4,264 matches
-
coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona pe rafturile din spatele tejghelei de zinc, neatins, poate de ani de zile. Agliè vorbea privind licoarea În lumină, apoi Încălzind-o cu mâinile, arătându-și manșetele cu butoni de aur În stil vag egiptean. I-am arătat lista, spunându-i că o extrăsesem din manuscrisele diabolicilor. „Că Templierii erau legați de lojile străvechi ale meșterilor zidari formate În timpul construcției Templului lui Solomon e lucru sigur. Cum sigur e și faptul că de atunci acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
marii maeștri era contele de Milly, care căuta elixirul de viață lungă. Însă fiindcă era un imbecil, În timpul experimentelor lui s-a otrăvit și a murit. Pe de altă parte, gândiți-vă la Cagliostro: pe de o parte inventa rituri egiptene, pe de alta era implicat În afacerea colierului reginei, un scandal pus la cale de noile cercuri conducătoare ca să discrediteze Vechiul Regim. Era la mijloc și Cagliostro, Înțelegeți? Încercați să vă imaginați cu ce gen de oameni trebuia să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spune negru pe alb care este natura Enigmei. De la enigmă la decriptare pasu-i scurt, și va ieși de aici, strălucitoare, Hierograma, către care trebuie Îndreptată ruga Întrebării. Apoi nimănui nu-i va mai putea fi necunoscută Arcana, vălul, acoperământul, tapiseria egipteană ce acoperă Pentaculul. Iar de acolo către lumină, ca să declar al pentaculului Sens Ocult, Întrebarea Cabalistică la care doar puțini vor răspunde, și să le spun cu glas de tunet care este Semnul Insondabil. Aplecați asupră-i. Treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În alte locuri din Orient, de asta se adresase Orientului și Postel, de asta din Orient și din Egipt, sediul ismaeliților fatimizi, aveau să importe magii Renașterii divinitatea eponimă a Planului, pe Hermes, Hermes-Teuth sau Toth, și cu ajutorul unor simboluri egiptene Își făurise riturile lui intrigantul de Cagliostro. Iar iezuiții, iezuiții, mai puțin proști decât am fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
jos și știu că dumneavoastră Îmi veți spune un cuvânt, unul singur.“ Iar Belbo: „Poftim?“ Atunci Agliè schimbase tonul. Pentru prima oară În viața lui Îl vedeam poruncitor, sacerdotal, excesiv. Vorbea de parcă ar fi fost Îmbrăcat Într-una din mantiile egiptene ale amicilor lui. Mi-am dat seama că tonul lui era fals, părea că-i parodiază pe cei cărora el le acordase din belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare, cruci și candelabre rozicruciene, busturi ale lui Isis și Osiris, tămâie la cutie și În tablete, cărți de tarot. Un pumnal, un coupe-papier de cositor cu mânerul rotund, care poartă sigiliul adepților Rozei-Cruce. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se uită lung la Fran, cu tandrețe și exasperare. — Așadar, preafrumoasă Francesca, ce naiba mă fac cu tine acum? Capitolul 8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran, asemenea unui ghid egiptean care folosea o oglindă pentru a reflecta lumina soarelui de-a lungul unui coridor întunecat. Numai că acel coridor nu era îndeajuns de adânc sau de întunecat pentru Fran. Deschise un ochi, dar o durea capul atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stârnească dorința bărbaților, dar pe dinăuntru sunt pline de scorpioni și de toate relele“. Eram uimit. Fraza „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ m-a făcut să înțeleg că Garibaldo era un medic din școala egipteană. Cunoscusem un breslaș de-al lui la Concordia. Poposise în casa mea vreme de o lună, așteptând ca venețienii în solda cărora se afla să vină să-l ia. Și-n răstimpul ăsta vindecase mulți bolnavi. Ei spun „este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
face de rușine pe toți, da, îi va face de rușine pe medici, căci sora mea îmi cunoștea boala.“ Acesta este epitaful pe care l-a recitat Garibaldo după întâmplările pe care vreau să le povestesc: era o veche poezie egipteană, care putea fi interpretată în felurite chipuri. El însă își păstrase inima nobilă, în pofida chinurilor sufletești. În schimb, inima mea era și este atât meschină, încât nu vreau să consemnez aici ceea ce mi s-a urcat din măruntaie la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zăngănit de arme, i-au sărit în ajutor, dar era prea târziu. - Până și-aici se fac simțite dihoniile din biserică dorite de catolici, a oftat Marciano, după care i‑a continuat relatarea. Grasulf a fost îngrijit de un monah egiptean care era însoțit de un tânăr. Când s-a pus pe picioare, putând cât de cât să se miște, nenorocirile se petrecuseră deja. Astfel am aflat că Garibaldo și Ansoald au scăpat cu viață. Sfârșindu-se povestirea, i-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care Iisus i-a scos din trupurile celor doi din Gadara au cerut să fie transferați în cele ale unor porci? Mi-a surâs și a clătinat din cap. - Nu, nu e vorba despre religie, ci despre vechea medicină egipteană care nu recomandă acel fel de carne, ținând seama de clima patriei mele. Aici aș putea chiar să mănânc, dar în ceea ce mă privește nu-mi place la gust. Noaptea am dormit dus, și m-am trezit incredibil de împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alții și-au desfăcut larg brațele. - Bucăți mici de trestie, a spus Garibaldo. Nimeni nu înțelesese nimic. Medicul cel tânăr care încercase să se ascundă a găsit curajul să iasă‑n față și să spună: - Sunt folosite de câțiva medici egipteni, ca să asigure respirația prin gât atunci când beregata se blochează. Folosirea lor nu e deloc ușoară și e periculoasă. În fine, decanul medicilor s-a pronunțat: - Dacă facem o incizie a gâtului, fiicele tale ar putea să facă o hemoragie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu un văl scump egiptean. A fost dusă cu alai mare în biserica San Giovanni, pe o lectică îmbrăcată în flori. Rotari mi-a îngăduit s-o sărut pe frunte, după care a rămas singur cu ea. A stat până la apusul soarelui, când fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
calendarul iulian ce se bazase la origini pe fazele Lunii; astfel „calende înseamnă prima zi a fiecărei luni sau ziua Lunii noi, iar „ideile“, ziua Lunii pline. Termen derivat de la numele lui Arie (Arius, Libia 256-Constatinopol 336), călugăr și teolog egiptean, autor al doctrinei cristologice, condamnate la primul conciliu de la Niceea ca erezie împotriva Sf. Treimi. Printre discipolii acestui curent religios au fost și longobarzii stabiliți în Italia. Râul Împărat bizantin între anii 565-578, cunoscut și sub numele de Divinul, nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
discuții pe teme istorice, cu blondina de Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot concentra și nu pot simți triunghiul energetic dintre Sfinxul din Carpați, piramidele egiptene și palatul lui Minos. Dar, culmea penibilului a fost atinsă când, după ce un sfert de oră, cât a durat drumul cu autocarul de la palatul lui Minos și până în centrul capitalei, unde este amplasată Fântâna Leilor (Fontana Morosini superbă arhitectură!) și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor să uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care mama ei le învățase de la un negustor egiptean. Lea îi răspundea la întrebări și îi turna bere cu ochii plecați și cu capul în pământ, ca o pasăre ascunsă în cuib. Era dureros pentru ea să-l privească. Și totuși, în fiecare dimineață, primul ei gând era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o vedeam. Anii i se vedeau în ridurile adânci de pe frunte și din jurul gurii, dar frumusețea tinereții încă plutea în jurul ei. Stătea la fel de dreaptă ca Ruben și era aproape la fel de înaltă. Avea ochii negri, limpezi și pătrunzători, fardați în stil egiptean - un model făcut cu kohl care chiar o făcea să arate ca cineva care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Inna, care părea uimită. Apoi m-a întrebat: - Era în apă? Am zis da și Inna a zâmbit. - Ți-am spus că apa va fi destinul tău. Cea pe care ai visat-o e una foarte veche, Taweret, o zeiță egipteană care trăiește în fluviu și râde cu toți dinții. Ea dă laptele mamelor și protejează copiii. Vechea mea prietenă m-a pupat pe obraji și apoi m-a ciupit ușor. - Asta e tot ce știu despre Taweret, niciodată în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
abia așteptam să intru acolo, să văd piața templului, străzile înguste și casele îngrămădite. Știam câte ceva despre forma locului de la Iosif, care fusese în Salem cu frații noștri. Iosif povestea că palatul în care locuia regele Hamor împreună cu soția lui egipteancă și cu cele cincisprezece concubine avea mai multe camere, în toată splendoarea lui, decât aveam eu frați. Iosif mai spunea că Hamor avea mai mulți servitori decât aveam noi oi. Nu că un cioban plin de praf ca fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care reușise să-i păcălească pe cei mari. Ne-am terminat bagajul și ne-am îmbrăcat în cele mai bune haine, dar Rahela m-a oprit chiar când să plecăm și mi-a pieptănat părul în codițe subțiri, „în stil egiptean”, mi-a șoptit. Bilha și Zilpa ne-au făcut cu mâna, dar Lea nu se vedea pe nicăieri și noi am plecat cu mesagera. Când am intrat pentru prima dată pe porțile orașului, am fost grozav de dezamăgită. Străzile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fac. În următoarele trei săptămâini le-am întâlnit pe fiicele Salemului. Nevestele celor mai importanți oameni au venit s-o viziteze pe Așnan și pe băiețelul ei, care nu avea să fie botezat public mai înainte de trei luni, după obiceiul egiptean. „Așa încât demonii nu vor putea să-l găsească”, șoptea Așnan, care se temea de prezența răului chiar și în camerele ei ferite și confortabile. Așnan era mai degrabă o fetiță prostuță, cu dinți frumoși și sâni mari, care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mari de pe malul de est. O fetiță dezbrăcată a deschis ușa cea mare, șlefuită și a clipit către cei trei străini. Re-nefer a cerut o audiență la Nakht-re, fratele ei. Dar copilul doar se uita la noi. Văzuse o femeie egipteancă, cu o haină plină de praf, fără machiaj și fără bijuterii, un paznic mare cu un pumnal la mijloc, dar fără nimic în picioare și o străină într-o rochie care nu i se potrivea și care-și ținea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erau acolo cu mine, când îmi țineam copilul în brațe. - Bar-Shalem, am șoptit. Mi-a luat sânul și a început să mănânce în somn. - Ferice de tine, am zis, două plăceri în același timp. Am dormit amândoi vegheați de moașa egipteancă, pe care știam că aveam s-o iubesc pentru totdeauna, chiar dacă ar fi fost să n-o mai văd niciodată. Noaptea am visat-o pe Rahela că-mi dădea o pereche de cărămăzi de aur, iar Inna îmi dăruia niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]