1,905 matches
-
Chinoros fiind, în "nerușinarea" lor, printre cele mai reușite. Cum singură spune și autoarea: "ușă de biserică/ trupul meu desferică..." Versurile sunt, pe rând, niște dantelării asintactice, suprarealiste și ermetice uneori (ŕ la Nichita), refrene similifolclorice duios-naiv-ațâțătoare sau pseudopsalmi și elegii ortodoxiste. Din această alternanță a registrelor vine farmecul jocular al multor versuri, dar și kitsch-ul altora. Ușă de biserică este un debut onorabil, dar un volum inegal, piesele bune, îndelung meșteșugite, alternează cu altele greoaie și de un artificial
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Fântâna Blanduziei și Ovidiu, în care tratează bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului: Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele Socrate, Platon și Diogene câinele, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
cu Blaga. Și cu Rilke, bineînțeles, pe care amicii mei nu-l cunosc, pentru că nu știu germana. Nu știe nimeni nici în lume cine-i Rilke, pentru că sau este prost tradus, sau e atît de abstrus, atît de complicat, în Elegiile duineze, încît nu le înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
între noi./ Rămâi tu, dar rămâi cu bine,/ Rămâi cu suflet liniștit.../ Un dor se duce și-altul vine/ Și vei uita că te-am iubit.” (Nu plânge). Pe alocuri, simplificarea, lepădarea de retorica romantică aduce adieri de modernitate, de elegie dintre războaie. Iată, în registru diminuat și ad hominem, motivul suferinței fără obiect: „Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;/ Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,/ Ai fost numai întruparea
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.). Dar de aici pînă la a-i cere unui absolvent de liceu industrial să definească respectivele concepte, așa cum cerea, invariabil, al treilea subiect de pe bilete, mi se pare prea mult. Și asta mai
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
ruj/ aromeau aerul/ urmele pașilor înșiruite/ odată cu șarpele creierului mic/ răsăreau/ Astel/ rătăcit ca-ntr-un bal de petunii/ pe calea ferată așteptam/ locomotiva cu aburi din copilărie". "...Și la ce bun poeții în timpuri sărace?" se întreabă Hölderlin în elegia "Pâine și vin". Cuvântul timp în acest context are același înțeles ca la Daniel Corbu, de eon sau Aion, cum preferă să spună dr. Jung, de vârstă a lumii căreia și noi îi aparținem. Odată cu părăsirea lumii de către Zeu, asfințitul
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
numit astfel cronica din România literară (, retorica sfidării, în nr. 42/ 14 octombrie 1982). Cred că versul care l-a indus în eroare pe critic îi aparține Marianei Marin și se regăsește la p. 62, în prima dintre cele șase Elegii, câte cuprinde grupajul: „Să sucești gâtul poemului șsubl. meaț/ când afli că el se scrie și în afara ta?/ Chinuitoare revoltă și fără obiect./ Nu-ți fie teamă:/ există oricând cineva/ (o gură lipicioasă)/ care să-ți șoptească adevărul zilei de
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
globale" face atașantă poezia "săracă" a tânărului Andrei Peniuc. O poezie nu lipsită de "strămoși", dar foarte apropiată de "pulsul epocii" noastre, mai scăzut și mai slab, supus însă unor periculoase pusee de tensiune, abia supravegheate. Numele acestui autor de elegii minimaliste, trebuie, în orice caz, reținut și urmărit în continuare.
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
ceața-n cele mai eterne/ înfățișări și ipostaze?" ș.a.m.d. Alexandru Lungu în postura de poet religios, ba chiar, autor al uneia "dintre cele mai autentice poezii religioase românești" (Vasile Baghiu) se arată în volumele tipărite în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
ceea ce se numește acum textualism: „«Ar trebui un cîntec...» al pietrelor de prund/ Cînd valuri pier în spumă, din «jocul» lor «secund»” (Nu timpul...). Sau: „Și se-ntîlneau sub vremuri - foșneau la drumuri plopii -/ Cu mama lui Vieru, «bunica-mi Calyopi»...” (Elegie la Prut). E vorba de-o abordare a tradiției ca o temă aptă nu de a inhiba, ci de a pune în valoare valențele personale ale poetului. Așa cum madlena lui Proust declanșează un torent de amintiri, contactul cu predecesorii îl
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
fost doar începutul./ Eram la Prut, spre seară, eram doar eu și Prutul./ Încolo, Basarabii, Buceacuri, Bucovine,/ și maluri după maluri se prăbușeau în mine./ Un clopot, peste ape, mai stins și tot mai rar/ Înfiora tăcerea de peisaj lunar” (Elegie la Prut). Uneori țăcănitul ca de ceasornic pe care-l produc versurile induce concretețea implacabilă a timpului: „Ori din aproapele/ Ori din departele/ Vremuri îngroape-le/ Patimi deșartele// Neguri se lasă/ Pe altedățile/ Cum te apasă/ Singurătățile” (Retro). Nu întîmplător
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
Dinu C. Giurescu, în vederea întocmirii celei de a treia ediții, are amploarea unei cercetări și documentarea unei monografii. Citind-o, retrăiești nostalgia unui oraș dispărut, de unde și senzația stăruitoare că a parcurge istoria Bucureștiului e totuna cu a asista la elegia declinului lui. De fapt, trecutul urbei salvează blazonul prezentului, schimonosirea neomenească pe care a îndurat-o după 1945 fiind de proporții terifiante. Și nu e vorba doar de sluțirea macabră din anii comunismului, ci de obtuzitatea deceniilor recente. Dinu C.
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
de forță primitivă și puritate aurorală, atemporală, cu incrustații de joc popular, colinde din folclorul copiilor, cantilene modal-exotice, cu treceri rapide de la flautul traversier, la flautul-bas și la piccolă, fără însă ca omogenitatea și substanța discursului să aibă de suferit; Elegia I, Myriam Marbe, ”In memoriam”, de Anatol Vieru - o melopee tristă, desfășurată pe fondul straniu al sonorității de orgă obținută cu ajutorul sintetizatorului, a cărei traiectorie atinge culminații transsustabțiale, demne de Ascensiunea lui Olivier Messiaen. Incisivitatea acordurilor pianistice, a rimturilor percuției
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
feluri de mâncare frugale, pentru că știe că urmează un desert delicios. Viața pensionarelor permanente este determinată de intervențiile decisive ale lumii dinafară, pe care ele nu o pot influența. Ar putea fi o tragedie a claustrării, dar este doar o elegie a petalelor căzute. Central este conflictul dintre două foste dive, care nu-și vorbesc de o viață; ele se explică și se împacă pe parcursul celor trei ore de spectacol: Ioana Bulcă și Simona Bondoc compun abil relația dintre prezent și
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-a născut la insistențele prietenului meu Mircea Mihăieș și ale soției mele Carmen, care cu pricepere & stăruință, au stârnit
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
călător german, trecând prin 1842 prin Banat și auzind de turnul din Caransebeș, notează: „Din Banat și până la Varna și de la Varna la gura Nistrului - Ovidiopolis - se pare că fiecare popor vrea să-și acapareze onoarea că poetul a scris elegiile la el. Cel puțin cinci asemenea locuri există aici, unde Ovidius ar fi putut să-și deplângă soarta nemiloasă”. Avanpostul comitelui de Timiș Care este, totuși, adevărul despre turnul din Caransebeș? Un prim element ni-l relevă datele istorice de
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
liric, prin poezii ale unuia cărora celălalt le răspunde tot prin poezii. Unei balade despre „cei ce nu mai sunt" a lui Horea îi răspunde Brad printr-un „Epilog". De fapt la poezia lui Horea am vrut să ajung, o elegie declarat villonescă despre cei dispăruți. Despre cei care, nemaifiind, „cu ei se depărtează și veacul ros de cariu". Veacul pe care ne obișnuisem să-l numim „al nostru", dar care nu mai este astfel. Iar întrebarea unde sunt cei care
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
dar nu și despre anii petrecuți împreună la România literară. De ce? Poate că ne opresc umbrele, siluetele de fum ale celor care au fost și nu mai sunt, evocați cu atâta har de Ion Horea. Curios lucru! Am dat peste elegia lui Horea acum, în preajma zilei în care el împlinește 81 de ani. Îl felicit cu melancolie din colțul acesta de pagină al revistei în care amândoi ne-am închis tinerețea.
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
Stănescu este cel mai relevant. Intrând pe scena poeziei noastre, el o schimbă, făcând-o să-i semene și să se raporteze, de acum înainte, la diversele lui experiențe și experimente. Lirica românească se abstractizează și se modulează după viziunile, elegiile, jocurile și capriciile acestui autor pe cât de original, pe atât de influent. Lecția despre poezie e ținută, practic, pe versurile lui. În schimb, poeți la fel de originali - dar într-un alt sens liric - precum Leonid Dimov, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Emil
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
C. V.) Lansări de carte Miercuri, 19 mai 2004, la sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Timișoara (Calea Bogdăneștilor nr. 4) va avea loc, de la ora 16, lansarea a două noi apariții editoriale. Este vorba de volumele de versuri intitulate „Elegii de toamnă“ și „Catrene cu tâlc“, ambele sub semnătura lui Ștefan Orbulescu, care vor fi prezentate de prof. dr. Alexandru Stuparu. ( M. H.) Termen pentru reclamații Conform adresei nr. 6527/29 aprilie 2004 a Ministerului Muncii și Asigurărilor Sociale din
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
Cronicile genocidului se remarcă, la scară mică, și prin excelenta instrumentare a poeticii disprețului din cuplu. Brândușa-Laurian reunesc, întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
3 martie IANCU VĂCĂRESCU Acum 140 de ani a murit poetul român Iancu Văcărescu. Membru al „Societății literare“ și al „Asociației literare“, a sprijinit începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A scris poeme filosofice, balade pe teme folclorice, ode, elegii, idile și epigrame, reunite în volumele „Poezii alese“ și „Colecție din poeziile domnului marelui logofăt Iancu Văcărescu“. Marți, 4 martie ANTONIO VIVALDI Se împlinesc 325 de ani de la nașterea compozitorului și violonistului preclasic italian Antonio Vivaldi. A compus câteva sute
Agenda2003-9-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280747_a_282076]
-
de numele său, avea să dispară mistuit într-un incendiu. Procedeul trimite, încă de la prima pagină, la convenția „manuscrisului pierdut”, a „mesajului misterios”. Reconstituite de către Sydney Foster, cuvintele sunt fragmente dintr-un gen literar complex, amestec de amintiri, confesiune și elegie: „Era un caiet cu coperte negre, încrustate cu un chenar mare de culoare albastru noptatică. Pe fiecare pagină se afla câte un text, uneori lung, alteori redus la doar câteva paragrafe. Scrisul era fin și regulat. Întâia oară când mi-
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
jumătate om, jumătate roți), iei în stăpânire nu doar spațiul, ci și orizontul care-l include... Că biciclismul are un viitor în lumea de azi, fiind un vehicul al comunicării metafizice între ființe raționale, sper c-o demostrează și aceste elegii velocipediste ale lui Marcel Tolcea, din volumul Bicicleta Van Gogh. Dacă va exista vreodată o Republică a bicicletelor, textul imnului ar trebui să fie unul din următoarele poeme: Portretul Doamnei B. Dulce bicicletă cu ochii albaștri,/ Roți cu spițe ai
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
muzică stinsă clinchet de pahare fine/ suspine alternînd cu mătase lunecată de pe coapse// tac și ascult mă absoarbe aromă dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o veche oglindă?// Deodată o draperie neagră/ cade peste locul decupat de timp" (Elegie prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]