1,904 matches
-
privilegiată ci, avea caracter de masă și preventiv: hrană, mișcare, curățenie. Farmacologia etruscă și dragostea lor pentru medicină, respectiv pentru omul sănătos, a reținut atenția vecinilor mai apropiați și mai îndepărtați. Theophraste, în Istoria plantelor relevă referirile lui Eschil, în Elegii, la pasiunea lor pentru medicina practică și farmacologia naturistă. Istoricii medicinei remarcă și înclinațiile etruscilor pentru terapeutica mitologică, a invocării în sprijin a spiritelor. Nu le lipsea nici simbolul șarpelui. În Muzeul Etrusc din Florența, sunt piese care atestă influența
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
putea compune șiruri nesfârșite de versuri pe teme istorice. În sfârșit, mai puțin înveninate și mai bine realizate artistic sunt cele câteva poezii în care-l pastisează pe Coșbuc (Idilă), pe Alecsandri (În gondolă, Tricolorul) sau pe Eminescu și eminescianismul (Elegie, Steaua). Esențial însă de reținut, este că parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului de frondă impulsionat de o conștiință estetică subordonată unui cert simț al valorilor autentice, nu doar simple exteriorizări ale unor invidii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teatrale în scopul revigorării și ancorării teatrului în complexa problematică a existenței absurde, cunoaște anticipări atât în versurile, cât și în proza de tinerețe, aflată sub semnul satirei literare. Un ciclu de poezii, amintind de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aurel Sasu, Editura Humanitas, București,1992. Ionesco, Eugène, Teatru. Vol. IV, traducere, cuvânt înainte și notă asupra ediției de Dan C. Mihăilescu, Editura Univers, București, 1994-1998. Ionescu, Eugen, Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, Editura Humanitas, București, 1994. Ionescu, Eugen, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr.1, cuvânt introductiv de Nicolae Florescu, București,1990. Ionescu, Eugen, Eu, ediție îngrijită de Mariana Vartic. Cu un prolog la Englezește fără profesor de Gelu Ionescu și un epilog de Ion
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
237. 189 Dorina Grăsoiu, "Bătălia" Arghezi, Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 106. 190 Ibidem. 191 Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, p. 40. 192 Eugen Ionescu, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr. 1, Cuvânt introductiv de Nicolae Florescu, București,1990, p. 22. 193 Sergiu Miculescu, Măștile lui Eugen Ionescu, Editura Pontica, Constanța, 2003, p. 78. 194 Eugen Ionescu, Eu, Editura Echinox, Cluj, 1990
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au făcut din ruine un obiect al regretului, dar, din păcate, istoria a fost amestecată în multe lucruri urâte pe care elegiile ruinelor le escamotează... Memfîs, jefuit și ajuns carieră de piatră, Teba, cea cu o sută de porți, cum o slăveau cei vechi, prădată și distrusă, Babilonul cel detestat de profeți, dărâmat, locuitorii uciși și pământul risipit în cele patru vânturi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din biblioteca extrem de ordonată un codex mic, elegant, cu închizători din argint aurit. Scrisul de pe syttibos era aproape șters, poate intenționat; se zăreau doar două cuvinte: Publius Ovidius. Dădu deoparte supracoperta și simți că i se taie răsuflarea. Era o elegie intitulată Pontica, iar copia aceea îi fusese dedicată tatălui său, Germanicus. Ce anume se ascundea în spatele exilului de neînțeles al lui Ovidius, dulcele poet, al implorărilor sale inutile către Augustus, al morții sale disperate și solitare pe melancolicul țărm al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deplasare, ultimul, pe care se putea citi ca destinație orașul-spital Marienbad; această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe s-a îndrăgostit acolo de o făptură tânără, a primit un coș și a scris ca paleativ Elegia de la Marienbad - se afla undeva dincolo de Munții Metaliferi, departe, în Ținutul Sudeților. Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost scos din sala de operații pe o targă pe roți. Nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Rosario dă binețe În coloanele sale primelor creații ale acestui modest prieten al muzelor. De atunci datează lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească Îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. În același an, publică Cetățene!, o creație de Înaltă clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de forță primitivă și puritate aurorală, atemporală, cu incrustații de joc popular, colinde din folclorul copiilor, cantilene modal-exotice, cu treceri rapide de la flautul traversier, la flautul-bas și la piccolă, fără însă ca omogenitatea și substanța discursului să aibă de suferit; Elegia I, Myriam Marbe, ”In memoriam”, de Anatol Vieru - o melopee tristă, desfășurată pe fondul straniu al sonorității de orgă obținută cu ajutorul sintetizatorului, a cărei traiectorie atinge culminații transsustabțiale, demne de Ascensiunea lui Olivier Messiaen. Incisivitatea acordurilor pianistice, a rimturilor percuției
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
o formă simplă și melodioasă. Exemplu: Cântec haiducesc (literatura populară) - doina - specia liricii populare în care sunt exprimate cele mai puternice și mai deosebite sentimente ale poporului: iubire, ură împotriva asupritorilor, dor, înstrăinare. Exemplu: Măi bădiță, floare dulce (literatura populară) - elegia - specie a genului liric, caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, de regret, de melancolie sau de durere. Exemplu: Melancolie de M. Eminescu - epigrama -specie lirică, de obicei un catren, care satirizează defecte umane, încheindu-se întotdeauna printr-o poantă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Baumgarten sau Georg Friedrich Meier 76 și mai apoi la Thomas Stearns Eliot sau Martin Heidegger), Kant înțelege prin această o versificație elaborată "cu spirit și gust"77. Așadar nu simplă formă ce îndeplinește normele tehnice ale vreunei specii (imn, elegie, sonet, madrigal etc.), nu versul că structura, care este, de fapt, "instrumentul", cum spunea o importanță figură a literelor spaniole din secolul al XVIII-lea, de care arta cuvântului se servește "că pictură de pensule sau de culori și că
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cântări însoțite de sărituri și alergări care-i împing la frenezie și delir, luate drept stări profetice. 80. Adept al așa-numitei doctrine slavofile, curent de gândire din secolul trecut, centrat pe ideea de specific național. 81. Versuri din poezia Elegie de Pușkin. 82. Aluzie la romanul Părinți și copii de Ivan Turgheniev. 83. Talleyrand, Charles-Maurice (1754-1838), diplomat francez, abil și șiret, care în decursul vieții a depus jurământ în fața a 18 guverne franceze, călcându-și-l de fiecare dată. 84
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau Contimporanul îi vor tipări poemele acestei dintâi vârste lirice, reluate în volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă târzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în călătoriile romanticilor sau ale simboliștilor. În limbaj lupascian, călătoria zeletiniană este contradicțională: "Când împânzire / și când reducere, / pururi sosire, / pururi ducere" (Andaluzia). Sau în alt poem: "O, pentru ce atâta mângâiere, / ce crește-n oare-n toate câte scad?" (Elegie la casa din pădure). Din Desăvârșirea capătă reticul...: Tot ce închei se-ncheie cu fisură, / tot ce deschid se-nchide și mai tare, / aceasta mi-e statornică arsură / și căreia nu-i aflu alinare". E, în definitiv, obscura "diferență ontologică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de A. S. Pușkin. De asemenea, Emilian Bucov, Geo Dumitrescu și Vladimir Colin traduc din Vladimir Maiakovski, Cicerone Theodorescu din Boris Pasternak, Igor Grinevici din Damian Bednâi, Nina Cassian din Vera Inber. Autor a două poezii originale, Cântec fără cuvinte și Elegie nouă, și a vreo treizeci de articole și cronici tratând în special despre cultura și arta vecinilor din Est (îi mai apar, de altfel, și diverse note cu iscălitura micos), Mihail Cosma face și el tălmăciri din Vladimir Maiakovski, Serghei
VESTEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau de ziceri voit orale
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau de ziceri voit orale. Sunt utilizate mijloacele cumințite ale dadaismului, contaminate de modalități ale suprarealismului, de care Ț. divorțase, pentru a-l asimilă apoi firesc. E o coborâre în
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Tutoveanu, G. Rotică, Mihail Cruceanu, care dă și istorioara Florile, alături de Emil Gârleanu, D. Iov, I. Dragu, Al. Ciura, Corneliu Moldovanu, Eugen Boureanul ș.a., teatrul fiind ilustrat de Zaharia Bârsan (Trandafirii roșii) și I. U. Soricu. Traducerile din Albert Samain (Elegie și Infanta), Shakespeare (Macbeth, fragment), Milton (Paradisul pierdut, fragment), Goethe (Faust, fragment), Alfred de Musset (Lucia), Victor Hugo (Pan) sunt semnate de Marcel N. Romanescu, Al. Iacobescu, Th. Roman ș.a. În V.l. Tudor Vianu figurează cu necrologul Émile Faguet. Se
VIAŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
Bălu, Un analist al psihologiilor elementare, APF, 1998, 1-2; Corina Ciocârlie, Vârstele ființei, APF, 1998, 1-2; Ion Bălu, Nicolae Velea romancier, APF, 1998, 4; Alex. Ștefănescu, Nicolae Velea, RL, 1998, 18; Ilie Constantin, Lecturi împreună, București, 1998, 172-174; Ștefan Bănulescu, Elegii la sfârșit de secol, București, 1999, 53-67; Dicț. esențial, 876-878; Dimisianu, Lumea, 562-568; Micu, Ist. lit., 519-522; Manolescu, Lista, II, 238-241; Popa, Ist. lit., II, 745-749; Alex. Ștefănescu, Nicolae Velea, RL, 2002, 41; Dicț. scriit. rom., IV, 724-726; Negrici, Lit.
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Ștefana Velisar Teodoreanu), LCF, 1987, 9; Grigore Ilisei, Ceas aniversar. Ștefana Velisar Teodoreanu, CL, 1987, 10; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Floarea rară (Ștefana Velisar Teodoreanu la 90 de ani), RL, 1987, 42; Ștefana Velisar Teodoreanu, RRI, IV, partea I, 410-421; Constantin Ciopraga, Elegiile Ștefanei Velisar Teodoreanu, CRC, 1994, 29; Popa, Ist. lit., II, 936; Dicț. scriit. rom., IV, 728-730. C. Dt.
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și în genuri diferite prin care se poate identifica și clasifica. În funcție de subiectul său, de stil și de caracteristicile literare, putem vorbi de poezia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]