2,620 matches
-
filosoful român relevă grava confuzie pe care o face înaltul ierarh între data aflată în tabelele pascale și sărbătorirea de fapt a Sfintelor Paști 31. După sărbătorirea din 31 martie a Paștilor, "Cuvântul" publică o serie de reacții ale spațiului ecumenic ortodox față de Biserica românească, sub titlul "Patriarhia Ecumenică împotriva Bisericii române". Paul Sterian oferă "Declarațiile celor mai de seamă profesori ai Academiei Ruse de Teologie Ortodoxă de la Paris" cu privire la problema Pascaliei românești, printre care "Declarațiile Profesorului Florovsky de la Academia Rusă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
face înaltul ierarh între data aflată în tabelele pascale și sărbătorirea de fapt a Sfintelor Paști 31. După sărbătorirea din 31 martie a Paștilor, "Cuvântul" publică o serie de reacții ale spațiului ecumenic ortodox față de Biserica românească, sub titlul "Patriarhia Ecumenică împotriva Bisericii române". Paul Sterian oferă "Declarațiile celor mai de seamă profesori ai Academiei Ruse de Teologie Ortodoxă de la Paris" cu privire la problema Pascaliei românești, printre care "Declarațiile Profesorului Florovsky de la Academia Rusă de Teologie Ortodoxă din Paris", precum și o "Convorbire
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Teologie Ortodoxă din Paris", precum și o "Convorbire cu profesorul de drept canonic Kartachoff", comentată pe larg de Nae Ionescu. În vara anului 1929, Tit Simedrea, conducătorul Sfântului Sinod dă un comunicat în care se fixa, în urma acordului Sinodului cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, data de 20 aprilie ca dată de sărbătorire a Paștilor în 1930. Nae Ionescu apreciază inițiativa de restabilire a ecumenicității, Sinodul adoptând, în cele din urmă, măsura justă 32. Raportul dintre intelectualitatea interbelică și Biserică nu trebuie perceput
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă și nedespărțită. Distincția netă între ousia (ființă), radical transcendentă și inaccesibilă și energiile sau
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această Evanghelie așa cum este ea interpretată de Biserică, adică de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, cu alte cuvinte Evanghelia trăită firesc în comunitatea de iubire a Ecclesiei. O ramură esențială a creștinismului este Ortodoxia, dominată de caracterul sinodal, în defavoarea primatului papal: nu autoritatea infailibilă a Papei, nici libertatea anarhică a individului, ci puterea sobornicității este
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Distincția dintre Catolicism și Ortodoxie rezidă și în pretenția de universalitate a Bisericii de la Roma care anulează ideea de națiune. Pentru Ortodoxie, modelul christic, vestitor prin Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin urmare, universal. Astfel, ecumenicitate înseamnă invariabilitatea învățăturii Ecclesiei, măsura dezvoltării firești a Evangheliei, singurul îndreptar obiectiv pentru cunoașterea Adevărului. Pretenția de infailibilitate a catolicismului constituie, în viziunea lui Simion Mehedinți, una dintre loviturile cele mai grave care s-
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
văzută, nici democrație văzută. Pentru ortodocși, mergând pe linia gândirii teologice a lui Homiakov cu privire la inexistența autorității exterioare, autoritatea ecleziastică este "autoritatea întregii lumi creștine de la Iisus Hristos și până astăzi și de astăzi înainte". Mai mult chiar, existența Sinoadelor ecumenice nu își fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața bisericească
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
să sporească autoritatea ecleziastică care se cerea confirmată prin faptă. Autoritatea bisericească nu comportă prin ea însăși o putere juridică; deosebirea dintre putere și autoritate este fundamentală pentru înțelegerea vechii organizări a Bisericii și a evoluției sale. Încă înainte de Sinodul ecumenic de la Niceea, Biserica devenise conștientă, îndeosebi începând cu Sfântul Ciprian, de rolul universal al episcopatului în calitate de colegiu, îndeplinind funcțiile colegiului celor Doisprezece. Acest rol al episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ȘAPTE TAINE, prin urmare, cu ereticii. Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhovnicească a episcopatului luau naștere grupări cu tendințe de evadare din comunitatea de iubire, uneori cu încurajarea fățișă a unor Părinți episcopi. Dorința de revizuire a deciziilor Sinoadelor Ecumenice devenise ardentă în cadrul unora dintre ierarhii Bisericii Române, autorității sinodale substituindu-se autoritatea lui Harnack. În aceste condiții excepționale, replica elitei intelectuale creștine nu a întârziat să se producă, prin promovarea acestei reviste teologice, izvorâte din "râvna pentru păstrarea dogmei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii - fie ei episcopi și patriarhi - sunt supuși greșelii, că adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este infailibilă; că teoria teologilor ruși moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare primejdioasă; că
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este infailibilă; că teoria teologilor ruși moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare primejdioasă; că, cel puțin, pe temeiul deciziilor Bisericii din timpul celor șapte Sinoade Ecumenice se poate dialoga cu oamenii de bună credință și cu pregătire teologică. Prezența teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să dea un răspuns convingător. Ca parte importantă a acestui dialog se profila posibilitatea convocării unui Sinod Ecumenic (al optulea pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor de intensificare a relațiilor dintre biserici. La începutul lui decembrie 1936 are loc, la Atena, Congresul profesorilor Facultăților de Teologie ortodoxă din toată lumea, unde s-a pus și problema convocării
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor de intensificare a relațiilor dintre biserici. La începutul lui decembrie 1936 are loc, la Atena, Congresul profesorilor Facultăților de Teologie ortodoxă din toată lumea, unde s-a pus și problema convocării unui sinod ecumenic. Nu s-a ajuns atunci la nici o înțelegere, majoritatea profesorilor opinând că este imposibilă o aemenea convocare pentru simplul motiv că Ortodoxia fiind o parte a creștinismului, nu poate realiza cantitativ ecumenicitatea. George Racoveanu demontează această concepție aritmetică a ecumenicității
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
periculoasă duhului Ortodoxiei, ea vădind o lipsă de contact cu realitatea vie a credinței și conducând, inevitabil, la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol (553), cu o prezență de 164 de episcopi; Sinodul VI Ecumenic de la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol (553), cu o prezență de 164 de episcopi; Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681), unde au fost 174 de episcopi și Sinodul VII Ecumenic de la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol (553), cu o prezență de 164 de episcopi; Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681), unde au fost 174 de episcopi și Sinodul VII Ecumenic de la Niceea (787), unde au participat între 330-367 de episcopi. Numărul Sfinților Părinți prezenți
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol (553), cu o prezență de 164 de episcopi; Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681), unde au fost 174 de episcopi și Sinodul VII Ecumenic de la Niceea (787), unde au participat între 330-367 de episcopi. Numărul Sfinților Părinți prezenți la aceste Sinoade Ecumenice nu depășește 600, ceea ce înseamnă că nu au luat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol (553), cu o prezență de 164 de episcopi; Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681), unde au fost 174 de episcopi și Sinodul VII Ecumenic de la Niceea (787), unde au participat între 330-367 de episcopi. Numărul Sfinților Părinți prezenți la aceste Sinoade Ecumenice nu depășește 600, ceea ce înseamnă că nu au luat parte toți episcopii Bisericii, numărul lor fiind mult mai mare2. Prin urmare, numărul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu o prezență de 164 de episcopi; Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681), unde au fost 174 de episcopi și Sinodul VII Ecumenic de la Niceea (787), unde au participat între 330-367 de episcopi. Numărul Sfinților Părinți prezenți la aceste Sinoade Ecumenice nu depășește 600, ceea ce înseamnă că nu au luat parte toți episcopii Bisericii, numărul lor fiind mult mai mare2. Prin urmare, numărul este un element neconcludent care nu susține principiul ecumenicității. Obiecția care s-ar putea aduce lipsei tuturor episcopilor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
principiul ecumenicității. Obiecția care s-ar putea aduce lipsei tuturor episcopilor la aceste sinoade, ar fi aceea a reprezentării lor prin arhiepiscopi, ceea ce nu corespundea adevărului istoric. De exemplu, episcopul Romei nu și-a trimis nici măcar delegați la Sinodul II Ecumenic sau la Sinodul V Ecumenic. În plus, Episcopul Romei nu a participat la primele cinci sinoade - Papa Vigilius, în pofida diligențelor făcute pe lângă Sfinția Sa, nu a luat parte, aderând mai târziu, prin semnătură, după îndelungate stăruințe. Referitor la criteriul proporției juste
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ar putea aduce lipsei tuturor episcopilor la aceste sinoade, ar fi aceea a reprezentării lor prin arhiepiscopi, ceea ce nu corespundea adevărului istoric. De exemplu, episcopul Romei nu și-a trimis nici măcar delegați la Sinodul II Ecumenic sau la Sinodul V Ecumenic. În plus, Episcopul Romei nu a participat la primele cinci sinoade - Papa Vigilius, în pofida diligențelor făcute pe lângă Sfinția Sa, nu a luat parte, aderând mai târziu, prin semnătură, după îndelungate stăruințe. Referitor la criteriul proporției juste, situația variază: de pildă, la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]