5,962 matches
-
capitaliștii români în Europa dezvoltată. Rompetrol, de exemplu, una dintre cele mai mari firme românești deținute de un capitalist român, se află, teoretic, în proprietatea unei firme înființate de un capitalist român în Olanda. Alte mari firme românești au, ca edificiu instituțional, simple „cutii poștale” sau instituții comerciale pur formale, care se întind din insulele Bermude sau Cayman până în Ciprul de Nord, Isle of Man, Monaco, Luxemburg sau Canada. Iar cu aceasta nu am atins decât un strat superficial al transferurilor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
estompate însă de același lirism dinamic și incandescent, de imaginarul extrem de productiv al poetului. Ciclul Albatrosul ucis e o prevestire a morții, conturând un destin ce stă sub semnul sacrificiului de sine. Poetul își asumă riscul de a restaura un edificiu liric degradat de seisme ideologice, de a-l reintegra în patrimoniul literaturii române. Insurgența lui scoate poezia din chingile „spiritului revoluționar” la modă, specific proletcultismului. Una dintre consecințele importante ale acestui efort, deopotrivă temerar și pieziș, a fost apariția, în
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
fără excepție, în curgerea narațiunii, care - așa cum spune G. Călinescu - înaintează solemn, ca un fluviu american. Contrapunctarea simfonică, efectele antitetice, corespondențele cu trimitere simbolică vădesc marele talent de compoziție al lui R., darul lui de constructor. Ion e un solid edificiu epic realist, un univers perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri etern umane și prin cadențarea rapsodică, o veritabilă epopee. În punctul de plecare imaginează o dramă socială, izvorâtă din legătura intimă, particulară, a sufletului țărănesc cu pământul, baza existenței
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
care Biserica a dominat. Povestea noastră Începe cu marile catedrale ale Europei medievale. Primul lucru pe care turiștii americani Îl observa, atunci când vizitează magnificele locuri de rugăciune ale Europei, este că nu poți face o fotografie decentă a acestor mari edificii de la orice distanță. Majoritatea marilor catedrale ale Europei sunt așezate În centrul vechilor orașe și Înconjurate de cercuri concentrice de clădiri care se extind spre exterior. Uneori există o piață În față porticului principal, cum este cazul catedralei Nôtre Dame
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cosmopolitan. În timp ce statele Uniunea Europeană dețin o cantitate mică de suveranitate, cetățenii lor sunt de asemenea legați prin drepturile universale ale omului, care subminează prerogativele statului suveran. Dacă doctrina americană a suveranității absolute triumfa, Întreaga noțiune a drepturilor universale omului, Însăși edificiul pe care visul european este construit, s-ar prăbuși. Drepturile universale ale omului sunt o ipocrizie Într-o lume În care statul deține autoritatea supremă. Dacă statul-națiune este autoritatea absolută, așa cum mulți membri ai administrației Bush cred, atunci drepturile umane
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și reveniri „spectaculoase” ale unor perspective; preluarea unor teze de la un cercetător la altul, de la un domeniu la altul a oferit un cadru fertil de evoluție a domeniului; 4. Funcțiile și principiile comunicării reprezintă un ansamblu structural care susține întregul edificiu al fenomenului: un principiu de bază este acela că „nu putem să nu comunicăm”, iar competența de comunicare poate fi înțeleasă drept cea mai importantă funcție a comunicării; asupra competenței de comunicare există mai multe perspective, cea mai simplă referindu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
publicată în 1916. Din punctul de vedere al autorului, meritul incontestabil al dramei rezidă în construcție. Însușindu-și aserțiunea lui I. L. Caragiale că teatrul nu e atât literatură cât arhitectură, el s-a străduit să dea textului o soliditate de edificiu în care toate componentele structurante converg spre asigurarea unității totului. Piesa înscrie și un moment semnificativ în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
teren central (pe bulevardul Carol I), în valoare de circa 4 500 000 de lei, destinat unui Palat al Scriitorilor. În anul următor, la inițiativa generalului N. M. Condiescu (președinte între 1935 și 1939), se constituia un fond pentru construirea edificiului care, datorită unor donații (din partea regelui Carol al II-lea, a unor ministere și bănci), ajunge repede la aproape 6 800 000 de lei. La veniturile societății au contribuit în mică măsură cotizațiile membrilor (mai întotdeauna neîncasate la timp), beneficiile
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Avitus în 456, lui Maiorianus în decembrie 458 și lui Anthemius în 468. Avem apoi poezii ocazionale (nr. 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. în aceste scrieri Sidonius se exprimă ca un poet profan, folosind fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sînt divinitățile și episoadele mitologice. Aceasta nu înseamnă însă că Sidonius n-ar fi creștin, dat fiind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Evanghelie cu însuși sufletul Evangheliei veșnice, Cristos. În acest cadru teologic cu totul special trebuie situată interpretarea anagogică a figurii Anticristului pe care o propune Origen. Interpretarea sa pornește de la imaginea templului de care vorbește Mt. 24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al unei alte Scripturi”. Iar pasajul continuă: „Unul dintre predecesorii noștri a explicat că templul este Scriptura. Și, cum potrivnicul care «se înalță
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inventează sensuri mult mai adânci ale termenului „Anticrist”, fără a se mulțumi doar cu datele oferite de tradiție, date care îi sunt cunoscute și de care se folosește chiar, atunci când este nevoie. În cazul Com. Mt. însă, el construiește un edificiu speculativ, în care întregul Weltanschauung al alexandrinului se reflectă în maniera cea mai completă, ca într‑o structură fractală. Am spus unicitate și multiplicitate. Nu trebuie să pierdem totuși din vedere disimetria sistemului. Cristos este uerum et unum uerbum vestit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4) Despre adevărata înțelepciune (creștină); 5) Despre cultul fals (păgân); 6) Despre cultul adevărat; 7) De uita beata. De uita beata Cartea a VII‑a, cea care ne interesează în mod deosebit, are drept scop „să acopere și să înfrumusețeze” edificiul religios creștin, ridicat până în acest punct: „Prea bine, am pus temelia, așa cum spune marele orator. Nu am așezat însă numai temelia solidă și capabilă să susțină întreaga construcție, ci, cu pietre mari și rezistente, am ridicat aproape întreg edificiul, până în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înfrumusețeze” edificiul religios creștin, ridicat până în acest punct: „Prea bine, am pus temelia, așa cum spune marele orator. Nu am așezat însă numai temelia solidă și capabilă să susțină întreaga construcție, ci, cu pietre mari și rezistente, am ridicat aproape întreg edificiul, până în vârf. Acum nu ne rămâne - muncă mult mai ușoară - decât să așezăm acoperișul și ornamentele, fără de care eforturile noastre anterioare rămân zadarnice și lipsite de sens” (57, 1). De uita beata dezvoltă două teme majore: nemurirea sufletului (cap. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel Nou, Evanghelia și epistolele apostolilor”. În concluzie, singurele citate cu adevărat semnificative, în concepția lui Augustin, sunt cele din Noul Testament, fragmentele veterotestamentare având numai rolul, foarte modest, de sprijin, de confirmare aproape tautologică de cele mai multe ori. Într‑un cuvânt, edificiul este construit aproape exclusiv pe baza primului grup de citate. În cele ce urmează, ne propunem să oferim o schiță a acestei eshatologii, cât se poate de clară, menită să servească drept punct de plecare pentru înțelegerea anticristologiei expuse în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a lui Ioan. Referitor la importanța acordată textelor ioanice - Evanghelia, Apocalipsa și Epistola întâi - se impune o altă observație preliminară. Putem spune, fără nici o exagerare, că mai mult de trei sferturi din „materialul de construcție” folosit de Augustin pentru ridicarea edificiului provine din corpusul atribuit prin tradiție apostolului Ioan. Două pasaje din evanghelia ioanică pun în mișcare mecanismul exegetic. Este vorba de In. 5,25: „Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiecare număr, rolul de „editorial” al textelor de pagina întâi trebuie avut în vedere. Bunăoară, ilustrativ pentru această stilistică este poemul liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion Vinea, o prelucrare după
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
formarea unui public de teatru. A ajutat la aceasta, pe lângă repertoriu, și înființarea revistei „Gazeta Teatrului Național”, apărută, sub patronajul societății, din noiembrie 1835 până în decembrie 1836. Urmărindu-și cu tenacitate țelul, S.F. a adunat fondurile necesare pentru ridicarea unui edificiu destinat Teatrului Național, a cumpărat terenul, a alcătuit și planurile, dar împrejurările i-au fost potrivnice. Reprezentațiile în limba română, pentru prima oară atât de frecvente în Țara Românească, aveau loc în săli închiriate și cu un regizor străin. Actorii-elevi
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
face parte din imaginarul românesc al raiului) - de multă vreme în grădinile domnești. Tot implicarea desfătării o urmăreau și amenajările ce încep să mobileze grădinile de pe la jumătatea veacului al XVII-lea - chioșcurile (celui de la București Del Chiaro îi zice loggia), edificii ale odihnei care vor deveni foarte repede polifuncționale, „spații ale repaosului”, podoabe, dar și indicii ale unui alt mod de situare a omului în peisaj. Grădinile își păstrau aceleași funcții și când erau străbătute de pașii întristați ai văduvelor. Niște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMÂN, asociație constituită la Deva la 4-5 octombrie 1870, care a ființat până la 14 aprilie 1934, când fuzionează cu Astra. Gândită inițial ca o structură destinată strângerii de fonduri în vederea ridicării unui edificiu pentru spectacole teatrale în limba română în Transilvania, societatea acționează perseverent pentru promovarea mișcării teatrale românești în această zonă. Pregătită de publicațiile vremii, stimulată de succesul unor turnee ale trupelor de teatru de dincolo de Carpați (Tardini-Vlădicescu, Mihail Pascaly), despre care
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu tinde să fie și Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră jucăuș-pirandelliană: protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar teatrul - „esența vieții”. Aristotel și Jean-Jacques Rousseau evoluează ca personaje în Noțiunea de fericire, unde protagonistul, Teodor Damian, scrie un tratat despre fericire ce încearcă o reconciliere între filosofie și viață. Piesele cele mai semnificative scrise
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și pietre prețioase, iar peste toate - îngerii care cântă din flaute de aur. Ansamblul se configurează baroc, cu o
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
grecii au supranumit-o Dionysopolis. E o opinie ce pare să confirme toate mărturiile și căreia Îi poate da o nouă autoritate existența unui mare număr de ruine În Împrejurimile Jelalabadului, poate chiar În locul Begramului, ruine care aparțin unui singur edificiu, probabil ale unui palat prăbușit peste propriile fundații și care nu formează astăzi decât un imens munte de resturi, Încă atât de Înalt, Încât nawabul de Jelalabad Îl urcă adesea pentru a se bucura, ca de pe o terasă, de prospețimea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a sa datorie a grăbi Înfăptuirea acestei uniri pentru a se justifica speranțele noastre și pentru ca ziua cea mai frumoasă a domniei sale să fie aceea când se va coborî de pe tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la edificiu” <ref id="7">7 Acte și documente relative..., vol. VIII, p. 315-316. </ref>. În ziua imediat următoare, la 5/17 ianuarie 1859, Înainte de alegerea lui Al. I. Cuza, Adunarea, Îmbrățișând propunerea făcută În precedenta zi, a adoptat, cu 47 din
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
determinat pe Al. I. Cuza ca, În mesajul de deschidere a lucrărilor corpurilor legiuitoare, din 5/17 decembrie 1865, să facă cunoscut că „niciodată persoana mea nu va fi o Împiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui așezare am fost fericit a contribui” <ref id="17"> 17 Monitorul Oficial, nr. 270 din 5/17 decembrie 1865, p. 1179. </ref>. În felul acesta, domnitorul a dorit să facă publică poziția sa, să pună capăt
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]