3,503 matches
-
Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam echivocă...". Indignat și cabotin, "vienezul" a ridicat tonul, vorbind cu intonație de înrăit politruc: "...Echivoc ești tu, cu mă-ta! Eu am scris, clar, tovarăși, că am ales libertatea! Or, unde este adevărata libertate? La ăia? Nu tovarăși, la noi, pe meleaguri mioritice!"... Ședința a fost suspendată. Iar proaspătul patriot a fugit la o cîrciumă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
celebre sau folosirea nepotrivită ale altora Cațavencu atribuie dictonul lui Machiavelli " Scopul scuză mijloacele" lui Gambetta, avocat și om politic francez. Comicul de situație reiese din împrejurările în care sunt puse personajele, provocate de coincidențe, de încurcături, confuzii și situații echivoce. Principala situație comică este găsirea și pierderea succesivă a scrisorii de amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa! Eu, atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea". Prin Creangă "se mărturisește vechimea unu popor"; "Scriitori ca Creangă nu pot apărea decât acolo unde cuvântul e bătrân, greu de subînțelesuri, aproape echivoc și unde experiența s-a condensat în formele nemișcătoare, tuturor cunoscute..." (G. Călinescu). Prozatorul, erudit în linia lui Rabelais și Sterne, are spirit nastratinesc, ecouri de mit (G. Călinescu), își află originalitatea absolută în oralitate (Vladimir Streinu), ambivalența dintre umor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a traseului didactic, pentru a obține informații cât mai obiective asupra modului în care elevii percep și înțeleg noile conținuturi predate. Cele trei sarcini de lucru propuse vizează în special proba înmulțirii și a împărțirii. Enunțurile sunt clare, lipsite de echivoc și nu se constituie în situație de problematizare. Elevii lucrează atent, cu plăcere și nu dau semne că ar întâmpina dificultăți. S-au înregistrat 15 rezultate de foarte bine, 2 calificative de bine și 3 de suficient. Pentru cei 3
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
ostilitatea claselor dominante împotriva acestuia. Primul guvern, numit de locotenența domnească, este condus de Ion Ghica, cel care îl sprijinise, chiar dacă parțial, pe Bălcescu la revoluția de la 1848. C.A. Rosetti deține în cabinet ministerul cultelor. Heliade are o poziție echivocă, la început fiind împotriva domnitorului străin, după aceea elogiindu-l. Toate aceste aspecte sunt edificatoare pentru atitudinile scriitorilor și oamenilor de cultură în momentele de cumpănă ale epocii de după revoluție, până în preajma realizării statului național. Copilăria și adolescența lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
politice existente. S-a ajuns aici după tensiuni și demonstrații de stradă ce puteau degenera în conflicte și mai dramatice. După cum se vede, Frontul Salvării Naționale, predispus în chip evident a acumula tot mai multă putere, în cadrul unei soluții voit echivoce, a trebuit să consimtă la limpezirea statutului său și să împartă prerogativele conducerii interimare cu alte partide. El devine astfel, la rându-i, un partid care va lua parte la viitoarele alegeri, urmând deci a-și prezenta programul și candidații
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
până la obsesie. Societatea a fost constrânsă a-și căuta salvarea în duplicitate. O strategie a separării planului intim de existența publică a fost pusă instinctiv la lucru, cu urmări de o gravitate inestimabilă. "Omul nou" se definea ca un personaj echivoc, apt a-și trăi viața în dublu registru, adesea fără nici o legătură între ele. Una putea fi insul în sfera privată, alta în viața socială. Un fel de schizofrenie s-a instalat progresiv în sufletul comunității, slăbindu-i eforturile, diminuându
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
împrejurări, o față mai umană. Ideologul ei en titre a socotit chiar că poate insista pentru o tranziție lentă spre un sistem care să împace doctrina comunistă cu noile exigențe, iar alți matadori ai regimului s-au complăcut într-un echivoc ce nu promitea nimic bun. Era firesc ca societatea să reacționeze, mai ales prin tinerii studioși, cerând o limpezire cât mai deplină. O reacție în lanț s-a produs așadar, de la Timișoara la București, de aici pretutindeni în țară, solidarizând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sub cuvânt că excesele produse țin numai de starea maladivă în care s-ar găsi societatea noastră după o îndelungată dictatură. Principalul responsabil pentru situația existentă a crezut, chiar el, că poate recupera totul dintr-o "lovitură", pe seama unor explicații echivoce și a unei perdele de fum aruncată neglijent peste realitatea românească. De ce nu? El știe că argumentul stabilității are un ecou favorabil oriunde și că presiunea celor interesați a-și extinde sfera de afaceri va impune finalmente o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
discutate în Parlament. Parlamentul îți trece vremea abordând chestiuni marginale, pe când cele de esență apanaj al grupului retrâns ce ia hotărârile se amână fără termen. Nu e greu de sesizat motivul acestei conduite. Pașii mărunți, adaptarea din mers în cadrul unui echivoc asumat ca regulă supremă, satisfacerea celor mai insistenți și mai rebarbativi în momentele de maximă presiune, ș.a. favorizează într-un sens puterea. Într-un sens, pentru că în altul, mai important poate, ea pierde acea credibilitate, fără de care decizia electoratului se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în viața unui neam când tăcerea impune mai mult decât stridența clamării colective. Trebuie să se facă de aceea o distincție cât mai netă între discursul istoric, menit a stabili adevărul, și discursul puterii, interesat a întreține o notă de echivoc din care să se profite politic. Discursul istoric, mai ales în asemenea clipe, trebuie să devină un memento, un mod de a provoca la sapiență. Ce-ar fi istoria, în adevăr, dacă ar uita, tocmai atunci când spiritele se înfierbântă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se vorbea de "omul postistoric" (Roderick Seidenberg)2, iar filosoful Pierre Naville spunea că de sfârșitul istoriei se poate vorbi numai atribuindu-se un sens și prevăzându-i un final 3. Epilegomenele 4 lui H. Lefebvre păstrează, nu fără temei, echivocul originar al cuvântului, căci în franceză fin înseamnă deopotrivă sfârșit și scop. "Provocarea" n-a avut, atunci, efectul scontat. Abia peste un sfert de secol, după consumarea marelui boom tehnologic, Charles Moraye putea să constate recrudescența ideii în cauză, vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
va accentua o dată cu apariția celorlalți protagoniști, care poartă costume dintr-un timp revolut, cele mai multe aparținând barocului.42 Există, însă, și costume de secol XIX sau chiar de secol XX; în cazul acestora din urmă, trimiterea la modă rock43 este fără echivoc. Costumul 44 îl poate plasa pe Emanou și în alt spațiu: cel extraterestru. De altfel, natura duală, pământeana și nepământeana a lui Emanou, personaj cu rădăcini biblice, confirmă această ipoteză. În momentul în care Emanou da drumul la walkman, privitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cît., p. 278). 7 Unul dintre ciclurile proiectate de scriitor s-ar fi numit "Târgurile unde se moare", iar altul "Capitala care ucide" (a se vedea, pentru mai multe informații, monografia lui Ion Bălu). 8 Jean Chevalier o recunoaște fără echivoc: "Fiind alternativ relaxare și tensiune a psihismului, visul îndeplinește o functie vitală: moartea sau nebunia pot fi consecință unei absențe totale a viselor" (Dicționar de simboluri, vol. 3, Editura Aramis, 2002, p. 457). 9 Ibidem. 10 Sergiu Pavel Dan, Proza
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ochi albaștri, simpatic, întreprinzător, insensibil la durere sau pregătit, tragic, să fie sclav. Angrenaje ale unei mașini, factori ai unui sistem, ce departe sunt, Hölderlin, vremurile când oamenii se simțeau fiii lui Dumnezeu!"45. Sábato nu se confesează niciodată fără echivoc asupra credinței sale în Dumnezeu, pentru el Dumnezeu este în fiecare din noi. Începând cu el, atunci când spune că, în toate limbile, pace este un cuvant suprem și sacru, exprimă legatul lui Dumnezeu pentru oameni, "dorința de a lăsa oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
În aceste condiții, a argumentat Fraser, dreptatea distributivă (economică) trebuie concepută ca reprezentând, alături de echitatea în recunoaștere (culturală), doar una dintre dimensiunile fundamentale ale dreptății sociale, nu dreptatea socială ca atare 13. Termenul de dreptate distributivă nu este lipsit de echivoc. Ea este, astfel, de obicei, definită prin contrast cu dreptatea procedurală (înțeleasă, în esență, drept respectare a regulilor jocului social, economic, politic etc.). Vom fi surprinși totuși să observăm că și adepții unor teorii ale dreptății care reprezintă versiuni ale
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Cămăruț existau evidente afinități, ci și între creațiile lor. De altfel, cu prilejul unei anchete pe care am întreprins-o cu ani în urmă, înainte de a scrie o carte cu pictorii ieșeni contemporani, maestrul Mihai Cămăruț ne-a declarat fără echivoc: ―artiștii pe care îi simt cel mai aproape de mine sunt Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și Alexandru Ciucurencu, iar printre profesorii săi de pictură, alături de Gheorghe Popovici și Octav Băncilă, pictorul îl numește întotdeauna și pe Ștefan Dimitrescu ale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
se traduc în respectarea normelor în vigoare, adecvarea stilistica și claritate. Adecvarea stilistică poate fi legată și de forma scrisa sau orală a comunicării, precum și de tipul de text realizat (de exemplu, un rezumat). Claritatea este calitatea opusa ambiguității sau echivocului și se obține prin evitarea posibilităților de confuzie, de înțelegere în două feluri a 84 Moara Avram, "Gramatica pentru toți", Editura Academiei R.S.K., București, 1986, p.386-387. 58 unui enunț. Existența unor omonimii gramaticale (forme sau construcții cu aceeași înfățișare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
se traduc în respectarea normelor în vigoare, adecvarea stilistica și claritate. Adecvarea stilistică poate fi legată și de forma scrisa sau orală a comunicării, precum și de tipul de text realizat (de exemplu, un rezumat). Claritatea este calitatea opusa ambiguității sau echivocului și se obține prin evitarea posibilităților de confuzie, de înțelegere în două feluri a 84 Moara Avram, "Gramatica pentru toți", Editura Academiei R.S.K., București, 1986, p.386-387. 58 unui enunț. Existența unor omonimii gramaticale (forme sau construcții cu aceeași înfățișare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
nu-i poate afla imperativele și interdicțiile decît în spațiul metafizicii. Programul Școlii de la Viena nu mai exercită astăzi aceeași fascinație. Oricine își dă seama că știința și filosofia întrețin relații am-bigue. Dacă instituțiile moderne ale cunoașterii au detronat fără echivoc pe una în favoarea celeilalte, ele au sfîrșit prin a recunoaște incapacitatea de a le separa în totalitate. Această imposibilă despărțire a apelor între știință și filosofie se vede cu atît mai tulburătoare în economie și în științele sociale în general
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
natură dumnezeirii, interpretarea Scripturilor și libertatea voinței. Pentru ultimele două teme sunt puse la dispoziție citate preluate în principal din Despre principii și din Contră lui Celsus. Din natură citatelor folosite și din modul organizării lor în volum, reiese fără echivoc că „destinatarii antologiei sunt creștini care au încetat să mai creadă că a fi în Biserică lui {\footnote 19 Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Ediția a II-a revăzuta și adăugita, Editura Emia, Deva, 2005, p. 85.} {\footnote 20
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Fred merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, așa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului"168. Enigma morții protagonistului (sinucidere ori simplu accident?) stă sub semnul fluidității; comparația plasticizantă nu lasă loc echivocului. Sub același semn se regăsește ca destin și d-na T. Cei doi nu se întâlnesc pe același nivel cosmic, cu eroii baladei, ci în același regim primordial Apa. Dacă e să ne orientăm după afirmația lui Jean-Pierre Richard, iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
celebre interpretări (Unamuno, José Ortega Y Gasset ș.a.), sublimând-o, astfel, în mitul central al spiritualității catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
I , ediția citată, p.17 171 Cf. J. G. Frazer, Creanga de aur, vol. al IV-lea, Editura Minerva, București, 1980, pp. 227-237 172 Cf. J. Derrida, Diseminarea, Editura Univers enciclopedic, București, 1997, pp. 391-393 autorul francez glosează pe marginea echivocului din retorica "darului", deopotrivă insidios și funest în mitul lui Theut, povestit de către Socrate, la finalul dialogului "Phaidros". Chiar termenul "Pharmakon" exemplifică ceea ce Derrida consideră diferență, adică nu un simplu cuplu de contrarii, ci mediul originar al diferențelor. 173 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acesta ar trebui să beneficieze de autonomia recunoscută oricărui alt medic, neavând poziția unui subordonat; dacă nu este de acord cu aplicarea tratamentului propus sau a etapelor terapeutice urmate de medicul primar, medicul asistent este ținut să își exprime fără echivoc convingerile profesionale și, motivat, chiar să încerce argumentarea și impunerea acestora - în caz contrar, este responsabil în egală măsură pentru producerea unui rezultat prejudiciabil pentru pacient, urmare a îngrijirilor medicale efectiv acordate și pentru că nu a împiedicat respectiva vătămare. Medicul
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]