5,061 matches
-
Avertisment: Romanul nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil de reacție, scheunatul nu mai avea nici un haz. Urcă pe scaunul din spatele biroului. Se suci, se învârti, încercând să scape de mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal respingător! Pha!... Sări mai sus, se adună colac pe marele birou consular și adormi imediat. Ajuns, în sfârșit, în lumea viselor plăcute, Bichon oftă ușurat și porni în căutarea altor căței. Destul de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în curtea familiei Chawla. — Rămâneți afară, le strigă Sampath când le văzu apropiindu-se. Rămâneți afară până vă treziți. Știa ca vor avea necazuri. Numai că ele nu-i ascultară avertismentul. Emanând mirosul tare și brut al berii locale, năvăliră asemeni huliganilor și, întocmai ca huliganii, începură să răstoarne tot ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
începu să se miște: întâi o mână, apoi cealaltă, iar la sfârșit picioarele și capul, ca să se târască afară din adăpostul lui și să se ridice în picioare, trebuind să se sprijine de cadavrul cămilei, care, după cum observă, începuse să emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de dispărut, a dispărut de mult. Dispăruse. Nu mai putea fi nici atins și nici văzut. Carnea și sângele lui, oasele, tendoanele se amestecaseră-n dogoarea strânsă și tasată peste zi în plăcile de beton ale cuibușorului lor, care noaptea emana damfuri încinse de pucioasă. Iadul pe care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
durează unul dintre șlagărele lor. Aveam deja jumate de braț scufundat În toaletă, dar cântam În continuare. Muncește fluierând. Când s-a terminat muzica, m-am oprit și eu, am aruncat buretele În chiuvetă și m-am trântit pe canapea, emanând destoinicie și eficacitate prin fiecare por. Am sunat-o pe Janey, cea care are și ea o problemă cu porumbeii, dar mi-a răspuns robotul, așa că am lăsat un mesaj În care dădeam lămuriri despre necazului meu. După ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul deșertului, am dormit mai bine decât aici, cu tine. Gura lui emana un miros de pantofi vechi, așa că mi-am întors fața în direcția opusă, către mutra turtită a ceasului deșteptător, care a început să sune exact în clipa aceea, iar el a mormăit, de câte ori ți-am spus să pui ceasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu a zis prea multe, și observ că nu prea are chef să intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea patului, cucerind locul pe care stătuse ea și mi se pare că ceva se schimbase în cameră, zidurile emană un miros ciudat, dulceag, acoperind mirosul neglijenței, chiar și trupul lui uscat emană un parfum surprinzător de plăcut, de parcă el însuși ar fi fost un bețișor parfumat, arzând în liniște. Trezește-mă și pe mine la răsărit, îl rog eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea patului, cucerind locul pe care stătuse ea și mi se pare că ceva se schimbase în cameră, zidurile emană un miros ciudat, dulceag, acoperind mirosul neglijenței, chiar și trupul lui uscat emană un parfum surprinzător de plăcut, de parcă el însuși ar fi fost un bețișor parfumat, arzând în liniște. Trezește-mă și pe mine la răsărit, îl rog eu seara, dar pentru mai multă siguranță, pun și ceasul să sune, cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are pe cine se baza, iar eu o dezamăgisem. În cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline de secrete, fetele strâng deja tacâmurile de la micul dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de salată și bucățele mărunte de omletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să le povestesc despre scrierile descoperite acolo, le știu pe toate pe dinafară, dar dintr-odată am uitat totul. Udi, dar asta se poate întâmpla oricui, îi cuprind umerii cu brațele, încercând să acopăr mirosul de transpirație pe care îl emană trupul său, așteptăm puțin și va trece, iar el spune, crezi că nu am așteptat, am făcut pauză, iar ei au stat și au mâncat, în timp ce eu m-am învârtit pe acolo singur încercând să îmi amintesc unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la curent cu drama care se petrecea, Ilana asta, știam eu că trebuie să stăm cu ochii pe ea, mă ridic repede, merg la maternitate, spun eu, dar el stă încă în picioare în fața mea, blocându-mi drumul, trupul său emană un miros plăcut, nu pleca, spune, trebuie să îți vorbesc. Simt pulsul unei fericiri vibrante care mă ia pe nepregătite, apropiindu-se de mine cu pași ezitanți, trebuie să îmi vorbească, încă i-a mai rămas ceva să îmi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi imaginez ce face la ora aceasta, pentru că întotdeauna fuseserăm foarte aproape unul de celălalt în momentele acestea, îmi strâng și mai tare pleoapele. Îmi este greu să îl privesc din afară, pot doar să simt tandrețea pe care o emană în clipele de apropiere, o căldură surprinzătoare și prețioasă, asemenea unei raze de soare într-o zi ploioasă, cum face dragoste, încerc să îmi amintesc, îi întind trupul alături de mine pe canapea, cum facem dragoste, cum întindem mâinile, cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bună decât ai avut tu, eu mă retrag, nu-mi fac plăcere complimentele ei nenorocite, îi spun, hai să mergem la culcare, mamă, dar ea mă trage lângă ea, îmi mângâie încetișor fața, parcă ar fi fost oarbă, degetele ei emană miros de parfum și fum de țigară, iar când mă întind pe canapea, îmi dau seama că el nu îmi mângâiase fața cu atâta seriozitate niciodată, cu toată atenția, și poate că nici la acest lucru nu ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă nu am apucat să studiem tot planul, iar zâmbetul pe care i-l trimit mă însoțește în timp ce pășesc în salonul ei, un zâmbet de fericire, surprins de posibilitatea existenței fericirii. Felicitări, Yael, mă aplec și o îmbrățișez, trupul ei emană un miros umed, un miros de viață și fluide, și sânge, și organe interne moi, femeiești, amintindu-mi de mirosul Zoharei, mirosul care îl învăluie acum pe Udi, ea îmi aruncă o privire obosită, s-a întors acasă soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele emanau un miros de transpirație care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era curată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Acesta a fost un alt motiv pentru care nu aveam cu cine sta de vorbă și îmi plăcea să mă închid în lumea mea, cu cărțile mele. Le reciteam și uneori închideam ochii și inspiram adânc parfumul pe care-l emanau. Le adulmecam, le mângâiam și mă simțeam fericit. La vârsta de optsprezece ani, cartea mea favorită era Centaurul lui John Updike, dar după ce am citit-o de câteva ori, a început să-și piardă din strălucire și locul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar când eram cu el, parcă reușeam și eu să le fascinez. Nagasawa mă îndemna să le vorbesc și fetele îmi răspundeau cu aceleași zâmbete admirative pe care i le adresau și lui. Totul se datora șarmului pe care-l emana și-l admiram mult pentru asta. În comparație cu el, talentul lui Kizuki de a întreține o conversație îmi părea acum un simplu joc de copii, diferența de ținută era ca de la cer la pământ, dar oricât eram de prins în mrejele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că sunt gata să vorbească singure. Privind-o, mi-am dat seama de ce pusese Nagasawa ochii pe ea. Multe fete erau cu siguranță mai frumoase decât Hatsumi, dar ea avea un farmec aparte, care făcea să-ți tresară inima. Nu emana o forță deosebită, ci mai degrabă un rafinament care trezea rezonanțe adânci. Am privit-o tot timpul până am ajuns în Shibuya și m-am întrebat ce anume mă atrage atât de mult la această fată, dar nu am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat fulgerului lor, În timp ce sefiroții inferiori, de la Hesed până la Jesod, lumină și suspin, s-au emanat dintr-o singură dată și cu prea multă vigoare, iar vasele s-au spart. Fragmentele luminii s-au răspândit prin univers și din ele s-a născut materia grosolană”. Spargerea vaselor e o catastrofă serioasă, zicea Diotallevi preocupat, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În care, după Isaac Orbul, Își face de cap răul, cochiliile capătă o existență reală. „Ele sunt printre noi”, zicea Belbo. „Uită-te În jur”, zicea Diotallevi. „Dar se iese din ele?” „Se intră Înapoi, mai degrabă”, zicea Diotallevi. „Totul emană de la Dumnezeu, prin contracția tsimtsum-ului. Problema noastră e să realizăm tiqqun, reîntoarcerea, reintegrarea lui Adam Qadmon. Atunci vom reconstrui totul În echilibrata structură a partsufim-urilor, fețele sau formele care vor lua locul sefiroților. Ascensiunea sufletului e ca un cordon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau invers, după conceptul mistic sau cosmologic pe care voia să-l exprime. Erau acolo munți care emanau raze de lumină, descompuși Într-o pulbere de sfere În culori subțiate, se Întrevedeau ceruri concentrice cu schițe de Îngeri cu aripile transparente, ceva asemănător Paradisului lui Doré. Titlurile erau Beatrix, Mystica Rosa, Dante Gabriele 33, Adepții lui Amor, Atanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]