3,224 matches
-
mult, postumanul poate fi corelat cu „inumanul” lui Lyotard (2002Ă sau cu forma de rezistență a „postmodernului pe înțelesul copiilor” (Lyotard, 1997Ă la principiile tari, închise și definitivate ale umanismului și, înțelegem, ale modernismului (progresul tehnologic, revoluția, munca și îmbogățirea, emanciparea umană prin cunoaștere rațională, universalismul etc.Ă. La concluzii asemănătoare ajunge și Jean Baudrillard, filosoful pe care l-am discutat mai sus. Astfel, umanismul este considerat de acesta din urmă drept inuman, prin relaționarea ființei umane la tehnică, la progres
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mintal-sociale ale tehnologizării. Mutațiile subiective operate de telecomunicații, de bazele de date, de inteligența artificială sau de ingineria biologică reformulează un uman care își află singurul punct de referință în propria procesualizare subiectiv-mașinică. Repoziționarea umanului în perspectiva noilor forme de emancipare subiectivă se prezintă în relație deopotrivă cu cadrul înconjurător natural și cu cel computațional, care tind să coincidă și să se infinitizeze în procesualizarea realității virtuale. Mutațiile subiective „procesate” de computere în mod autosuficient creează singularități care-și poartă propriul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cadrul înconjurător natural și cu cel computațional, care tind să coincidă și să se infinitizeze în procesualizarea realității virtuale. Mutațiile subiective „procesate” de computere în mod autosuficient creează singularități care-și poartă propriul referent procesual ca pe o marcă a emancipării. În terminologia lui Deleuze și Guattari, pretențiile inteligenței artificiale presupun „dorința” mașinilor de a se insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă. În congruență cu această a treia perioadă istorică, „era computerizării planetare” (Guattari
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interăactive. Pentru orientările cyberfeministe, utilizarea tehnologiilor nu este o practică neutră sau un dat ontologic, ci este impregnată de relații sociale, politice, economice și epistemologice, de negocieri între forțe culturale, structuri de putere și subiectivități diverse. Teme feministe bine-cunoscute, precum emanciparea femeii într-o lume dominată de bărbați și accentuarea diferenței feminine prin care femeia se individualizează în roluri sociale specifice se continuă în cyberfeminism. Aceasta devine, așadar, un amalgam teoretic al discursurilor feministe cu discursurile tehnoculturii, dar și o practică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la practicile tehnologiei cibernetice. În acest scop, imaginea cyborgului este propusă drept un „mit politic ironic” care subminează „dominația informaticii” (vezi Haraway, 1991, 1998Ă și o rediscuție deopotrivă a feminismului, a socialismului și a materialismului. Prezentând utopia transgresării și a emancipării cyborgice prin scenarii de tip science-fiction, această figurație se dorește a fi, în același timp, o critică satirică a ciberneticii și a noii hegemonii globale, tehnomedicale. Dar și o critică a feminismului ecologic și a celui religios, care aduc o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din prezent sau din trecut” (Schaub, Zenke, 2001). Din perspectiva pedagogiei sociale se poate întreprinde o lectură critică a procesului de educație, se poate realiza o distincție obiectivă față de sistemul instituțional de educație și se poate proiecta o strategie de emancipare a celor educați. Motiv pentru care această direcție s-a mai numit și pedagogie emancipatoare. Numele cele mai importante din pedagogia timpului și-au legat opera de această deschidere care a marcat teoria și practica educației. S-a dezvoltat îndeosebi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de discuțiile pe teme sociale ale fiecărei epoci. Întregul demers educativ este evaluat și orientat prin prisma acestor orientări socioculturale. Desigur, discursul pedagogiei sociale ar trebui să fie unul critic, să evalueze obiectiv practicile educative și să propună strategii de emancipare a celor educați de sub presiunea constrângerilor instituționale. Însă uneori pedagogia socială poate propune ea însăși practici rigide, un sistem normativ dogmatic, cum se întâmplă în regimurile totalitare. În prezent, pedagogia socială ia în considerare și „analizele hermeneutice, studiile istorico-sociale, cercetările
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
un articol publicat în Timpul din 6 decembrie 1881, ca atitudine redacțională, constituind un comentariu ulterior la un „răspuns” prezentat de Maiorescu la „mesajul tronului” și în care se înfățișa concepția conservatoare despre „organizarea interioară”. Ce constată Eminescu? Preocupați de ideea emancipării naționale, bărbații noștri de stat „n-au avut nici timpul, nici liniștea de spirit” pentru a crea un sistem de organizare autohton. „Și de aceea, până acum, mai mult am copiat legi de organizare străină, căutând a le localiza pe
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
spiritul de competițiune, ci pe solidaritate, nu pe dominația întreprinderilor de câștig, ci pe întărirea venitului de muncă”. Crezând, nestrămutat, în spiritul colectivismului (solidarismului), scrie evocatorul amintit al lui Mladenatz, economistul român a dezvoltat ideea cooperatismului ca fiind soluția pentru emanciparea clasei muncitoare, organizarea forțelor muncii, țintind transformarea regimului capitalist într-altul bazat pe „cooperativizarea întregii vieți sociale”. Ideea aceasta solidarist-colectivistă are, desigur, nu numai o rezonanță economică, ci și una socială, educativă, pentru că năzuiește la transformarea personalității umane prin articulare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și mijloace pentru a se emancipa, pentru a-și construi viitorul dintr-o perspectivă democratică și solidară. Nu a apărut numai ca un instrument care să permită accesul la cultură, ci și ca o cale de promovare socială și de emancipare civică (Franchi, 1999). În țările nordice s-a dezvoltat mișcarea universităților populare. Fundată în 1844, de Grundtvig, prima universitate populară a avut un impact deosebit asupra adultului rural, oferindu-i nu numai cunoștințe, ci și competență socială, ajutându-l să
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
discursive dar devin modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și romantice, luptători pentru emanciparea națiunii. Poetul versifică motive istorice, dar nu reușește întotdeauna să atingă poezia; în 1956, de pildă, când scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se exprimă direct și simplu, propunând o direcție poeziei: "Demne nu-s de cântec și poveste? Cântecele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui om este de a contribui la promovarea celorlalți", "angajamentul promoțional e liber", "cu ajutorul unei pedagogii potrivite, orice ființă umană poate fi deschisă către spirit, indiferent de vîrsta sa și de mediul din care provine". Respingerea politicilor, credința în educație, emanciparea femeii, încrederea în tehnicile informatice și în noile mijloace de comunicare, importanța limbajelor formale se regăsesc printre elementele propuse pentru a construi o "societate promoțională". Acest grup, Quadrivium, ale cărui figuri cheie sînt Arnold Kaufmann, cercetător în matematici aplicate, și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Din momentul în care ele devin însă "comprehensive" nu mai poate fi vorba nici despre "o înstrăinare metodologică de domeniul lor obiectual" (pentru Verstehen avem nevoie de Einfühlung, așa cum vom arăta în cap. III, 1C)210 și nici despre "o emancipare" în raport cu valorile. În această ultimă privință am spune mai degrabă că viziunea lui Dilthey asupra științelor spiritului se apropie de perspectiva normativistă neokantiană și că aici asistăm la o deplasare de accent dinspre filozofia teoretică spre filozofia practică. De altfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că "romantismul nu este o irupere ideologică fără antecedente" și că acesta atinge doar "apogeul, punctul de maturitate" după Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează în perioada "emancipării fondului mistic vital de sub tutela creștinismului, în epoca Renașterii" (Recesivitatea..., II, p. 343). Având în vedere faptul că Renașterea este socotită îndeobște ca o perioadă clasicizantă, afirmația lui M. Florian poate părea surprinzătoare. Însă lectura unei cărți de Eugenio Batttisti
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la romantici. De fapt afirmă Schnädelbach -, "istoricizarea omului înseamnă reducerea rațiunii la istorie (Geschichte)", ceea ce face ca omul să ajungă "o temă istorică pentru el însuși". În aceste condiții așa cum am arătat și noi, atunci când am evidențiat un izomorfism între emanciparea națională și cea din științele spiritului -, "disciplinele umaniste emigrează din zona filozofiei sistematice, la început ca discipline istorice, spre a se reorganiza abia mult mai târziu, ca discipline empirice, după modelul științelor naturii"19. Așa se întâmplă, de pildă, cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca totalitate (așa cum făcuse Hegel), ci numai ca o continuitate". El "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii", pentru "a depăși scindarea dintre prezent și istorie" generată de "falsul pozitivism al faptelor" și pentru "a salva astfel progresiva emancipare a societății moderne, într-o anumită măsură împotriva ei înseși"58. (Asupra acestor considerații ale lui Riedel vom reveni în subcapitolul următor. Deocamdată ele ne slujesc drept punct de plecare.) Putem vorbi totuși despre "unitatea istoriei"? se întreabă Schnädelbach, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-lea: iluminismul, neoumanismul și romantismul (Die geistigen und sozialen Strömungen..., pp. 52-54). Dintre numeroasele luări de poziție ce confirmă ideea pe care o susținem cităm doar câteva. De pildă, Edgar Papu surprinde foarte bine tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor psihice": "Având ca precedent încurajator emanciparea rațiunii de către luminism, mișcarea romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
und sozialen Strömungen..., pp. 52-54). Dintre numeroasele luări de poziție ce confirmă ideea pe care o susținem cităm doar câteva. De pildă, Edgar Papu surprinde foarte bine tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor psihice": "Având ca precedent încurajator emanciparea rațiunii de către luminism, mișcarea romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de a cunoaște și a dorinței de putere. Gândirea vechilor greci a elaborat practica sexuală în raport cu o cunoaștere a limitei sinelui. Pe baza acestei idei, preluată într-un mod diferit, Occidentul a făcut din sex, limita supremă a ființei umane. Emanciparea sexuală modernă o vedem nu drept o contestare a controlului sexualității de către factorul superior (părintele, statul!), ci chiar produsul acestor mecanisme 81. Revoluția sexuală, mișcările de "eliberare sexuală" din anii '60, schimbarea concepțiilor despre sexualitate și, implicit, despre viață se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și să facă dovadă că-și poate întreține soția și copiii. Clauzele dintre soț și soție erau ferm stipulate în contractul de căsătorie. Cu toate acestea, soțiile grecilor erau femei emancipate, fără a avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Clauzele dintre soț și soție erau ferm stipulate în contractul de căsătorie. Cu toate acestea, soțiile grecilor erau femei emancipate, fără a avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu atât a spiritului, cât a unei gândiri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu atât a spiritului, cât a unei gândiri originale, "cât mai de efect" și sofisticate (a te afirma prin gândire în tradiția intelectualismului postbelic!). Așa cum ne-a arătat Foucault, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
emacipeze; în acea epoca a început sexul să devină, lent, dar sigur, discurs public și fascinație cotidiană. Coco Chanel (1883-1971) stă mărturie a unui nou tip de a fi femeie (întreprinzătoare, inteligentă, independentă, cochetă, celebră). Revoluția Industrială, fenomenul modern al emancipării femeilor, revoluția sexuală au contribuit la impunerea unui nou tip de femeie: femeia-obiect sau femeia-ca-obiect sexual. Evident că există și varianta masculină a discursului occidental despre sex: bărbatul-obiect. În discursul despre sex, femeia nu a fost niciodată elementul marginal, ci
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
supraveghează continuu, într-un mod insidios și nelegal, pentru a-i controla forțele, puterile sale singulare și relațiile lui cu mediile social-politice. Problema ieșirii din minorat, formulată de Kant și readusă în discuție de Foucault, nu este doar problema unei emancipări individuale în gândire, ci ea vizează într-un mod profund întreaga structură social-politică modernă. Această structură este formată în jurul așa-numitelor autorități (doctorul, preotul, cărturarul, liderul) care se dovedesc total ineficiente atunci când încearcă să-i conducă pe ceilalți în loc să-i
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mare", cu atât dezumanizarea este mai profundă. Pe linie corporatistă, individualitatea omului și a lucrurilor a devenit un "produs", un efect al puterii-cunoaștere într-un dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a Liberalismului nu sunt decât indivizi (intelectuali!), o medie ca valoare a gândirii. Indivizi docili, servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]