39,055 matches
-
fixat un asemenea barem încât menajurile cu venituri ridicate erau singurele care nu mai beneficiau de sistemul anterior fără condiția să existe resurse. În plus, condiția existenței resurselor care se aplică complementului familial și alocației pentru copilul de vârstă mică elimină mai puțin de un sfert dintre familiile eligibile (82% din familiile cu trei copii beneficiază de complementul familial, 76% dintre familiile cu un copil mic beneficiază de alocația pentru copii de vârstă mică). Alocația pentru începerea școlii este cu puțin
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sine prelevări suplimentare (taxă explicită precum cotizațiile sociale și impozit progresiv pe venit) și un an mai puțin de vărsământ al pensiei (taxă implicită). Această taxare a prelungirii activității modifică preferințele individuale. Un sistem neutru de taxe eșalonate în timp elimină această distorsiune pentru că mărirea pensiei ca urmare a unui an suplimentar compensează exact taxele explicite și lipsa de câștig exprimate în ani de pensie. Dar acest sistem nu modifică cu nimic resursele caselor de pensii (câștigurile unui an de muncă
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
care să nu priceapă nimic din ce eram eu pe lumea asta, ci să accepte doar că Dumnezeu le-a trimis pe cap o Încercare pe care trebuie s-o ducă pînă la capăt? Nu Înțelegeam resortul gîndirii bătrînului. Îi eliminase dintru Început pe părinții mei, propunîndu-mi azilul la țară, fie la bătrînețe cînd ai mei vor fi dispărut, fie mai devreme pentru că, o fi socotit el fără să apuce s-o spună, În sat mi s-ar putea găsi vreo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Noli me tangere, văzând în el cheia misterului magdalenian. Schaberg pleacă de la presupoziția că episodul cu pricina figura inițial și în Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de viziunea machistă a apostolilor, el a fost eliminat. S-a păstrat, nu întâmplător, numai la Ioan, dar și aici într-o versiune amputată, care-i schimbă complet sensul. În opinia lui Schaberg, episodul inițial ar fi fost „confecționat” plecând de la un model vetero-testamentar: urcarea la cer a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre cei doi „blestemați” reapare în romanul lui Sebastiano Vassalli, La notte del lupo, 1998. Atrasă magnetic de Isus, Maria Magdalena își pierde orice sentiment pentru fostul ei iubit, Iuda. Acesta își propune să elimine piedica, adică să-L asasineze pe Mântuitor, dar până la urmă renunță. Mai mult decât atât, Iuda nu-L va preda autorităților. Urmează un scurtcircuit în trama romanului și, brusc, ajungem în 1981, când Iuda reapare întruchipat de mercenarul Ali Agça
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Matei, conversația dintre Isus și ucenici e mai dezvoltată. Matei îl cunoaște pe împricinat, dar se face că nu-l cunoaște, cum bine remarcă Hans-Josef Klauk în monografia sa. Se joacă aici cu Iuda ca pisica șmecheră cu șoarecele. Matei elimină formula ambiguă a lui Marcu, „unul din cei doisprezece”, pentru că ea nu-și are nici un rost. La Marcu, toți apostolii puneau întrebarea: „Oare nu sunt eu?”, pe când aici Iuda iese din pluton, pune întrebarea separat și primește chiar un răspuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Luptă deschisă pentru putere (Lc. 22,21-23). Iuda reapare, scurt, doar în scena de pe Muntele Măslinilor: „și s-a apropiat de Isus ca să-L sărute. Dar Isus i-a zis: Iuda, cu un sărut Îl predai pe Fiul Omului?” Luca elimină așadar gestul îmbrățișării dintre cei doi, socotit inadecvat momentului, dar mai ales caracterului diabolic cu care a fost învestit Iuda. Este exclus ca Isus, Fiul Omului, să se lase îmbrățișat de Satana (Lc. 22,47-53). Raportul dintre cei doi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus, iar credința sa în divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei. „Isus este cel mai mare dușman al tău și al nostru”, îi spune pe șleau. Trebuie să-L predai, trebuie să-L elimini, pentru a-ți recăpăta liniștea dinainte. Nici vorbă să fie Fiu al Dumnezeu, e un impostor de ultimă speță, un arogant care-și bate joc de voi și în primul rând de tine. În plus, El îi împinge pe oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana cerului și cu roua pământului”, iar după digestie elimină un vierme al cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită de către regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă zi începe. Razele Soarelui se rup de întuneric. Cocoșii pământeni răspund chemării păsării Phoenix. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna dintre edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe între textul Septuagintei și textul masoretic. Reconciliere à la roumaine Pentru a elimina din capul locului falsele dificultăți, specialiștii (precum D. Barthélemy, P.-M. Bogaert, E. Tov) recunosc în TM și în LXX nu două versiuni (una mai fidelă decât alta) ale aceluiași „arhitext”, ci „două forme textuale distincte”, respectând astfel autonomia și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi poate suna oricât de fermecător cu putință, ea nu-și are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rămas fără urmări. Numai peste câteva zile, o sanie a venit să mă ducă din nou în sat, de data asta la căpătâiul unei femei lăuze care, după ce născuse doi prunci zdraveni, acasă, cum era obiceiul pământului, nu reușise să elimine placenta și se simțea tare rău, avea fierbințeli și pierdea mult sânge. Și de data asta am luat cu mine câteva plante și cartea și am plecat la drum rugându-mă să pot găsi calea spre vindecarea femeii. Ningea molcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doi prunci. "Coada șoricelului, cu ea trebuie să încep !" mi-am amintit chiar înainte de a deschide cartea, citisem cu Minodora și ea mă întrebase : Ce este aceea placentă, mamă ?" Remediul a dat și de data asta roade și femeia a eliminat placenta care începuse deja să intre în putrefacție, după care a început să-și revină în fire. Spre seară, la ieșirea din casă, mă așteptau câteva femei ca să se plângă de necazurile de sănătate din familiile lor : degerături, supurații, tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se face că tipul a și pus mâna pe el. Cât de repede pot (căci știu că nu va ezita) mă feresc. Poți fi liniștită. Te iert. Eu trebuie să plec, ne mai vedem noi! · Eram în mijlocul unei lupte. Îl eliminasem pe porcul de șeful lor. Mă gândeam la visul visat: ca să-mi salvez un prieten din mâinile lor, am început să vânez un cartel de droguri. Și m-au plăcut. Așa că nu mi-a făcut nimic altceva decât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nostru, al situației. Nu era nimic dur ci potrivit de serios. Nu erau alte limite decât cele impuse de situația noastră. Spre exemplu, eram în spital. Imediat aranjase (din umbră, nici nu venise să mă vadă) cu doctorii, și îl eliminase pe vagabondul ce mă băgase acolo. Într-una din ultimele zile acolo, a ciocănit la ușă, neașteptând răspuns, intră zâmbăreț și aduce un buchet mare de flori (imens) și o jucărie (o felină) din pluș. Mă sărută, stă puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din nou timp împreună. Când mă lua de mână, când îmi zâmbea, orice gest al lui sau al meu făcut însemna o prima dată, o înnoire neîncetată, însemna enorm. Tot nu ne lăsam viețile în mâinile celuilalt, eram precauți, ceea ce elimina monotonia. Ce spun? Cu el nimic nu e monoton. Tipul e imprevizibil și plin de surprize. Și nici eu nu sunt mai prejos. Ne jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
P.S. El schimbă TV-ul din telecomandă. Eu, mai șmecheră, butonez cum îmi place direct de la sursă. · Stau culcată, curbată pe podea. Culcată pe partea dreaptă. Ating cu mâna acest planșeu superior. Sunt la înălțime. Le conștientizez pe rând, apoi elimin înălțimea, gravitatea, până când nu mai rămâne decât o înălțime interioară, verticalitatea și îmi simt mintea deasupra centrului corpului. Apoi știu că sunt culcată pe planșeul tare drept și mă bucur să fiu acasă. · Corp la corp. Senzații pure. Senzațiile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Pericolul care vine din Japonia" (citez din cartea Computere și trandafiri sau paradoxul progresului de Paul Dobrescu): "O dată mai mult se dovedește că japonezii au trecut, fără milă, la asaltul principalelor noastre industrii. Ei sunt pe punctul de a le elimina, una după alta. Și strategia japoneză a exporturilor nu urmărește doar să contribuie la aprovizionarea pieței mondiale, ci pur și simplu să o domine". Concluzia nu poate fi decât una singură: "La patruzeci de ani de la sfârșitul războiului mondial, noi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
românească). Iubita mea s-a întors mai devreme decât mine acasă, adică în România, și, surpriză, a descoperit, în timp ce încerca să spele câteva rufe, că mașina noastră (ce-i drept, veche de vreo zece ani, dar puțin folosită) nu mai elimina apa. Învățată cu eficiența teutono-niponă din ultimii cinci ani, a chemat un instalator, care, desigur, a întârziat vreo săptămână. În urma telefoanelor insistente, omul cu pricina s-a deplasat plictisit la apartamentul nostru, a examinat superficial instalația și a mormăit că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în plină frenezie a simulacrelor într-o biserică creștină, pentru ca tânăra mireasă să poată trece rapid de la kimono-ul tradițional la rochia nupțială occidentală (o fantezie romanțioasă întreținută, cum sugeram altundeva, de producțiile hollywoodiene, extrem de populare). Această stare de fapt (care, eliminând extravaganțele locale, ar putea aminti de ateismul sau, mai bine încă, de agnosticismul Europei Occidentale ori al Americii de Nord), dublată de miracolul economic în urma căruia țara s-a transformat într-una dintre cele mai prospere din lume, ne-ar putea face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împrăștii toxine peste tot și cine știe ce tărășenie mai iese, se tot tânguia Alcoolul. -Uite ce trebuie să faci, dar imediat, i-a propus Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care toxinele vor fi eliminate, nu în totalitate, și ceea ce rezultă va fi pusă în slujba omului, dar altfel. -Bine și cu asta ce am rezolvat? întrebă iritat Alcoolul. -Vei fi tu alcool, dar trebuie să mai aștepți acolo în sticlă, nu imediat să te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să vedem cum e cu mirosul acesta de la albine. -Te rugăm și îți mulțumim scumpa noastră vecină, zise păianjenul. -Atunci când este cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți și ascultau, adică temperatura este insuportabilă, albinele elimină picături de nectar lichid ce se transformă în aburi care în timp ce se evaporă în atmosferă le răcește capul, pentru a putea suporta temperatura ridicată. Astfel cei trei vecini, au trăit mulți ani împreună ca buni prieteni. DONDICĂ ȘI DONDONEL Locul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]