complet dusă, cu părul căzut pe față, brațele ridicate, își zdrăngănea bijuteriile etnice, întoarsă cu totul spre Adele, strânsă într-o rochie portocalie și mișcându-și numai umerii și capul ca o liceană la primul bal. Soții lor nu le băgau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era loc suficient, și cei în viată se băteau cu lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putut altfel, dar Dioscurii erau morți. Doi pămînteni; nu și-ar mai fi dat viața unul pentru celălalt, cum ar fi fost capabili cîndva și nici doritori să moară din dragoste nu se mai arătau. Vremea prieteniilor Înălțătoare era aproape dusă. Mai revigora legăturile sublime - dar mai mult ca idee, În versuri - cîte un poet entuziast; tot mai rar, vreun romancier, cititorii erau atrași mai mult de discordii decît de amiciții; filmele, tot mai des, propuneau cupluri homo sau malefice. Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
singurătății în mijlocul furnicarului uman, întrebările privitoare la legitimitatea exilului, spaima lacerantă de a nu muri departe de Spania, de acea biată Spanie nebună de care nu se poate despărți cu niciun chip, cum nici Pirandello de mama sa cu mințile duse, tot acest climat de disperare și derută profundă evocă insistent circumstanțele unei crize sufletești mai vechi, cea din 1897, consemnată în paginile Jurnalului intim. Încearcă să scrie un roman, dar rezultă, cum insistent repetă Unamuno, o „carte oglindă“, o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi o oală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși este alta. Suntem o cultură foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Diseară mergem la film și la un vin cu autorul lui Zaharias Lichter, un personaj de legendă al tinereții mele. Acum e și Adi și asta mă bucură tare mult. Dar ajunurile de Crăciun sunt pline de duhuri ale celor duși. Bunicul ocupă un loc tot mai mare fiindcă îl asociez cu Ignatul. Era personaj principal. Sigur, cineva foarte septic m-ar putea întreba: - De ce ți-e dor? De imaginea cu Buna Măriții spălând mațe de porc în fundul grădinii? Da, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot mai mulți, din păcate. Poate că această lungă biruință a sensibilității a fost posibilă din cauză că eu aici am fost constant fericită (cum zicea Gogu, elevul meu șugubăț: fericirea e o tristețe blândă). Am cunoscut seninătatea unei lumi și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au continuat la Cristina și Luckey. La Dolce Vita se cheamă modul acesta de viață dacă ai parte de așa prieteni. Îmi amintesc cum am mai plâns în prima lună fiindcă îmi era tare dor, și de cei de mult duși, și de ai mei. A fost plânsul de care m-am sfiit atâția ani, strângându-l în mine, ca pe o tensiune uriașă, fără sfârșit. Acum mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că, uite, peste două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
memo-ul pe birou. Se întâmplă ceva. Are legături de rudenie atât cu BLLC Holdings, cât și cu Glazerbrooks, știai ?? De ce nu a spus nimănui? Și acum mi-a interzis intrarea în clădire, ceea ce în sine e destul de dubios... Par complet dusă. Par o fostă angajată plină de venin, chinuită și frustrată de resentimente. Adică exact ceea ce sunt. În timp ce privirea îmi coboară pe mesaj, îmi vine instantaneu în minte imaginea bătrânei cu ochi scoși din orbite care stătea la colțul străzii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborît în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus. 6. Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom pieri!" 7. Și au zis unul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
Întoarsă, dar În nici un caz cu intenția de a o revedea pe prințesă; eram convins că, după ce-și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese. Nu. Stătea Încă așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri, mi-am ridicat servieta, cât mai lin posibil. Șirin era tot nemișcată, din profil, fără să-mi simtă prezența. Într-o tăcere meditativă, m-am așezat, mi-am luat Îngăduința s-o contemplu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj. — Tocmai le‑am primit, adaugă ea, nevrând deloc să se dea dusă. Cred că or să fie și mai populare decât cele lila. — Serios? zic, încercând să par cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau doar pe astea, cred... — Uite c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
beau ceai uitându‑se la emisiunea Countdown, le‑am închis televizorul și le‑am spus veselă: — Mamă, tată, mă mut la New York cu Luke! La care mama doar s‑a uitat scurt la tata și a zis: — Of, Graham. E dusă fata noastră. După aceea mi‑a zis că nu asta a vrut să spună - dar nu sunt atât de sigură. Apoi au făcut cunoștință cu Luke, iar el le‑a povestit despre planurile lui și le‑a explicat despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am prea înnebunit. — Nu, spun, gânditoare. E de înțeles. E destul de diferit de Scoția, nu? Mult mai... agitat. — Exact! strigă, de parcă aș fi făcut cine știe ce descoperire. Așa e. Era prea agitat. Și oamenii sunt pur și simplu extraordinari. Deși cam duși, după părerea mea. În comparație cu cine? îmi vine să‑i răspund. Cel puțin, ei nu îi spun apei „ho“ și nici nu cântă Wagner în public. Dar ar fi urât din partea mea. Așa că nu zic nimic, nici el nu zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
abonament Fréquence pe căile ferate franceze, abonament care-i permitea să se urce, oricând, în orice tren pe ruta Angers-Nantes Angers și să-și ia bilet direct de la controlor, la clasa a doua, cu 50% reducere. Făcea 40 de minute dus, 40 de minute întors. Ca un inginer pedant ce era și cu un apetit sexual care-l încadra statistic la frecvența o dată pe lună, specifică gulerelor albe, Lionel s-a decis să frecventeze salonul de dans în prima duminică din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care semna acum cele mai frumoase poezii pentru copii cu pseudonimul Otilia Cazimir. Ca de obicei, coana Otilica îmi punea în față chisaua cu dulceață, își punea ochelarii, mă mai întreba dacă mi‐e dragă cartea și începea să citească, dusă departe cu gândul, din sonetele maestrului. ‐ Strașnic! făcea dumneaei și iar mai citea parcă să‐i găsească anume tainele pe care numai ei, marii poeți, le pot găsi. „Coana Otilica,ʺ așa cum îi plăcea lui „Conu Mihaiʺsă‐i spună, se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
supraviețuim. Mama, când mai mult muncea Tot mai sus se înălța; Când cânta și când plângea O regină ea părea. Iar în anii de război A fost mama lângă noi; Se ruga la Cel de sus Când eram la luptă dus. și ca să‐ i ajute sfântul Ea a sărutat pământul; Lutul pe care‐ a muncit și cu lacrimi l‐a sfințit. Din război întors acasă Ne‐ a avut pe toți la masă ; și din bucuria mare , Am făcut o sărbătoare . Tu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]