1,836 matches
-
în beneficiul școlii. În felul acesta am fasonat toate lozbele făcute de meșteri, realizând necesarul lucrării proiectate. Când au venit la lucru, nu mai aveau ce face, acontul dat a rămas drept plată, și au luat unealta de lucru și duși au fost! Apoi, cu meșterul local stabilim prețul lucrării și data de 20 decembrie 1951 ca finalizare. Achit integral costul, meșterul lucrează spornic și totul e gata conform înțelegerii. Prin această lucrare schimbasem oarecum aspectul exterior al școlii, care parcă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
treburile mele, așteptând cu nerăbdare noi vești. La începutul lui martie 1992 primesc o scrisoare prin care mă anunță că a făcut demersurile necesare pentru prima mea vizită la Paris, spunându-mi că voi primi invitația și biletul de avion dus și întors. I-am mulțumit pentru invitație, rugând-o să-mi lase mie plata biletului de drum. Nu voiam să fiu o povară pentru bugetul ei de om abia sosit în Franța. Mi-am făcut formele legale de plecare pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
le evalua, care ne-a dat o hârtie oficială că valoarea lor după 6 ani de nefuncționare era "0", am transmis expertiza la MAE pentru amicii lui Ho și Min, am chemat de la un cimitir de mașini un echipaj și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ne-am așezat la masa bogată cu de toate cele și borș, și sarmale, și fripturi "ca la mama ", dar și pește, și fructe de mare. Adusesem și o sticlă de țuică, așa că ne-am simțit ca acasă. Am dormit duși și a doua zi mi-am început "programul oficial". A debutat cu vizita la comandantul regiunii, Copiapo fiind capitala regiunii Atacama. Localitatea a fost înființată la 8 decembrie 1744, cu numele de San Francisco de la Selva de Copiapo, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
00. A răsfoit 10 minute un dosar și a dispărut. Aveam să aflu că "audierea" a fost un dezastru, neprimind avizul necesar din partea Parlamentului, dar cum, conform Constituției, avizul Parlamentului este doar consultativ, președintele a emis Decretul de numire. Și dusă a fost! Era căsătorită cu un român-ungur, ceea ce n-ar fi nici o tragedie, dar era recunoscută pentru militantismul său deschis pro-maghiar, ceea ce pentru un ambasador al României era ceva "cu prea multă paprika". Sosită la Helsinki, a întors ambasada "cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
imposibil, călcând pe apă numai Isus a făcut-o și pe distanță scurtă, trenul sau autobuzul nu circulă. Mai rămâne avionul, și un bilet de avion de la București la Montevideo (care se eliberează dus-întors, dar se utilizează de obicei doar dus) costă aproximativ 1000 de dolari. Deci pentru o familie de 5-6 persoane cheltuielile numai de transport se ridică la 4-5000 de dolari, sumă care reprezintă venitul anual al unei familii modeste uruguayene. O persoană care dispune de suma respectivă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că a bătut în audiență "toate telenovelele braziliene". I-am căutat pe cei doi la mănăstire (parcă era o replică celebră în Hamlet "Ofelio, du-te la mânăstire"!), dar mi s-a comunicat că plecaseră nu se știe unde și duși au fost... Cu românii purtați prin lume de legi și impulsuri numai de ei știute aveam să mă mai confrunt într-o altă situație "de peliculă". Cu câteva zile înainte de plecarea în concediu, mă trezesc sunat de la poliția aeroportului "Carrasco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu vestita Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara nici o acțiune protocolară, plecam cu soția la plimbare, pe un traseu "fix" din Portul Buceo până la micul restaurant "El viejo y el mar", botezat după cartea lui Hemingway, 3 kilometri dus, 3 întors, cu o pauză pentru o bere și un "sandwiches caliente" sub ficusul uriaș al grădinii restaurantului. Sambătă dimineața eram în Plaza Matriz, lângă catedrala, la Mercado de antiguedades, unde eram clienți cunoscuți și respectați. Găseai acolo tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Între ei se stârnea o ceartă pasională pe deasupra capului meu. Tocmai când credeam că se va Încinge o bătaie, Erica s-a ridicat brusc, și-a luat poșeta cu cravata pe care nu am mai văzut-o de atunci și dusă a fost. Deși evenimentele se suprapuneau cu o viteză mai acătării decât reușea să perceapă creierul meu Îmbibat de nobilul Jack Daniels, la un moment dat mi-a devenit clar până și mie că era vorba de o mică scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una cu două, suntem neam tare al dracului, ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să vezi cum o fost... O vin't poruncă de la Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toader. Iaca, pe mine mă ia cu fierbințeală... Nu ni se trage nouă din atâtica.... Vină să te-ncălzesc... Îl strânge în brațe ca pe un copil. Toader prinde a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
flori. Îl mângâie pe Chiribuță cu o margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E numai ochi. Chiribuță, "Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan. Întinde-o la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al lui taica nu-și afla odihna în mormânt. Plângeam înăbușit în pernă. S-au scurs anii... și... și n-am mai plâns. Gândul răzbunării mi-a hrănit ura și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mori; mai anevoie-i să trăiești. Și moartea face parte din viață. Când ajungi să nu-ți mai pese de moarte, nu-ți mai e teamă nici chiar de viață. Păcii îi preferăm zbuciumul... Și... și totuși nu ne dăm duși; ba, de s-ar putea, am pohti nemurirea... Și totuși, sunt clipe când trebuie să alegi grea alegere și totuși, trebuie să optezi pentru ca să salvezi ceva mai de preț. Dar... dar, oare, există ceva mai de preț ca viața? Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fundul unui suflet neîntinat. Privesc fotografia din 1925 știind tot ce i s-a întâmplat ulterior, prin ce i-a fost dat să treacă apoi băiețelului de șase-șapte ani din ea: războiul din est, teroarea anilor ’50 (cu amândoi socrii duși la canal), moartea prematură a soției, la numai 34 de ani, boala neiertătoare care l-a răpus, tot prematur, la 43 de ani (în 1961); știind (ca și el de altfel, poate, în paralel cu el) și ceea ce a urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lungi, sângerii. Ne povestește cum a scăpat ea de primul ei soț, cu care fugise din România. Ei bine, se aflau chiar în fierbintea Africă și „eroina” noastră i-a spus soțului că se duce să-și cumpere țigări. Și dusă a fost: a fugit cu amantul ei până când au ajuns în Suedia. De atunci s-a căsătorit și divorțat de multe ori - soților li se făcea frică de ea și de unghiile ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe melodia “șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor de la Nicorești. 40 de zile a stat în spital la Ismail cu băiatul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: - Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
le evalua, care ne-a dat o hârtie oficială că valoarea lor, după 6 ani de nefuncționare, era "zer0", am transmis expertiza la MAE pentru amicii lui Ho și Min, am chemat de la un cimitir de mașini un echipaj și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș, cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai inospitaliera zonă a globului, fără să ne lăsăm oasele pe undeva. Fusese din nou, ca și în sud, o experiență de neuitat, care merita trăită. Eram așteptați de toată "colonia românească" soții, copii, soacre cu masa întinsă. Am dormit dus și a doua zi mi-am început "programul oficial". A debutat cu vizita la comandantul regiunii, Copiapo fiind capitala regiunii Atacama. Localitatea a fost înființată la 8 decembrie 1744, cu numele de San Francisco de la Selva de Copiapo, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cât poate fi împăcată conștiința unui trădător și spion!). M-a sunat cumva Mussolini? Nu, că era demult spânzurat cu capul în jos de către patrioții italieni. Ginerele lui și ministrul de externe, contele Ciano? Nici ăsta, că era și el "dus". Atunci cine, că nu-mi amintesc. Ar fi o posibilitate bunica maternă a soției, care se născuse, pe la 1890, în Italia, la Treviso, lângă Veneția, dar era de aproape un veac locatară în Rai și cred că o "chemare internațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
obligațiunea de plată revenea statului român. La 20 martie 1871, Carp a fost trimis la Viena ca agent diplomatic pe lângă Austro-Ungaria și Germania, misiunea lui fiind aceea de a reuși să obțină cointeresarea acționarilor germani Într-o Întreprindere financiară. Tratativele duse, deși destul de spinoase, au avut rezultate mulțumitoare pentru ambele tabere. În mai 1871, Carp a făcut o călătorie la Berlin și a avut o Întrevedere cu kronprințul Germaniei (viitorul Împărat Frederic III), În cadrul căreia prințul de coroană i-a cerut
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare, ocupând aceleași bănci... Iată o fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe altele, din vremuri duse... Nostalgia unor timpuri despre care am citit și am auzit că au fost frumoase atenuează, pe moment, mizantropia intelectualului contemporan. Au apărut, în ultimii ani, destule magazine de antichități, în care, pe lângă obiecte și cărți, fotografiile vechi aduc la prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schimb versurile sunt sprintene. SAMSON L. BODNĂRESCU Poezia lui Samson Bodnărescu (1841-1902) trecea drept dificultoasă. Nenorocul ei este mai degrabă de a concura întîmplător sau prin reală contaminație poezia lui Eminescu: Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul antic îngreuiază emisiunea: Vine lăcusta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
singuri sunt neconsecvenți, căci ei au lepădat o mulțime de vorbe grece și ruse, pe care le întrebuințau încă părinții lor, și multe din vorbele pe care le scriu dnii Florantin, Negruzzi ș.a. ă...î s-or duce calea celor duse..."1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]