2,734 matches
-
intervenție se lovește de concepțiile galicane despre o Biserică a Franței care, cu riscul de a fi supusă autorității regale, revendică o independență considerabilă în domeniul apostolic, disciplinar și... financiar. Începînd cu Concordatul din 1516, regele numește funcțiile și beneficiile ecleziastice (papa dă apoi investitura spirituală) și intenționează să-și consolideze puterea devenind șef al Bisericii din Franța. Sprijinit de înaltul cler, el revendică sus și tare aceste prerogative. În 1673, el hotărăște să-și extindă dreptul de rege (care îi
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
afacerilor. Victimă a unei creșteri a prețurilor care devalorizează renta funciară, nobilimea franceză este depășită de burghezie pe plan economic. Iar lupta pe care o duce pe plan politic pentru a opri accesul burgheziei la înaltele funcții politice, militare sau ecleziastice, altfel spus pentru a-i bolea drumul spre putere, se arată repede a fi de-a dreptul disperată. Lupta dintre aristocrație și burghezie este unul din elementele esențiale ale repunerii în discuție a structurilor existente în Franța sfirșitului de secol
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ani de noi conflicte este dorința de dominație a împăratului Franței. Această dorință se afirmă din 1803, cînd Bonaparte reușește să transforme Sfîntul Imperiu Roman de origine germanică, transformare prevăzută de Pacea de la Lunéville (1801). Actul din 1803 secularizează principatele ecleziastice din Germania și reduce la 82 numărul prinților germani. Împăratul este indignat să vadă că electorii sînt acum în majoritate protestanți și că Napoleon i-a uzurpat autoritatea pe care o avea asupra Sfîntului Imperiu și asupra Italiei. Motivele de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Westfalia, Portugalia, Spania și mai ales Italia. Prezența francezilor nu se limitează doar la elaborarea unor Constituții inspirate de cea din Franța. Ea determină instaurarea egalității civile, a libertății religioase, desființarea corporațiilor, abolirea dijmei și a drepturilor feudale, vînzarea bunurilor ecleziastice și dezvoltarea administrației moderne. Activitatea Imperiului tinde deci să creeze monarhii surori, apropiate prin practicile politice, organizarea socială, obiectivele urmărite și modul de a le realiza. Asistăm, ca și în secolul al XVIII-lea, la consolidarea uzanțelor comune ale Europei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de vreme și de Întrebuințare, dar pe care mama o Înnobilase prin boirea În frunză și coaja verde de nuc, la care adăugase și alte ingrediente, numai de ea știute, si adusă la culoarea negrului pe care-l recomandă reglementările ecleziastice de la seminarul la care aveam să devin elev. Confecționata de meșterul croitor Cotan, cu nasturi mari, plantați pe două rânduri, În formă de trapez, fără lațurile de Închidere, aduse părțile ei la Închidere prin copca la gât, astfel ca să iasă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la 1818, Manuductor pentru învățătorii scolasticești, cea mai prodigioasă lucrare privind instrucția și educația în perioada iluminismului românesc din Banat, realizată după pedagogul german Niemeyer. Statul austriac a menținut sub un control constant școlile ocolind, cel puțin până în 1862 ierarhia ecleziastică. În acest fel, spiritul laic s-a impus în școala poporală și a promovat introducerea științelor în învățământ. Până la reforma din perioada liberală, statul a promovat constant reforme pentru modernizarea învățământului, de sus în jos, folosind eficient directoratele școlare locale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mânăstire cisterciană din vecinătate, unde, la 7 martie, și-a găsit sfârșitul. În 1277, la trei ani după moartea sa, a fost condamnat de oficialitățile ecleziastice pentru 63 de teze din Summa theologica, reabilitat ulterior și, în fine, sanctificat. Procesul canonizării lui Toma a fost început de papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost declarat sfânt la 21 iulie 1323. Scrierile. A urmărit
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de nouăzeci de ani, pe 4 decembrie. Scrierile. Din bogata sa operă filosofică, pentru țelul lucrării noastre, suntem interesați de cea mai cunoscută și mai comentată dintre ele, Leviathan (cu titlul autorului, Leviathan sau materia, forma și puterea unui stat ecleziastic și civil), consacrată problemelor statului și organizării sociale. Cuvântul Leviathan este utilizat în Biblie, unde semnifică un monstru marin. Se pare că Hobbes a scris lucrarea în Franța, unde se stabilise încă din 1646. Aici s-a întâlnit nu doar
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
europene: creștinismul. Deși nu are origini europene, această religie, care a devenit general europeană prin iradiere și prin misionari pe parcursul a circa opt secole, a fost totuși europenizată prin absorbția unor curente de gîndire grecești și prin fixarea unor centre ecleziastice puternice pe pămîntul Europei, unde a devenit mijloc de răspîndire a limbilor greacă și latină, limbi care au devenit surse de îmbogățire și modele de structurare pentru toate idiomurile moderne ale continentului. În acest mod, creștinismul a însemnat nu numai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost limbă populară uzuală. Situația a fost favorizată în primul rînd, desigur, de valoarea culturii și civilizației romane și de trăsăturile de excelență ale limbii latine, dar și de faptul că, după creștinarea celei mai mari părți a Europei, centrul ecleziastic a devenit Roma, unic pentru toți europenii pînă la Marea Schismă din 1054 și numai pentru creștinii catolici după aceea. În aceste condiții, deși limba latină populară nu s-a mai vorbit după secolul al VI-lea, cînd au apărut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
antice, care era Roma, și, de aceea, aici a fost fixată conducerea supremă a bisericii, instituție desemnată să administreze mîntuirea. Universalismul creștin venea însă în contradicție cu tradiția multietnică și de permisivitate religioasă specifică Europei și, în asemenea condiții, centrul eclesiastic a favorizat o birocrație supărătoare și a recurs deseori la metode coercitive drastice, care au generat, după secolul al X-lea, numeroase încercări de opunere și mai multe sciziuni. Ca atare, extensiunea și expansionismul Imperiului Roman era în acord cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
divizat continentul într-o zonă estică și una vestică și Reforma, care a produs o nouă diviziune în zona vestică între sud și nord. Marea Schismă a fost o ruptură în sînul bisericii creș-tine, ca urmare a neînțelegerilor dintre centrele ecleziastice, Roma și Constantinopol, ruptură oficializată la 16 iulie 1054 prin depunerea pe altarul catedralei Sfînta Sofia din Constan-tinopol a bulei papale prin care era excomunicat patriarhul Mihail Cerulane, acesta reacționînd prin excomunicarea delegației papale. S-a produs, în acest mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literare moderne. Acest aspect al latinei, denumit latina savantă, a înrîurit și înrîurește în mare măsură limbile literare europene, indiferent de originea lor. În sfîrșit, limba latină literară este folosită uneori și acum ca limbă de comunicare, iar, pentru statul eclesiastic Vatican, este limbă oficială (alături de italiană). Latina arhaică reprezintă prima fază a latinei, de pînă la formarea unui aspect literar al ei, fază din care s-au păstrat totuși unele inscripții, cele mai vechi dintre acestea fiind din secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
universalitate, ce se concentrase în Biserică, s-au ridicat, din toate ungherele întunecate ale dușmăniei și ale rivalității, nori de furtună ce au luat forma unor persecuții din exterior și de erezie din interior, care au încercat să răvășească organismul ecleziastic, atacându-i universalitatea și unitatea pentru a-o suprima și a o reduce în fărâmituri. „Popoare din Asia și din Europa - scria Igino Giordani - obișnuite să vadă religia blocată în sfera politicului și delimitată de un teritoriu sau de o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
seara săvârșind diviziuni, ne îndepărtăm cu gelozie, ne construim o cochilie egoistă ca să ne bucurăm de izolarea noastră. Spunem că aparținem unei Biserici Catolice, dar nu ne afectează în nici un fel spiritul ei de universalitate. Nu spunem aceasta despre ierarhia ecleziastică, pentru că nu corespunde, ci despre anumite elemente ale sale. Dar, între timp, cei răscumpărați se aruncă unii împotriva altora, ca niște fiare sălbatice. Dacă anumiți preoți s-ar gândi serios, că războiul împinge omul să își sfâșie propriul frate, nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
134; vezi și Îndemnul adresat clerului de către Pius al X-lea, la 4 august 1908). Or viața comună, nu numai că oferă garanții optime cu privire la onestitatea vieții preotului, ba chiar ar reprezenta în mod cert un avantaj real în economia ecleziastică. Nici asta nu este de exclus, întrucât împrejurările economice de după război au făcut necesară o concentrare a mijloacelor pentru cler și, prin urmare, o viață comună a clerului parohial“. 82. Sfinții Oh! Sfinții nu se săturau să predice Fericirile (Mt
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
publice sunt primite până la 31 decembrie. legea grădișteanu în sesiunea de toamnă a Camerelor, senatorul Petre Grădișteanu a prezentat o „propunere“ care a devenit proiect de lege, prin care pensiunile de retragere, recompensele naționale și remunerațiunile mensuale sau zilnice ale ecleziasticilor, militarilor, impiegaților în genere și tuturor celor plătiți cu luna sau cu ziua din tezaurul public sau din casele altor stabilimente publice sau persoane juridice, fie chiar în virtutea titlurilor anterioare sau puse în execuțiune, nu se pot ceda, nici urmări
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
atestat În catagrafia din 1820 . Preotul Gheorghii sân dascălul Teodor Cărari, atestat În catagrafia din 1831 . Preotul Constantin, atestat ca slujitor al bisericii la 1858 . La 1875 biserica cu hramul „Sfânta Treime” din Frenciugi este atestată fără cler Întrun tablou eclesiastic . Preotul Gh. Darie, slujitor În Șendreni la 1878, când căuta și biserica din Frenciugi, unde era necesar un preot . Același preot Întocmește catagrafia bisericilor cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Glodeni și „Sfânta Treime” din Frenciugi la 1879 . Preotul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
20 de ani. De la 1862 a fost chemat să lucreze în Consistoriu, în anul 1865 a fost înaintat la treapta de consilier consistorial, în 1874 se călugărește cu numele de Silvestru și a fost numit arhimandrit. După ce urcă treptele ierarhiei ecleziastice - arhimandrit diecezan și vicar general, devine arhiepiscopul Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației în anul 1880, în care calitate este membru al Dietei din Bucovina și deputat în parlamentul din Viena. A fost totodată o personalitate culturală a Bucovinei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unei cezuri istorice. Persia Și Iranul pre‑islamic în cultura română" Fără îndoială, acel glorios destin durabil al lui Zoroastru, al lumii sale închipuite sau foarte uitate, reprezintă un fenomen tipic occidental, ca și întreg arealul evenimentelor (contacte politice, economice, ecleziastice) care au precedat și pregătit descoperirea fondatoare de disciplină. Lumea bizantină moștenește o istoriografie contemporană ființării și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale cărui instituții religioase și politice le înregistrează cu destulă acuratețe, dar și fără consecințe ale intermedierii acestui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
uniunea «Life and Work» care a organizat Conferința Ecumenică de la Stockholm, în 1925, în asociațiile similare («Institutul etic-social» de la Zürich etc.) și în uniunea «Faith and Order» (conferința de la Lausanne, din 1927) e destul de cunoscut și apreciat în cercurile noastre ecleziastice și în cele interesate în religiozitatea timpurilor moderne. Mai puțin populare sunt cărțile sale de istorie religioasă și filosofie a religiei. Una dintre cele mai importante, Das Werden des Gottesglaubens (ed. a II-a germană, 1926), s-a bucurat de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau atât de pura biserică romană Sfânta Ana, de lângă Poarta Leilor aproape că-mi vine să văd în ea o mașinațiune anticlericală, un entrism deturnat ca al doctorului în teologie Emile Combes, introdus în arhitectura pioasă pentru a destabiliza calota ecleziastică. Această idolatrie modern style, pe lângă care Vishnu cu cele o sută de brațe ale sale pare un avatar sclerotic al Ființei supreme, a suscitat, îmi închipui, în rândul pelerinilor, destule convertiri instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu mintea și cu inima deschise" etc. Hârșiți în negocierile de la egal la egal, ei adaugă pasiunii levantine pentru afacerile publice un bun antrenament pentru jocul de șah. Millet-ul otoman le-a dat multă vreme un statut secular, iar tribunalele ecleziastice din comunități mai tranșează și acum, prin intermediul banilor, chestiuni ținând de căsătorie, de succesiune ori de proprietate. Vechea dhimmitute acest precar echilibru între umilință și protecție inventat pentru ei de un islam ostil sau neîncrezător (dar incomparabil mai tolerant și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Aici, loc oarecare. (n. trad.) * Halakha, legea evreiască tradițională. (n. trad.) ** Kashrut, ansamblul regulilor alimentare, ca dietetică spirituală, la evrei. (n. trad.) * Ulema, dreptul legii teologice în țările arabe de religie musulmană. (n. trad.) * Prelat francez care a prezidat tribunalul ecleziastic care a condamnat-o pe Ioana d'Arc la arderea pe rug. (n. trad.) * "Écrasez l'infâme", îndemn al lui Voltaire la luptă împotriva intoleranței și a fanatismului religios. (n. trad.) * Parafrază la versul lui Baudelaire: "O! Cititor fățarnic, tu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sate, devenind alături de Bistrița, posesoare unuia dintre cele mai mari domenii din Moldova secolului al XV-lea. Ștefan cel Mare a acordat scutiri de dări și slujbe, care pot fi asemuite cu imunitatea domeniilor feudale din apusul Europei. Dar, domeniile ecleziastice depind totuși de bunăvoința domnului. Episcopia Romanului primește în aceași zi, 12 martie 1488, trei privilegii prin care este întărită stăpânirea asupra domeniului său. Pentru a grupa cât mai aproape de Putna satele dăruite acesteia, domnul face un schimb cu mânăstirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]